Psalmul 142
Un maschil al lui David, compus pe vremea când se ascundea în peșteră. O rugăciune.
1 Cu glasul meu strig către Domnul,
cu glasul meu caut bunăvoință la Domnul.
2 Îmi vărs plângerea înaintea Lui;
îmi istorisesc necazul înaintea Lui.
3 Când îmi este sleit duhul în mine,
Tu-mi cunoști cărarea.
Pe calea pe care merg,
ei mi-au ascuns curse.
4 Uită-Te în partea dreaptă și privește cu atenție;
nimeni nu mă mai recunoaște!
Am rămas fără adăpost;
nimănui nu-i pasă de viața mea!
5 Te chem, Doamne,
zicând: „Tu ești adăpostul meu,
partea mea de moștenire pe pământul celor vii!“.
6 Ascultă-mi strigătul,
căci sunt atât de mâhnit!
Scapă-mă de cei ce mă urmăresc,
căci sunt mai tari decât mine!
7 Scoate-mi sufletul din închisoare,
ca să aduc mulțumiri Numelui Tău!
Cei drepți se vor aduna împrejurul meu
când îmi vei face bine.
Psalmul 142
Un maschil al lui David, compus pe vremea când se ascundea în peșteră. O rugăciune.
1 Cu glasul meu strig către Domnul,
cu glasul meu caut bunăvoință la Domnul.
2 Îmi vărs plângerea înaintea Lui;
îmi istorisesc necazul înaintea Lui.
3 Când îmi este sleit duhul în mine,
Tu-mi cunoști cărarea.
Pe calea pe care merg,
ei mi-au ascuns curse.
4 Uită-Te în partea dreaptă și privește cu atenție;
nimeni nu mă mai recunoaște!
Am rămas fără adăpost;
nimănui nu-i pasă de viața mea!
5 Te chem, Doamne,
zicând: „Tu ești adăpostul meu,
partea mea de moștenire pe pământul celor vii!“.
6 Ascultă-mi strigătul,
căci sunt atât de mâhnit!
Scapă-mă de cei ce mă urmăresc,
căci sunt mai tari decât mine!
7 Scoate-mi sufletul din închisoare,
ca să aduc mulțumiri Numelui Tău!
Cei drepți se vor aduna împrejurul meu
când îmi vei face bine.