A șasea vedenie: sulul zburător
1 Apoi, întorcându-mă, mi-am ridicat ochii, m-am uitat și iată că era un sul care zbura.
2 Îngerul m-a întrebat:
‒ Ce vezi?
Eu i-am răspuns:
‒ Văd un sul care zboară. Acesta are o lungime de douăzeci de coți și o lățime de zece coți.
3 El mi-a zis:
‒ Acesta este blestemul care pornește pe întinderea întregii țări, căci, așa cum este scris pe o parte a sulului , orice hoț va fi alungat, și, așa cum este scris pe cealaltă parte, oricine jură fals va fi alungat. 4 „Îl voi trimite“, zice Domnul Oștirilor, „să intre în casa hoțului și în casa celui ce jură fals în Numele Meu. Va rămâne astfel în mijlocul casei lui și o va distruge împreună cu lemnele și cu pietrele ei“.
A șaptea vedenie: femeia din efă
5 Îngerul care vorbea cu mine a înaintat și mi-a zis:
‒ Ridică-ți acum ochii și privește la ceea ce apare!
6 Eu am întrebat:
‒ Ce este aceasta?
El mi-a zis:
‒ Ceea ce iese este o efă.
Apoi a zis:
‒ Aceasta este ochiul lor în toată țara.
7 Atunci a fost ridicat capacul de plumb și acolo, în mijlocul efei, stătea o femeie.
8 El a zis:
‒ Aceasta este Răutatea.
Apoi a împins-o înapoi în efă și a aruncat greutatea de plumb peste gura efei .
9 Mi-am ridicat ochii, m-am uitat și iată că ieșeau două femei în aripile cărora era vânt. Aripile lor erau ca aripile berzei. Ele au ridicat efa între pământ și ceruri.
10 L-am întrebat atunci pe îngerul care vorbea cu mine:
‒ Unde duc ele efa?
11 El mi-a răspuns:
‒ Se duc să-i construiască o casă în țara Șinar. Când va fi gata, va fi așezată acolo, la locul ei.
A șasea viziune: sulul zburător
1 Mi-am ridicat din nou ochii și am văzut un sul care zbura. 2 Îngerul m‑a întrebat: „Ce vezi?” Eu am răspuns: „Văd un sul desfășurat care zboară; are o lungime de douăzeci de coți și o lățime de zece coți.” 3 Și el mi‑a zis: „Acesta este blestemul care se va întinde peste toată țara. Oricine fură va fi lăsat cu mâinile goale, cum scrie pe o parte, și oricine jură strâmb va fi lăsat cu mâinile goale, cum scrie pe cealaltă parte.”
4 „Am trimis acest blestem ”, zice DOMNUL Oștirilor,
„ca să intre în casa celui ce fură
și a celui ce jură strâmb în Numele Meu,
să rămână în casa aceea
și s‑o mistuie împreună cu lemnele și pietrele ei.”
A șaptea viziune: femeia din efă
5 Îngerul care vorbea cu mine a ieșit și mi‑a zis: „Ridică-ți ochii și privește ce iese de acolo!” 6 Eu am întrebat: „Ce este aceasta?” Și el a răspuns: „O efă care iese.” Și a adăugat: „Aceasta este vina lor în toată țara.” 7 Și iată că s-a ridicat un capac de plumb și o femeie ședea în efă. 8 El a zis: „Aceasta este nelegiuirea!” Și i‑a dat brânci în efă și a trântit capacul de plumb peste gura efei.
9 Am ridicat ochii și m‑am uitat; și iată că s-au arătat două femei. În aripile lor sufla vântul, căci aveau aripi ca de barză, și au ridicat efa între pământ și cer. 10 Atunci l-am întrebat pe îngerul care vorbea cu mine: „Unde vor să ducă efa?” 11 El mi‑a răspuns: „Se duc să‑i zidească o casă în țara Șinear, ca să fie așezată acolo și să rămână la locul ei.”