Chivotul este așezat în Casa Domnului
(2 Cron. 5:2–6:11)1 Atunci regele Solomon a convocat la Ierusalim bătrânii lui Israel, toate căpeteniile semințiilor și conducătorii de familie ai fiilor lui Israel, ca să mute Chivotul legământului Domnului din Cetatea lui David, adică din Sion. 2 Toți bărbații lui Israel s-au adunat la regele Solomon cu ocazia sărbătorii din luna etanim, adică luna a șaptea. 3 Când au venit toți bătrânii lui Israel, preoții au ridicat Chivotul. 4 Preoții și leviții au mutat Chivotul Domnului, Cortul Întâlnirii și toate obiectele sfinte care erau în Cort. 5 Regele Solomon și toată comunitatea lui Israel, care se adunase înaintea lui, erau împreună înaintea Chivotului, jertfind oi și vite, care n-au putut fi nici numărate și nici calculate, din cauza mulțimii lor.
6 Preoții au adus Chivotul legământului Domnului la locul lui, în sanctuarul interior al Casei, adică în Locul Preasfânt, sub aripile heruvimilor. 7 Heruvimii aveau aripile întinse deasupra locului unde se afla Chivotul, astfel că heruvimii acopereau atât Chivotul, cât și drugii acestuia. 8 Drugii erau alungiți, astfel încât capetele drugilor să se vadă din Locul Sfânt, care era în fața sanctuarului interior, dar să nu se vadă de afară; ei au rămas acolo până în ziua aceasta. 9 În Chivot nu se mai aflau decât cele două table de piatră puse acolo de Moise la Horeb, atunci când Domnul a încheiat legământ cu fiii lui Israel, după ce aceștia au ieșit din țara Egiptului.
10 Când preoții au ieșit din Locul Sfânt, norul a acoperit Casa Domnului. 11 Preoții n-au putut să mai stea să slujească din cauza norului, căci gloria Domnului umpluse Casa Domnului.
12 Atunci Solomon a zis: „Domnul a spus că va locui în negură. 13 Eu am construit pentru Tine o Casă măreață, un loc unde să stai pe vecie“. 14 Apoi regele s-a întors cu fața spre întreaga adunare a lui Israel și a binecuvântat-o. Întreaga adunare a lui Israel stătea în picioare. 15 El a zis:
„Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, Care a împlinit prin puterea Sa ceea ce i-a promis tatălui meu, David, zicând: 16 «Din ziua în care l-am scos pe poporul Meu Israel din Egipt și până acum, nu am ales nicio cetate din toate semințiile lui Israel în care să-Mi zidesc o Casă pentru Numele Meu. Însă acum, l-am ales pe David, ca să domnească peste poporul Meu Israel».17 Tatăl meu, David, avea în inimă dorința să construiască o Casă pentru Numele Domnului, Dumnezeul lui Israel. 18 Dar Domnul i-a zis tatălui meu, David: «Tu te-ai gândit să construiești o Casă Numelui Meu și este bine că te-ai gândit în felul acesta. 19 Totuși, nu tu vei construi Casa, ci fiul tău. Acela care ți se va naște, el va construi o Casă Numelui Meu».20 Domnul a împlinit ceea ce a promis. Eu m-am ridicat în locul tatălui meu, David, m-am așezat pe tronul lui Israel, așa cum a promis Domnul, și am construit Casa pentru Numele Domnului, Dumnezeul lui Israel. 21 Am pregătit acolo un loc pentru Chivotul în care se află Legământul Domnului, pe care l-a încheiat cu strămoșii noștri când i-a scos din țara Egiptului“.Rugăciunea lui Solomon
(2 Cron. 6:12-42)22 După aceea, Solomon s-a așezat înaintea altarului Domnului, în prezența întregii adunări a lui Israel, și-a întins mâinile spre ceruri 23 și a zis:
„Doamne, Dumnezeul lui Israel, nu este niciun dumnezeu asemenea Ție, nici sus în ceruri, nici jos pe pământ. Tu păstrezi legământul și îndurarea față de slujitorii Tăi, care umblă înaintea Ta din toată inima lor. 24 Tu Ți-ai ținut promisiunea față de slujitorul Tău, tatăl meu David. Ce ai spus cu gura Ta, ai împlinit cu mâna Ta, așa cum se vede în ziua aceasta.25 Iar acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, împlinește ce ai promis slujitorului Tău, tatăl meu, David, când ai zis: «Nu vei fi lipsit niciodată de un urmaș care să stea înaintea Mea pe tronul lui Israel, dacă fiii tăi vor veghea la calea lor și vor umbla înaintea Mea tot așa cum ai umblat și tu înaintea Mea». 26 Prin urmare, Dumnezeul lui Israel, să se confirme promisiunea pe care ai făcut-o slujitorului Tău David, tatăl meu!27 Dar va locui, într-adevăr, Dumnezeu pe pământ? Iată că nici chiar cerurile și cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde, cu atât mai puțin Casa aceasta pe care am construit-o eu! 28 Doamne, Dumnezeul meu, primește rugăciunea slujitorului Tău și cererea lui! Ascultă strigătul și rugăciunea pe care Ți-o face slujitorul Tău astăzi! 29 Fie ca ochii Tăi să fie deschiși zi și noapte asupra acestei Case, asupra locului despre care ai zis: «Acolo va fi Numele Meu!». Ascultă rugăciunea pe care Ți-o adresează slujitorul Tău cu privire la acest loc! 30 Ascultă cererea slujitorului Tău și a poporului Tău Israel, când se va ruga cu fața îndreptată spre acest loc! Ascultă din locul Locuinței Tale, din Ceruri, ascultă și iartă!31 Când va păcătui cineva împotriva semenului său și va fi obligat apoi să facă un jurământ, când va veni să jure înaintea altarului din Casa aceasta, 32 ascultă din Ceruri, lucrează și judecă-i pe slujitorii Tăi, condamnându-l pe cel vinovat, aruncând asupra capului său faptele lui, și îndreptățindu-l pe cel nevinovat, răsplătindu-i potrivit cu dreptatea lui!33 Când poporul Tău Israel, fiind învins de dușman pentru că a păcătuit împotriva Ta, se va întoarce la Tine, va aduce mulțumire Numelui Tău, se va ruga și va căuta bunăvoință la Tine, în Casa aceasta, 34 ascultă din Ceruri, iartă păcatul poporului Tău Israel și adu-i înapoi în țara pe care le-ai dat-o strămoșilor lor!35 Când cerul va fi închis și nu va mai fi ploaie, pentru că au păcătuit împotriva Ta, iar ei se vor ruga cu fața îndreptată spre acest loc, vor aduce mulțumire Numelui Tău și se vor întoarce de la păcatul lor, pentru că i-ai pedepsit, 36 ascultă din Ceruri și iartă păcatul slujitorilor Tăi și al poporului Tău Israel. Învață-i calea cea bună pe care trebuie să meargă și trimite ploaie peste țara Ta, pe care i-ai dat-o ca moștenire poporului Tău!37 Când vor fi în țară foamete sau molimă, când vor fi filoxeră sau mălură, când vor fi lăcuste sau omizi, când dușmanul îi va asedia cetățile în țară, orice urgie sau boală ar veni, 38 dacă cineva din popor sau dacă tot poporul Tău Israel va face rugăciuni și cereri, recunoscându-și fiecare întinarea inimii lui, și va întinde mâinile spre Casa aceasta, 39 ascultă din Ceruri, din locul unde locuiești, și iartă! Lucrează și răsplătește-i fiecăruia după faptele lui, Tu, Care cunoști inima fiecăruia, căci numai Tu cunoști inima tuturor fiilor oamenilor. 40 Astfel, ei se vor teme de Tine în toate zilele cât vor trăi în țara pe care le-ai dat-o strămoșilor noștri.41 De asemenea, când străinul, care nu este din poporul Tău Israel, va veni dintr-o țară îndepărtată, datorită Numelui Tău, 42 căci oamenii vor auzi despre Numele Tău cel mare, despre mâna Ta cea puternică și despre brațul Tău cel tare, deci, când va veni și se va ruga cu fața îndreptată spre această Casă, 43 ascultă din Ceruri, din locul unde locuiești, și dă-i acelui străin tot ce-Ți va cere, pentru ca toate popoarele pământului să-Ți cunoască Numele, să se teamă de Tine, așa cum se teme poporul Tău Israel, și să știe că Numele Tău este chemat peste această Casă, pe care am construit-o eu.44 Când poporul Tău va porni la război împotriva dușmanului său, acolo unde îl vei trimite, și se va ruga Domnului cu fața îndreptată spre cetatea pe care ai ales-o Tu și spre Casa pe care am construit-o pentru Numele Tău, 45 ascultă din Ceruri rugăciunea lor și cererea lor și fă-le dreptate.46 Când vor păcătui împotriva Ta – căci nu este om care să nu păcătuiască – și, mâniindu-Te pe ei, îi vei da pe mâna dușmanului lor, iar acesta îi va lua captivi în țara lui, îndepărtată sau apropiată, 47 dacă acolo, în țara în care au fost luați captivi, își vor cerceta inimile, dacă se vor întoarce la Tine și vor căuta bunăvoința Ta în țara celor ce i-au luat captivi, zicând: «Am păcătuit, am greșit și am făcut ce este rău!», 48 dacă de acolo, din țara dușmanilor lor care i-au luat captivi, se vor întoarce la Tine din toată inima lor și din tot sufletul lor, dacă Ți se vor ruga cu fața îndreptată spre țara lor, pe care le-ai dat-o strămoșilor lor, spre cetatea pe care Tu ai ales-o și spre Casa pe care am construit-o eu pentru Numele Tău, 49 atunci ascultă din Ceruri, din locul unde locuiești, rugăciunea lor și cererea lor și fă-le dreptate. 50 Iartă poporul Tău, care a păcătuit împotriva Ta! Iartă toate fărădelegile pe care le-au comis împotriva Ta și fă să găsească îndurare la cei ce i-au luat captivi, ca să le arate milă. 51 Căci ei sunt poporul Tău și moștenirea Ta, poporul pe care l-ai scos din Egipt, din mijlocul cuptorului de fier!52 Fie ca ochii Tăi să fie deschiși la cererea slujitorului Tău și la cererea poporului Tău Israel, ca să-i asculți ori de câte ori Te vor chema, 53 căci Tu i-ai separat de toate popoarele pământului pentru a fi moștenirea Ta, așa cum ai spus prin slujitorul Tău Moise, când i-ai scos pe strămoșii noștri din Egipt, Stăpâne Doamne“.54 Când a terminat Solomon de rostit către Domnul toată rugăciunea și cererea aceasta, s-a ridicat dinaintea altarului Domnului, unde stătuse îngenuncheat și cu mâinile întinse spre ceruri, 55 și, stând în picioare, a binecuvântat întreaga adunare a lui Israel cu voce tare, zicând:
56 „Binecuvântat să fie Domnul Care a dat odihnă poporului Său Israel, potrivit cu tot ceea ce a promis. Dintre toate promisiunile bune pe care le-a rostit prin slujitorul Său Moise, niciuna n-a rămas neîmplinită. 57 Domnul, Dumnezeul nostru, să fie cu noi așa cum a fost cu strămoșii noștri. Să nu ne părăsească și să nu ne lase, 58 ci să ne aplece inimile spre El ca să umblăm pe toate căile Lui și să păzim poruncile, hotărârile și judecățile Lui, pe care le-a dat strămoșilor noștri. 59 Fie ca aceste cuvinte ale mele, prin care am căutat bunăvoință înaintea Domnului, să rămână zi și noapte înaintea Domnului, Dumnezeul nostru, pentru a face dreptate slujitorului Său și poporului Său Israel, după nevoile zilnice 60 și pentru ca toate popoarele pământului să știe că Domnul este Dumnezeu și că nu este altul. 61 Dar inima voastră să fie în întregime a Domnului, Dumnezeul nostru, trăind după hotărârile Lui și păzind poruncile Lui ca și astăzi“.Dedicarea Casei Domnului
62 Apoi, regele împreună cu tot Israelul au adus jertfe înaintea Domnului. 63 Solomon I-a adus Domnului douăzeci și două de mii de vite și o sută douăzeci de mii de oi ca jertfă de pace. Astfel, regele și toți fiii lui Israel au dedicat Casa Domnului.
64 În aceeași zi, regele a sfințit mijlocul curții, locul din fața Casei Domnului, întrucât acolo a adus arderile-de-tot, darurile de mâncare și grăsimea jertfelor de pace, deoarece altarul de bronz dinaintea Domnului era prea mic pentru a cuprinde arderile-de-tot, darurile de mâncare și grăsimea jertfelor de pace.
65 Solomon a ținut atunci sărbătoarea împreună cu tot Israelul. O mare adunare venită de la Lebo-Hamat și până dinspre Râul Egiptului a sărbătorit înaintea Domnului, Dumnezeul nostru, timp de șapte zile și apoi alte șapte zile, adică paisprezece zile. 66 În ziua a opta, Solomon i-a trimis pe cei din popor acasă . Ei l-au binecuvântat pe rege și au plecat la casele lor, bucuroși și cu inimile mulțumite pentru tot binele făcut de Domnul slujitorului Său David și poporului Său Israel.
Mutarea chivotului și cortului
1 Atunci, împăratul Solomon a adunat la el, la Ierusalim, pe bătrânii lui Israel și pe toate căpeteniile semințiilor, pe căpeteniile familiilor copiilor lui Israel, ca să mute din cetatea lui David, adică Sionul, chivotul legământului Domnului. 2 Toți bărbații lui Israel s-au strâns la împăratul Solomon, în luna lui Etanim, care este a șaptea lună, în timpul praznicului . 3 Când au venit toți bătrânii lui Israel, preoții au ridicat chivotul. 4 Au adus chivotul Domnului, cortul întâlnirii și toate uneltele sfinte care erau în cort: preoții și leviții le-au adus. 5 Împăratul Solomon și toată adunarea lui Israel chemată la el au stat înaintea chivotului. Au jertfit oi și boi, care n-au putut fi nici numărați, nici socotiți din pricina mulțimii lor. 6 Preoții au dus chivotul legământului Domnului la locul lui, în Locul Preasfânt al casei, în Sfânta Sfintelor, sub aripile heruvimilor. 7 Căci heruvimii aveau aripile întinse peste locul chivotului și acopereau chivotul și drugii lui pe deasupra. 8 Se dăduse drugilor o așa lungime încât capetele lor se vedeau din Locul Sfânt dinaintea Locului Preasfânt, dar nu se vedeau de afară. Ei au fost acolo până în ziua de azi. 9 În chivot nu erau decât cele două table de piatră, pe care le-a pus Moise în el la Horeb, când a făcut Domnul legământ cu copiii lui Israel, la ieșirea lor din țara Egiptului. 10 În clipa când au ieșit preoții din Locul Sfânt, norul a umplut Casa Domnului. 11 Preoții n-au putut să rămână acolo să facă slujba din pricina norului, căci slava Domnului umpluse Casa Domnului.
Solomon binecuvântează adunarea
12 Atunci , Solomon a zis: „Domnul a zis că vrea să locuiască în întuneric! 13 Eu am zidit o casă care va fi locuința Ta, un loc unde vei locui pe vecie!” 14 Împăratul și-a întors fața și a binecuvântat pe toată adunarea lui Israel. Toată adunarea lui Israel era în picioare. 15 Și el a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care a vorbit cu gura Lui tatălui meu David și care împlinește, prin puterea Lui, ce spusese când a zis: 16 ‘Din ziua când am scos din Egipt pe poporul Meu Israel, n-am ales nicio cetate dintre toate semințiile lui Israel ca să Mi se zidească în ea o casă unde să locuiască Numele Meu, ci am ales pe David să împărățească peste poporul Meu Israel!’ 17 Tatăl meu, David, avea de gând să zidească o casă Numelui Domnului, Dumnezeului lui Israel. 18 Și Domnul a zis tatălui meu David: ‘Fiindcă ai avut de gând să zidești o casă Numelui Meu, bine ai făcut că ai avut acest gând. 19 Numai că nu tu vei zidi casa, ci fiul tău, ieșit din trupul tău, va zidi casa Numelui Meu.’ 20 Domnul a împlinit cuvintele pe care le rostise. Eu m-am ridicat în locul tatălui meu, David, și am șezut pe scaunul de domnie al lui Israel, cum vestise Domnul, și am zidit casa Numelui Domnului, Dumnezeul lui Israel. 21 Am rânduit un loc pentru chivot, unde este legământul Domnului, legământul pe care l-a făcut El cu părinții noștri, când i-a scos din țara Egiptului.”
Rugăciunea lui Solomon
22 Solomon s-a așezat înaintea altarului Domnului, în fața întregii adunări a lui Israel. Și-a întins mâinile spre cer 23 și a zis:
„Doamne, Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu ca Tine, nici sus în ceruri, nici jos pe pământ. Tu ții legământul și îndurarea față de robii Tăi, care umblă înaintea Ta din toată inima lor! 24 Astfel, ai ținut cuvântul dat robului Tău David, tatăl meu, și ce ai spus cu gura Ta, împlinești în ziua aceasta cu puterea Ta. 25 Acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, ține făgăduința pe care ai făcut-o tatălui meu, David, când ai zis: ‘Nu vei fi lipsit niciodată înaintea Mea de un urmaș care să șadă pe scaunul de domnie al lui Israel, numai fiii tăi să ia seama la calea lor și să umble înaintea Mea cum ai umblat tu înaintea Mea.’ 26 Oh, Dumnezeul lui Israel, împlinească-se făgăduința pe care ai făcut-o robului Tău David, tatăl meu! 27 Dar ce! Va locui oare cu adevărat Dumnezeu pe pământ? Iată că cerurile și cerurile cerurilor nu pot să Te cuprindă, cu cât mai puțin casa aceasta pe care Ți-am zidit-o eu! 28 Totuși, Doamne, Dumnezeul meu, ia aminte la rugăciunea robului Tău și la cererea lui; ascultă strigătul și rugăciunea pe care Ți-o face astăzi robul Tău. 29 Ochii Tăi să fie zi și noapte deschiși asupra casei acesteia, asupra locului despre care ai zis: ‘Acolo va fi Numele Meu!’ Ascultă rugăciunea pe care Ți-o face robul Tău în locul acesta. 30 Binevoiește și ascultă cererea robului Tău și a poporului Tău Israel, când se vor ruga în locul acesta! Ascultă-i din locul locuinței Tale, din ceruri, ascultă-i și iartă-i! 31 Dacă va păcătui cineva împotriva aproapelui său și va fi silit să facă un jurământ și va veni să jure înaintea altarului Tău, în casa aceasta, 32 ascultă-l din ceruri, lucrează și fă dreptate robilor Tăi; osândește pe cel vinovat și întoarce vina purtării lui asupra capului lui; dă dreptate celui nevinovat și fă-i după nevinovăția lui! 33 Când poporul Tău Israel va fi bătut de vrăjmaș, pentru că a păcătuit împotriva Ta, dacă se vor întoarce la Tine și vor da slavă Numelui Tău, dacă-Ți vor face rugăciuni și cereri în casa aceasta, 34 ascultă-i din ceruri, iartă păcatul poporului Tău Israel și întoarce-i în țara pe care ai dat-o părinților lor! 35 Când se va închide cerul și nu va fi ploaie din pricina păcatelor făcute de ei împotriva Ta, dacă se vor ruga în locul acesta și vor da slavă Numelui Tău și dacă se vor abate de la păcatele lor pentru că-i vei pedepsi, 36 ascultă-i din ceruri, iartă păcatul robilor Tăi și al poporului Tău Israel, învață-i calea cea bună pe care trebuie să umble și să trimiți ploaie pe pământul pe care l-ai dat de moștenire poporului Tău! 37 Când foametea , ciuma, rugina, tăciunele, lăcustele de un fel sau altul vor fi în țară, când vrăjmașul va împresura pe poporul Tău în țara lui, în cetățile lui, când vor fi urgii sau boli de orice fel, 38 dacă un om, dacă tot poporul Tău Israel va face rugăciuni și cereri și fiecare își va cunoaște mustrarea cugetului lui și va întinde mâinile spre casa aceasta, 39 ascultă-l din ceruri, din locul locuinței Tale, și iartă-l; lucrează și răsplătește fiecăruia după căile lui, Tu care cunoști inima fiecăruia, căci numai Tu cunoști inima tuturor copiilor oamenilor, 40 ca să se teamă de Tine în tot timpul cât vor trăi în țara pe care ai dat-o părinților noștri! 41 Când străinul, care nu este din poporul Tău Israel, va veni dintr-o țară depărtată pentru Numele Tău, 42 căci se va ști că Numele Tău este mare, mâna Ta este tare și brațul Tău este întins, când va veni să se roage în casa aceasta, 43 ascultă-l din ceruri, din locul locuinței Tale, și dă străinului aceluia tot ce-Ți va cere, pentru ca toate popoarele pământului să cunoască Numele Tău, să se teamă de Tine, ca și poporul Tău Israel, și să știe că Numele Tău este chemat peste casa aceasta pe care am zidit-o eu! 44 Când poporul Tău va ieși la luptă împotriva vrăjmașului său, urmând calea pe care i-o vei porunci Tu, dacă vor face rugăciuni Domnului cu privirile întoarse spre cetatea pe care ai ales-o Tu și spre casa pe care am zidit-o eu Numelui Tău, 45 ascultă din ceruri rugăciunile și cererile lor și fă-le dreptate! 46 Când vor păcătui împotriva Ta – căci nu este om care să nu păcătuiască, – și Te vei mânia împotriva lor și-i vei da în mâna vrăjmașului, care-i va duce robi într-o țară vrăjmașă, depărtată sau apropiată, 47 dacă se vor coborî în ei înșiși, în țara unde vor fi robi, dacă se vor întoarce la Tine și-Ți vor face cereri în țara celor ce-i vor duce în robie și vor zice: ‘Am păcătuit, am săvârșit fărădelegi, am făcut rău!’, 48 dacă se vor întoarce la Tine din toată inima lor și din tot sufletul lor în țara vrăjmașilor lor care i-au luat robi, dacă-Ți vor face rugăciuni cu privirile întoarse spre țara lor, pe care ai dat-o părinților lor, spre cetatea pe care ai ales-o și spre casa pe care am zidit-o eu Numelui Tău, 49 ascultă din ceruri, din locul locuinței Tale, rugăciunile și cererile lor și fă-le dreptate; 50 iartă poporului Tău păcatele lui și toate fărădelegile făcute împotriva Ta; trezește mila celor ce-i vor ține robi, ca să se îndure de ei, 51 căci sunt poporul Tău și moștenirea Ta și Tu i-ai scos din Egipt, din mijlocul unui cuptor de fier! 52 Ochii Tăi să fie deschiși la cererea robului Tău și la cererea poporului Tău Israel, ca să-i asculți în tot ce-Ți vor cere! 53 Căci Tu i-ai ales din toate celelalte popoare ale pământului, ca să faci din ei moștenirea Ta, cum ai spus prin robul Tău Moise, când ai scos din Egipt pe părinții noștri, Doamne, Dumnezeule!” 54 Când a isprăvit Solomon de spus Domnului toată rugăciunea aceasta și cererea aceasta, s-a sculat dinaintea altarului Domnului, unde îngenunchease, cu mâinile întinse spre cer. 55 Și, stând în picioare, a binecuvântat cu glas tare toată adunarea lui Israel, zicând: 56 „Binecuvântat să fie Domnul, care a dat odihnă poporului Său Israel, după toate făgăduințele Lui! Din toate bunele cuvinte pe care le rostise prin robul Său Moise, niciunul n-a rămas neîmplinit. 57 Domnul, Dumnezeul nostru, să fie cu noi cum a fost cu părinții noștri; să nu ne părăsească și să nu ne lase, 58 ci să ne plece inimile spre El, ca să umblăm în toate căile Lui și să păzim poruncile Lui, legile Lui și rânduielile Lui, pe care le-a poruncit părinților noștri! 59 Cuvintele acestea, cuprinse în cererile mele înaintea Domnului, să fie zi și noapte înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, și să facă în tot timpul dreptate robului Său și poporului Său Israel, 60 pentru ca toate popoarele pământului să poată cunoaște că Domnul este Dumnezeu și că nu este alt Dumnezeu afară de El! 61 Inima voastră să fie în totul a Domnului, Dumnezeului nostru, cum este astăzi, ca să urmați legile Lui și să păziți poruncile Lui.”
Sfințirea Templului
62 Împăratul și tot Israelul împreună cu el au adus jertfe înaintea Domnului. 63 Solomon a înjunghiat douăzeci și două de mii de boi și o sută douăzeci de mii de oi pentru jertfa de mulțumire pe care a adus-o Domnului. Așa au făcut împăratul și toți copiii lui Israel sfințirea Casei Domnului. 64 În ziua aceea, împăratul a sfințit mijlocul curții, care este înaintea Casei Domnului, căci acolo a adus arderile-de-tot, darurile de mâncare și grăsimile jertfelor de mulțumire, pentru că altarul de aramă care este înaintea Domnului era prea mic ca să cuprindă arderile-de-tot, darurile de mâncare și grăsimile jertfelor de mulțumire. 65 Solomon a prăznuit atunci sărbătoarea și tot Israelul a prăznuit împreună cu el. O mare mulțime, venită de la împrejurimile Hamatului până la pârâul Egiptului, s-a strâns înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, timp de șapte zile și alte șapte zile , adică paisprezece zile. 66 În ziua a opta , a dat drumul poporului. Și ei au binecuvântat pe împărat și s-au dus în corturile lor veseli și cu inima mulțumită pentru tot binele pe care-l făcuse Domnul robului Său David și poporului Său Israel.