Cartea II
Psalmul 42
Pentru dirijor. Un maschil al fiilor lui Korah.
1 Cum tânjește cerbul
după apa izvoarelor,
așa tânjește sufletul meu
după Tine, Dumnezeule!
2 Sufletul meu însetează după Dumnezeu,
după Dumnezeul cel Viu!
Când voi veni și voi vedea
fața lui Dumnezeu?
3 Lacrimile-mi sunt hrană
zi și noapte,
când toată ziua mi se spune:
„Unde este Dumnezeul tău?“.
4 Mi se întristează sufletul
când îmi aduc aminte
cum treceam prin mulțime,
mergând spre Casa lui Dumnezeu,
în mijlocul strigătelor de bucurie și de mulțumire
ale mulțimii aflate la sărbătoare.
5 Suflete al meu, de ce te mâhnești
și gemi înăuntrul meu?
Pune-ți speranța în Dumnezeu,
căci iarăși Îi voi mulțumi.
El este ajutorul meu.
6 Dumnezeul meu, sufletul meu
se mâhnește înăuntrul meu.
De aceea îmi amintesc de Tine,
din țara Iordanului și a Hermonului,
din muntele Mițar.
7 Un torent adânc cheamă un alt torent adânc,
la zgomotul puternic al cascadelor Tale.
Toate talazurile și valurile Tale
au trecut peste mine.
8 Ziua, Domnul îmi face parte de îndurarea Sa,
iar noaptea am cu mine cântarea Lui
și rugăciunea către Dumnezeul vieții mele.
9 Îi zic lui Dumnezeu, Stânca mea:
„De ce m-ai uitat?
De ce să umblu întristat,
asuprit de dușman?“.
10 Ca zdrobirea oaselor
este batjocura dușmanilor mei,
când îmi zic toată ziua:
„Unde este Dumnezeul tău?“.
11 Suflete al meu, de ce te mâhnești
și gemi înăuntrul meu?
Pune-ți speranța în Dumnezeu,
căci iarăși Îi voi mulțumi.
El este ajutorul meu
și Dumnezeul meu.
Cartea II
Psalmul 42
Pentru dirijor. Un maschil al fiilor lui Korah.
1 Cum tânjește cerbul
după apa izvoarelor,
așa tânjește sufletul meu
după Tine, Dumnezeule!
2 Sufletul meu însetează după Dumnezeu,
după Dumnezeul cel Viu!
Când voi veni și voi vedea
fața lui Dumnezeu?
3 Lacrimile-mi sunt hrană
zi și noapte,
când toată ziua mi se spune:
„Unde este Dumnezeul tău?“.
4 Mi se întristează sufletul
când îmi aduc aminte
cum treceam prin mulțime,
mergând spre Casa lui Dumnezeu,
în mijlocul strigătelor de bucurie și de mulțumire
ale mulțimii aflate la sărbătoare.
5 Suflete al meu, de ce te mâhnești
și gemi înăuntrul meu?
Pune-ți speranța în Dumnezeu,
căci iarăși Îi voi mulțumi.
El este ajutorul meu.
6 Dumnezeul meu, sufletul meu
se mâhnește înăuntrul meu.
De aceea îmi amintesc de Tine,
din țara Iordanului și a Hermonului,
din muntele Mițar.
7 Un torent adânc cheamă un alt torent adânc,
la zgomotul puternic al cascadelor Tale.
Toate talazurile și valurile Tale
au trecut peste mine.
8 Ziua, Domnul îmi face parte de îndurarea Sa,
iar noaptea am cu mine cântarea Lui
și rugăciunea către Dumnezeul vieții mele.
9 Îi zic lui Dumnezeu, Stânca mea:
„De ce m-ai uitat?
De ce să umblu întristat,
asuprit de dușman?“.
10 Ca zdrobirea oaselor
este batjocura dușmanilor mei,
când îmi zic toată ziua:
„Unde este Dumnezeul tău?“.
11 Suflete al meu, de ce te mâhnești
și gemi înăuntrul meu?
Pune-ți speranța în Dumnezeu,
căci iarăși Îi voi mulțumi.
El este ajutorul meu
și Dumnezeul meu.