David îi învinge pe amalekiți
1 Când David și oamenii săi au sosit a treia zi la Țiklag, amalekiții invadaseră Neghevul și Țiklagul. Ei atacaseră Țiklagul și îi dăduseră foc. 2 Au luat captive femeile și pe toți aceia care se aflau în cetate, de la copii până la bătrâni. N-au omorât pe nimeni, ci doar i-au luat cu ei și au plecat. 3 Când David și oamenii lui au ajuns la cetate, au găsit-o arsă, iar pe soțiile, fiii și fiicele lor – luați captivi. 4 David și oamenii care erau cu el au plâns până ce n-au mai avut putere să plângă. 5 Au fost luate captive și cele două soții ale lui David: Ahinoam din Izreel și Abigail, fosta soție a lui Nabal, din Carmel. 6 David se afla într-un mare necaz, deoarece poporul vorbea să-l omoare cu pietre. Căci tot poporul avea sufletul amărât, fiecare pentru fiii și fiicele lui. Însă David s-a întărit în Domnul, Dumnezeul lui.
7 David i-a zis preotului Abiatar, fiul lui Ahimelek:
‒ Adu-mi, te rog, efodul!
Abiatar a adus efodul la David.
8 David L-a întrebat pe Domnul, zicând:
‒ Să urmăresc ceata aceasta? O voi ajunge?
El i-a răspuns:
‒ Urmărește-o, căci sigur o vei ajunge și sigur vei salva totul .
9 David a plecat cu cei șase sute de bărbați care erau cu el. Ei au ajuns la pârâul Besor, unde s-au oprit cei ce rămâneau în urmă. 10 David a continuat să-i urmărească cu patru sute de bărbați. Dar două sute de bărbați, care erau prea obosiți să traverseze pârâul Besor, s-au oprit. 11 Au găsit un egiptean pe câmp și l-au adus la David. I-au dat pâine, și el a mâncat; apoi i-au dat apă. 12 I-au dat o bucată dintr-o turtă de smochine și două mănunchiuri de stafide. După ce a mâncat, i-au revenit puterile, căci nu mâncase și nu băuse apă de trei zile și trei nopți.
13 David l-a întrebat:
‒ Al cui ești și de unde vii?
Tânărul a răspuns:
‒ Sunt egiptean și sunt sclavul unui amalekit. Stăpânul meu m-a părăsit în urmă cu trei zile pentru că m-am îmbolnăvit. 14 Am invadat Neghevul cheretiților, pe cel al lui Iuda și Neghevul lui Caleb și am dat foc Țiklagului.
15 Atunci David l-a întrebat:
‒ Poți să mă duci până la această ceată?
El a răspuns:
‒ Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei omorî și că nu mă vei preda în mâna stăpânului meu, și atunci te voi duce la ceata aceasta.
16 L-a dus acolo și iată că aceștia erau răspândiți pe toată fața pământului, mâncând, bând și chefuind datorită marii prăzi pe care o luaseră din țara filistenilor și din țara lui Iuda. 17 David i-a atacat din amurg până în seara zilei următoare. N-a scăpat niciun bărbat dintre ei, în afară de patru sute de tineri care au încălecat pe cămile și au fugit. 18 David a salvat tot ceea ce luaseră amalekiții și le-a eliberat și pe cele două soții ale lui. 19 Nu le lipsea nimic, nici tânăr, nici bătrân, nici fii, nici fiice, nimic din pradă, nimic din ceea ce li se luase. David a adus înapoi totul. 20 David a luat toate oile și vitele. Oamenii lui mergeau în fruntea acestei turme și spuneau: „Aceasta este prada lui David“. 21 David a ajuns la cei două sute de bărbați care fuseseră prea obosiți pentru a-l urma și care fuseseră lăsați la pârâul Besor. Aceștia au ieșit în întâmpinarea lui David și a poporului care era cu el. David s-a apropiat de ei și i-a salutat.
22 Toți oamenii răi și de nimic, dintre cei care merseseră cu David, au zis:
‒ Pentru că n-au mers împreună cu noi, nu le vom da din prada pe care am recuperat-o, ci fiecare să-și ia soția și copiii și să plece.
23 Dar David le-a zis:
‒ Să nu faceți așa, fraților, cu ceea ce ne-a dat Domnul, căci El ne-a păzit și a dat în mâinile noastre ceata de jefuitori care venise împotriva noastră. 24 Oricum, cine vă va asculta în privința aceasta? Aceeași parte o vor avea și cei care au participat la luptă și cei care au rămas la bagaje. Toți vor împărți la fel. 25 Așa a fost începând din ziua aceea. David a făcut din aceasta o hotărâre și o lege în Israel până în ziua aceasta.
26 David a sosit la Țiklag și a trimis o parte din pradă bătrânilor lui Iuda, prietenii săi, zicând: „Iată pentru voi o binecuvântare din prada luată de la dușmanii Domnului“.
27 A trimis apoi și celor din Betel, celor din Ramot-Neghev, celor din Iatir, 28 celor din Aroer, celor din Sifmot, celor din Eștemoa, 29 celor din Racal, celor din cetățile ierahmeeliților și celor din cetățile cheniților, 30 celor din Horma, celor din Bor-Așan și celor din Atac, 31 celor din Hebron și celor din toate locurile pe care le-a cutreierat David și oamenii săi.
Întoarcerea lui David la Țiclag
1 Când a ajuns David cu oamenii lui a treia zi la Țiclag, amaleciții năvăliseră în partea de miazăzi și în Țiclag. Ei nimiciseră și arseseră Țiclagul 2 după ce luaseră prinși pe femei și pe toți cei ce se aflau acolo, mici și mari. Nu omorâseră pe nimeni, dar luaseră totul și plecaseră. 3 David și oamenii lui au ajuns în cetate și iată că era arsă; și nevestele, fiii și fiicele lor fuseseră luați prinși. 4 Atunci, David și poporul care era cu el au ridicat glasul și au plâns până n-au mai putut plânge. 5 Cele două neveste ale lui David: Ahinoam din Izreel și Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal, fuseseră luate și ele. 6 David a fost în mare strâmtorare, căci poporul vorbea să-l ucidă cu pietre, pentru că toți erau amărâți în suflet, fiecare din pricina fiilor și fetelor lui. Dar David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul, Dumnezeul lui. 7 El a zis preotului Abiatar, fiul lui Ahimelec: „Adu-mi efodul!” Abiatar a adus efodul la David. 8 Și David a întrebat pe Domnul: „Să urmăresc oastea aceasta? O voi ajunge?” Domnul i-a răspuns: „Urmărește-o, căci o vei ajunge și vei izbăvi totul.” 9 Și David a pornit, el și cei șase sute de oameni care erau cu el. Au ajuns la pârâul Besor, unde s-au oprit cei ce rămâneau la coadă. 10 David i-a urmărit mai departe, cu patru sute de oameni, dar două sute de oameni s-au oprit, fiind prea obosiți ca să mai treacă pârâul Besor. 11 Pe câmp, au dat peste un om egiptean, pe care l-au adus la David. I-au dat să mănânce pâine și să bea apă 12 și i-au mai dat și o legătură de smochine și două legături de stafide. După ce a mâncat , i-au venit iarăși puterile, căci nu mâncase și nu băuse apă de trei zile și trei nopți. 13 David i-a zis: „Al cui ești și de unde ești?” El a răspuns: „Sunt un băiat egiptean în slujba unui amalecit și de trei zile stăpânul meu m-a părăsit pentru că eram bolnav. 14 Am năvălit în partea de miazăzi a cheretiților , pe ținutul lui Iuda și la miazăzi de Caleb , și am ars Țiclagul.” 15 David i-a zis: „Vrei să mă duci la oastea aceasta?” Și el a zis: „Jură-mi pe Numele lui Dumnezeu că nu mă vei omorî și nu mă vei da pe mâna stăpânului meu, și te voi pogorî la oastea aceasta.” 16 El i-a slujit astfel de călăuză. Și amaleciții erau risipiți pe tot ținutul, mâncând , bând și jucând de bucuria prăzii celei mari pe care o luaseră din țara filistenilor și din țara lui Iuda. 17 David i-a bătut din zorii zilei până a doua zi seara și n-a scăpat niciunul din ei, afară de patru sute de tineri, care au încălecat pe cămile și au fugit. 18 David a scăpat astfel tot ce luaseră amaleciții și a scăpat și pe cele două neveste ale lui. 19 Nu le-a lipsit nimeni, de la mic până la mare, nici fiu, nici fiică, nici un lucru din pradă, nimic din ce li se luase; David a adus înapoi totul . 20 Și David a luat toate oile și toți boii, și cei ce mânau turma aceasta și mergeau în fruntea ei ziceau: „Aceasta este prada lui David!” 21 David a ajuns la cei două sute de oameni care fuseseră prea obosiți ca să mai meargă după el și pe care-i lăsase la pârâul Besor. Ei au ieșit înaintea lui David și înaintea poporului care era cu el. David s-a apropiat de ei și i-a întrebat de sănătate. 22 Toți oamenii răi și de nimic dintre cei ce merseseră cu David au luat cuvântul și au zis: „Fiindcă n-au venit cu noi, să nu le dăm nimic din prada pe care am scăpat-o, ci doar să-și ia fiecare nevasta și copiii și să plece.” 23 Dar David a zis: „Să nu faceți așa, fraților, cu ce ne-a dat Domnul, căci El ne-a păzit și a dat în mâinile noastre ceata care venise împotriva noastră. 24 Și cine v-ar asculta în privința aceasta? Partea trebuie să fie aceeași atât pentru cel ce s-a pogorât pe câmpul de bătaie, cât și pentru cel ce a rămas la calabalâcuri; s-o împartă deopotrivă.” 25 Lucrul acesta a rămas de atunci și până în ziua de azi o lege și un obicei în Israel. 26 Când s-a întors la Țiclag, David a trimis o parte din pradă bătrânilor lui Iuda, prietenilor săi, spunându-le aceste cuvinte: „Iată darul pe care vi-l fac din prada luată de la vrăjmașii Domnului!” 27 A trimis celor din Betel, celor din Ramot de la miazăzi, celor din Iatir , 28 celor din Aroer , celor din Sifmot, celor din Eștemoa , 29 celor din Racal, celor din cetățile ierahmeeliților , celor din cetățile cheniților , 30 celor din Horma , celor din Cor-Așan, celor din Atac, 31 celor din Hebron și în toate locurile pe care le străbătuseră David cu oamenii lui.