Profetul Ilie anunță încetarea secetei
1 După multe zile, Cuvântul Domnului i-a vorbit lui Ilie, în al treilea an, zicând: „Du-te și înfățișează-te înaintea lui Ahab! Voi da ploaie pe fața pământului“. 2 Ilie s-a dus să se înfățișeze înaintea lui Ahab.
În Samaria era foamete mare. 3 Ahab l-a chemat pe Obadia, cel care răspundea de palat. Obadia se temea mult de Domnul, 4 iar când Izabela i-a omorât pe profeții Domnului, Obadia a luat o sută de profeți, a ascuns câte cincizeci în câte o peșteră și le-a asigurat pâine și apă. 5 Ahab i-a zis lui Obadia: „Du-te prin țară, pe la toate izvoarele și pe la toate pârâurile! Poate că vom găsi iarbă ca să păstrăm caii și catârii în viață, astfel încât să nu trebuiască să omorâm vreunul dintre animale“. 6 Apoi și-au împărțit între ei teritoriul pe care urmau să-l străbată: Ahab a plecat singur pe un drum, iar Obadia a plecat singur pe un alt drum. 7 În timp ce era pe drum, iată că l-a întâlnit Ilie.
El l-a recunoscut, s-a aruncat cu fața la pământ și l-a întrebat:
‒ Tu ești, stăpânul meu Ilie?
8 El i-a răspuns:
‒ Eu sunt. Du-te și spune-i stăpânului tău: „Iată, a venit Ilie“.
9 Obadia a zis:
‒ Cu ce am păcătuit, de-l dai pe slujitorul tău pe mâna lui Ahab ca să fie omorât? 10 Viu este Domnul, Dumnezeul tău, că n-a rămas nicio națiune și niciun regat unde stăpânul meu să nu fi trimis să te caute. Iar când spuneau că nu ești acolo, punea regatul sau națiunea aceea să jure că nu te-a găsit. 11 Acum tu zici: „Du-te și spune-i stăpânului tău: «Iată, a venit Ilie»“. 12 Apoi, când voi pleca de la tine, Duhul Domnului te va duce pe nu știu unde! Astfel, dacă mă duc să-i spun lui Ahab, iar el nu te va găsi, mă va ucide. Însă slujitorul tău se teme de Domnul din tinerețea lui. 13 Nu i s-a spus stăpânului meu ce am făcut când Izabela îi omora pe profeții Domnului? Am ascuns o sută dintre profeții Domnului, câte cincizeci în câte o peșteră, și le-am asigurat pâine și apă. 14 Iar acum tu zici: „Du-te și spune-i stăpânului tău: «Iată, a venit Ilie»“. Mă va ucide!
15 Ilie a zis:
‒ Viu este Domnul Oștirilor, înaintea Căruia stau, că astăzi mă voi înfățișa înaintea lui Ahab .
Ilie pe muntele Carmel
16 Obadia a pornit să-l întâmpine pe Ahab și să-l înștiințeze. Apoi Ahab s-a dus să-l întâlnească pe Ilie.
17 Când Ahab l-a văzut pe Ilie, i-a zis:
‒ Tu ești acela care-l nenorocește pe Israel?
18 Ilie a răspuns:
‒ Nu eu l-am nenorocit pe Israel, ci tu și familia tatălui tău, prin faptul că ați părăsit poruncile Domnului și te-ai dus după Baal. 19 Convoacă acum tot Israelul la mine, pe muntele Carmel, pe cei patru sute cincizeci de profeți ai lui Baal și pe cei patru sute de profeți ai Așerei, care mănâncă la masa Izabelei.
20 Ahab a trimis după toți fiii lui Israel și i-a convocat pe profeți la muntele Carmel.
21 Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul și a zis:
‒ Până când veți mai șchiopăta de ambele picioare? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmați-L pe El, iar dacă Baal este Dumnezeu, urmați-l pe acesta!
Poporul nu i-a răspuns nimic.
22 Apoi Ilie a zis poporului:
‒ Eu sunt singurul care am rămas dintre profeții Domnului, iar profeții lui Baal sunt în număr de patru sute cincizeci. 23 Să ni se dea doi tauri. Ei să-și aleagă un taur, să-l taie în bucăți și să-l așeze pe lemnele de pe altar , fără să-i dea foc. Iar eu voi pregăti celălalt taur și-l voi așeza pe lemne, fără să-i dau foc. 24 Apoi, voi să chemați numele dumnezeului vostru, iar eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va răspunde prin foc, Acela este adevăratul Dumnezeu.
Tot poporul a răspuns și a zis:
‒ Propunerea este bună.
25 Ilie le-a zis profeților lui Baal: „Alegeți-vă un taur și pregătiți-l voi mai întâi, pentru că sunteți mai mulți. Apoi chemați numele dumnezeului vostru, dar să nu aprindeți voi focul“. 26 Ei au luat taurul oferit lor și l-au pregătit.
Apoi au chemat numele lui Baal de dimineața până la amiază, zicând: „Baal, răspunde-ne!“. Dar nu s-a auzit niciun glas. Nimeni n-a răspuns, deși ei săreau în jurul altarului pe care-l construiseră.
27 La amiază, Ilie și-a bătut joc de ei, zicând: „Strigați mai tare, doar este dumnezeu! Poate că meditează, sau este ocupat, sau se află în călătorie! Poate că doarme și se va trezi!“. 28 Ei au strigat mai tare și, după obiceiul lor, și-au făcut tăieturi cu săbiile și cu sulițele până a început să le curgă sângele pe ei. 29 După ce a trecut miezul zilei, au continuat să profețească până când se aducea darul de mâncare, dar nu s-a auzit niciun glas, niciun răspuns; nimeni nu le-a dat atenție.
30 Atunci Ilie a zis întregului popor:
‒ Apropiați-vă de mine!
Și tot poporul s-a apropiat de el. Apoi el a refăcut altarul Domnului, care fusese dărâmat. 31 Ilie a luat douăsprezece pietre, după numărul semințiilor urmașilor lui Iacov, cel căruia Domnul îi vorbise, zicând: „Numele tău va fi Israel!“, 32 și cu aceste pietre a construit un altar în Numele Domnului. După aceea a făcut un șanț în jurul altarului, în care încăpeau două măsuri de sămânță. 33 A aranjat lemnele, a tăiat taurul în bucăți și l-a așezat pe altar , deasupra lemnelor.
34 El le-a zis:
‒ Umpleți patru ulcioare cu apă și goliți-le peste arderea-de-tot și peste lemne!
Apoi a zis:
‒ Faceți lucrul acesta încă o dată!
Și ei l-au făcut încă o dată.
El a zis din nou:
‒ Faceți lucrul acesta și a treia oară!
Iar ei l-au făcut și a treia oară.
35 Apa curgea în jurul altarului și a umplut chiar și șanțul. 36 În timp ce se aducea darul de mâncare, profetul Ilie s-a apropiat și a zis:
„Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel, fă să se cunoască astăzi că Tu ești Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul Tău și că am făcut toate aceste lucruri după porunca Ta. 37 Răspunde-mi, Doamne! Răspunde-mi, ca să cunoască acest popor că Tu, Doamne, ești Dumnezeu și Tu le întorci inimile spre Tine !“.
38 Atunci a căzut foc de la Domnul, a mistuit arderea-de-tot, lemnele, pietrele și pământul și a înghițit și apa care era în șanț. 39 Când a văzut tot poporul lucrul acesta, s-au aruncat cu fața la pământ și au zis: „Domnul este Dumnezeu! Domnul este Dumnezeu!“.
40 Ilie le-a zis:
‒ Prindeți-i pe profeții lui Baal! Niciunul dintre ei să nu scape!
I-au prins, iar Ilie i-a dus la râul Chișon și i-a înjunghiat acolo.
41 Apoi Ilie i-a zis lui Ahab:
‒ Du-te să mănânci și să bei, căci se aude vuietul unei ploi puternice.
42 Ahab s-a dus să mănânce și să bea, dar Ilie a urcat pe vârful Carmelului, s-a plecat la pământ, și-a așezat fața pe genunchi 43 și i-a zis slujitorului său:
‒ Te rog, du-te și uită-te în direcția mării!
El s-a dus și s-a uitat.
Apoi a zis:
‒ Nu este nimic!
Ilie i-a zis de șapte ori:
‒ Du-te din nou!
44 A șaptea oară, slujitorul a zis:
‒ Iată, un nor mic cât o palmă de om se ridică din mare!
Ilie a zis:
‒ Du-te și spune-i lui Ahab: „Pregătește-ți carul și pleacă de acolo, ca să nu te prindă ploaia!“.
45 Între timp, cerul s-a înnegrit de nori, a început să sufle vântul și a început o ploaie puternică. Ahab s-a urcat în car și a plecat spre Izreel. 46 Atunci mâna Domnului a venit peste Ilie, iar acesta și-a pus marginile tunicii sub brâu și a alergat înaintea lui Ahab până la intrarea în Izreel.
Ilie înaintea lui Ahab
1 Au trecut multe zile și Cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Ilie în al treilea an: „Du-te și înfățișează-te înaintea lui Ahab, ca să dau ploaie pe fața pământului.” 2 Și Ilie s-a dus să se înfățișeze înaintea lui Ahab. Era mare foamete în Samaria. 3 Și Ahab a trimis să cheme pe Obadia, mai-marele casei lui. Obadia se temea mult de Domnul. 4 De aceea, când a nimicit Izabela pe prorocii Domnului, Obadia a luat o sută de proroci, i-a ascuns câte cincizeci într-o peșteră și i-a hrănit cu pâine și cu apă. 5 Ahab a zis lui Obadia: „Haidem prin țară, pe la toate izvoarele de apă și pe la toate pâraiele; poate că vom găsi iarbă ca să păstrăm viața cailor și catârilor și să n-avem nevoie să omorâm vitele.” 6 Și-au împărțit țara s-o cutreiere. Ahab a plecat singur pe un drum, și Obadia a plecat singur pe un alt drum. 7 Pe când era Obadia pe drum, iată că l-a întâlnit Ilie. Obadia, cunoscându-l, a căzut cu fața la pământ și a zis: „Tu ești, domnul meu Ilie?” 8 El i-a răspuns: „Eu sunt; du-te și spune stăpânului tău: ‘Iată că a venit Ilie!’ ” 9 Și Obadia a zis: „Ce păcat am săvârșit eu ca să dai pe robul tău în mâinile lui Ahab, ca să mă omoare? 10 Viu este Domnul că n-a rămas popor sau împărăție unde să nu fi trimis stăpânul meu să te caute și, când se spunea că nu ești acolo, punea pe împărăția și poporul acela să jure că nu te-au găsit. 11 Și acum zici: ‘Du-te și spune stăpânului tău: «Iată că a venit Ilie!»’ 12 Și apoi, când voi pleca de la tine, Duhul Domnului te va duce nu-știu-unde. Dacă m-aș duce să dau de știre lui Ahab și nu te-ar găsi, mă va omorî. Și totuși robul tău se teme de Domnul din tinerețea lui. 13 Nu s-a spus oare domnului meu ce am făcut când a ucis Izabela pe prorocii Domnului? Cum am ascuns o sută de proroci ai Domnului, câte cincizeci într-o peșteră, și i-am hrănit cu pâine și cu apă? 14 Și acum tu zici: ‘Du-te și spune stăpânului tău: «Iată că a venit Ilie!»’ El mă va ucide.” 15 Dar Ilie a zis: „Viu este Domnul oștirilor, al cărui slujitor sunt, că astăzi mă voi înfățișa înaintea lui Ahab.”
Ilie și prorocii lui Baal
16 Obadia, ducându-se înaintea lui Ahab, l-a înștiințat despre lucrul acesta. Și Ahab s-a dus înaintea lui Ilie. 17 Abia l-a zărit Ahab pe Ilie și i-a zis: „Tu ești acela care nenorocești pe Israel?” 18 Ilie a răspuns: „Nu eu nenorocesc pe Israel, ci tu și casa tatălui tău, fiindcă ați părăsit poruncile Domnului și v-ați dus după Baali. 19 Strânge acum pe tot Israelul la mine, la muntele Carmel , pe cei patru sute cincizeci de proroci ai lui Baal și pe cei patru sute de proroci ai Astarteei, care mănâncă la masa Izabelei”. 20 Ahab a trimis soli la toți copiii lui Israel și a strâns pe proroci la muntele Carmel. 21 Atunci, Ilie s-a apropiat de tot poporul și a zis: „Până când vreți să șchiopătați de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeți după El, iar dacă este Baal, mergeți după Baal!” Poporul nu i-a răspuns nimic. 22 Și Ilie a zis poporului: „Eu singur am rămas din prorocii Domnului, pe când proroci ai lui Baal sunt patru sute cincizeci. 23 Să ni se dea doi junci. Ei să-și aleagă un junc, pe care să-l taie în bucăți și să-l pună pe lemne fără să pună foc. Și eu voi pregăti celălalt junc și-l voi pune pe lemne fără să pun foc. 24 Apoi, voi să chemați numele dumnezeului vostru, și eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va răspunde prin foc, acela să fie adevăratul Dumnezeu.” Și tot poporul a răspuns și a zis: „Bine!” 25 Ilie a zis prorocilor lui Baal: „Alegeți-vă un junc din cei doi, pregătiți-l voi întâi, căci sunteți mai mulți, și chemați numele dumnezeului vostru, dar să nu puneți foc.” 26 Ei au luat juncul pe care li l-au dat și l-au pregătit. Și au chemat numele lui Baal, de dimineață până la amiază, zicând: „Baale, auzi-ne!” Dar nu s-a auzit nici glas , nici răspuns. Și săreau împrejurul altarului pe care-l făcuseră. 27 La amiază, Ilie și-a bătut joc de ei și a zis: „Strigați tare, fiindcă este dumnezeu; se gândește la ceva sau are treabă, sau este în călătorie, sau poate că doarme, și se va trezi.” 28 Ei au strigat tare și, după obiceiul lor, și-au făcut tăieturi cu săbiile și cu sulițele, până ce a curs sânge pe ei. 29 Când a trecut amiaza, au aiurat până în clipa când se aducea jertfa de seară. Dar nu s-a auzit nici glas , nici răspuns, nici semn de luare-aminte. 30 Ilie a zis atunci întregului popor: „Apropiați-vă de mine”! Tot poporul s-a apropiat de el. Și Ilie a dres altarul Domnului care fusese sfărâmat. 31 A luat douăsprezece pietre, după numărul semințiilor fiilor lui Iacov, căruia Domnul îi zisese: „Israel îți va fi numele”, 32 și a zidit cu pietrele acestea un altar în Numele Domnului. A făcut împrejurul altarului un șanț, în care încăpeau două măsuri de sămânță. 33 A așezat apoi lemnele, a tăiat juncul în bucăți și l-a pus pe lemne. Apoi a zis: „Umpleți patru vedre cu apă și vărsați-le pe arderea-de-tot și pe lemne.” Și au făcut așa. 34 Apoi a zis: „Mai faceți lucrul acesta o dată.” Și l-au făcut încă o dată. Apoi a zis: „Mai faceți-l și a treia oară.” Și l-au făcut și a treia oară. 35 Apa curgea în jurul altarului și au umplut cu apă și șanțul. 36 În clipa când se aducea jertfa de seară, prorocul Ilie s-a apropiat și a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel! Fă să se știe astăzi că Tu ești Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul Tău și că toate aceste lucruri le-am făcut după porunca Ta. 37 Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentru ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, ești adevăratul Dumnezeu, și să le întorci astfel inima spre bine!” 38 Atunci a căzut foc de la Domnul și a mistuit arderea-de-tot, lemnele, pietrele și pământul și a supt și apa care era în șanț. 39 Când a văzut tot poporul lucrul acesta, au căzut cu fața la pământ și au zis: „Domnul este adevăratul Dumnezeu! Domnul este adevăratul Dumnezeu!” 40 „Puneți mâna pe prorocii lui Baal”, le-a zis Ilie, „niciunul să nu scape!” Și au pus mâna pe ei. Ilie i-a pogorât la pârâul Chison și i-a înjunghiat acolo.
Ploaia
41 Apoi Ilie a zis lui Ahab: „Suie-te de mănâncă și bea, căci se aude vuiet de ploaie.” 42 Ahab s-a suit să mănânce și să bea. Dar Ilie s-a suit pe vârful Carmelului și, plecându-se la pământ, s-a așezat cu fața între genunchi 43 și a zis slujitorului său: „Suie-te și uită-te înspre mare.” Slujitorul s-a suit, s-a uitat și a zis: „Nu este nimic!” Ilie a zis de șapte ori: „Du-te iarăși.” 44 A șaptea oară, slujitorul a zis: „Iată că se ridică un mic nor din mare, ca o palmă de om.” Ilie a zis: „Suie-te și spune lui Ahab: ‘Înhamă și pogoară-te, ca să nu te oprească ploaia’.” 45 Peste câteva clipe, cerul s-a înnegrit de nori, a început vântul și a venit o ploaie mare. Ahab s-a suit în car și a plecat la Izreel. 46 Și mâna Domnului a venit peste Ilie, care și-a încins mijlocul și a alergat înaintea lui Ahab până la intrarea în Izreel.