1 Deschide-ți porțile, Libanule,
ca să-ți ardă focul cedrii!
2 Gemi, chiparosule, căci cedrul a căzut,
cei măreți au fost distruși.
Gemeți, stejari din Bașan,
căci pădurea cea deasă a fost doborâtă.
3 Se aude geamătul păstorilor,
căci le-a fost distrusă gloria.
Se aude urletul puilor de lei,
căci a fost distrusă mândria Iordanului.
Doi păstori
4 Așa vorbește Domnul Dumnezeul meu: „Păstorește turma care este pentru tăiere! 5 Cei ce le cumpără, le taie și nu se simt vinovați, iar cei ce le vând, zic: «Binecuvântat să fie Domnul căci ne-am îmbogățit!». Nici chiar păstorii lor nu le cruță! 6 Căci nu-i voi mai cruța pe locuitorii țării“, zice Domnul, „ci iată, îl voi da pe fiecare om pe mâna semenului său și pe mâna regelui său. Ei vor devasta țara, iar Eu n-o voi elibera din mâna lor“.
7 Atunci am păstorit turma care era pentru tăiere, pentru negustorii de oi. Am luat două toiege – pe unul l-am numit „Bunăvoință“, iar pe celălalt l-am numit „Unire“ – și am păstorit turma. 8 Într-o lună m-am descotorosit de cei trei păstori. Sufletul meu nu i-a mai răbdat, iar sufletul lor se scârbise și el de mine. 9 Apoi am zis: „Nu vă voi mai păstori. Cea care urmează să moară, să moară. Cea care urmează să fie nimicită, să fie nimicită. Iar cele ce vor rămâne, să se mănânce unele pe altele!“.
10 Apoi mi-am luat toiagul numit „Bunăvoință“ și l-am rupt, ca să rup astfel legământul pe care l-am încheiat cu toate popoarele. 11 A fost rupt în ziua aceea, iar cele asuprite din turmă, care au luat seama la mine, au știut că acesta era Cuvântul Domnului.
12 Atunci le-am zis: „Dacă credeți că este drept, dați-mi plata, dacă nu, nu mi-o dați!“. Mi-au cântărit ca plată treizeci de arginți.
13 Dar Domnul mi-a zis: „Aruncă olarului prețul aceasta «onorabil», la care am fost prețuit de către ei!“. Am luat cei treizeci de arginți și i-am aruncat olarului, în Casa Domnului.
14 Apoi am rupt și cel de-al doilea toiag, numit „Unire“, ca să rup astfel frăția dintre Iuda și Israel. 15 Domnul mi-a zis: „Ia din nou uneltele păstorului nebun! 16 Căci iată, voi ridica în țară un păstor căruia nu-i va păsa de oile care pier. Pe cea tânără n-o va căuta, pe cea rănită n-o va vindeca, iar de cea sănătoasă nu se va îngriji, ci va mânca din carnea celor grase și le va smulge copitele.
17 Vai de păstorul de nimic,
care își părăsește turma!
Să cadă sabia peste brațul lui
și pe ochiul lui cel drept!
Să i se usuce brațul în întregime
și să-i orbească de tot ochiul drept!“.
1 Deschide‑ți porțile , Libanule,
ca să‑ți mănânce focul cedrii!
2 Vaită‑te, chiparosule, căci cedrul a căzut
și arborii cei falnici sunt nimiciți!
Văitați‑vă, stejari din Bașan,
căci pădurea cea nepătrunsă a fost doborâtă!
3 Păstorii scot strigăte de jale,
pentru că li s‑a nimicit fala;
leii tineri mugesc,
pentru că desișul Iordanului este nimicit.
Parabola păstorilor
4 Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul meu: „Păstorește oile de tăiat! 5 Căci cei ce le cumpără le taie și nu se simt vinovați. Și cel ce le vinde zice : «Binecuvântat fie DOMNUL pentru că mă îmbogățesc!» Și păstorilor lor nu le este milă de ele. 6 Da, nici Eu nu voi mai avea milă de locuitorii țării – zice DOMNUL – ci, iată, îi dau pe oameni pe mâna semenilor lor și pe mâna regilor lor; ei vor zdrobi țara și n‑o voi izbăvi din mâinile lor.”
7 Atunci m‑am apucat să păstoresc oile de tăiat, care le erau sortite negustorilor de oi. Mi‑am luat două toiege: pe unul l‑am numit „Bunătate”, iar pe celălalt l‑am numit „Unire”. Și am păstorit oile. 8 Am scăpat de cei trei păstori într‑o singură lună. Sufletul meu nu‑i mai răbda și se scârbise și sufletul lor de mine. 9 Și le-am zis oilor : „Nu vă mai pot păstori! Cea care trebuie să moară va muri , cea care trebuie să dispară va dispărea, iar cele rămase vor ajunge să se mănânce unele pe altele.”
10 Mi‑am luat toiagul „Bunătate” și l‑am rupt, ca să rup legământul pe care‑l încheiasem cu toate popoarele. 11 Și chiar în ziua în care s‑a rupt, negustorii de oi care mă pândeau au înțeles astfel că acesta este cuvântul DOMNULUI. 12 Eu le‑am zis: „Dacă găsiți cu cale, dați‑mi plata; dacă nu, nu mi-o dați!” Și mi‑au cântărit, ca plată , treizeci de sicli de argint. 13 Atunci DOMNUL mi‑a zis: „Aruncă în vistierie prețul acesta generos cu care M‑au prețuit!” Și am luat, așadar, cei treizeci de sicli de argint și i‑am aruncat în Casa DOMNULUI, pentru vistierie.
14 Apoi am rupt al doilea toiag al Meu, numit „Unire”, ca să rup frăția dintre Iuda și Israel. 15 DOMNUL mi‑a zis: „Ia‑ți acum și uneltele unui păstor fără minte! 16 Căci, iată, voi ridica în țară un păstor care nu va lua seama la oile care lipsesc, nu se va interesa de soarta celor tinere, nu le va obloji pe cele rănite, nu va îngriji de cele sănătoase, ci le va mânca pe cele grase, lăsând din ele numai copitele.
17 Vai de păstorul de nimic, care își părăsește oile!
Sabia să-i lovească brațul
și să-i străpungă ochiul drept!
Să i se usuce brațul de tot
și să i se stingă ochiul drept!”