Ierusalimul, amenințat de către Sanherib
(2 Regi 18:13, 2 17-372 19:8-19, 2 35-37Is. 36Is. 37:8-20, Is. 36-38)1 După aceste fapte de credincioșie, a venit Sanherib, împăratul Asiriei. El a intrat în Iuda și și-a așezat tabăra în direcția cetăților fortificate, gândindu-se să le cucerească pentru sine. 2 Când Ezechia a văzut că Sanherib a venit și vrea să lupte împotriva Ierusalimului, 3 s-a sfătuit cu conducătorii și cu vitejii lui să astupe izvoarele din afara cetății, iar aceștia l-au susținut. 4 Mulți oameni din popor s-au mobilizat și au astupat toate izvoarele și pârâul care curgea prin mijlocul acelei regiuni, căci își ziceau: „De ce să vină împărații Asiriei și să găsească apă din belșug?“. 5 Ezechia s-a încurajat și a refăcut tot zidul spart, înălțându-l până la turnuri. El a mai înălțat încă un zid în afară, a întărit Milo din Cetatea lui David și a făcut o mulțime de arme și de scuturi.
6 El a numit căpetenii de război în fruntea poporului, i-a convocat în piața de la poarta cetății și a vorbit inimii lor, zicând: 7 „Fiți tari și curajoși! Nu vă temeți și nu vă înspăimântați din cauza împăratului Asiriei și a întregii mulțimi care este cu el, căci mai mulți sunt cu noi decât cu el! 8 Cu el este un braț de carne, dar cu noi este Domnul, Dumnezeul nostru, ca să ne ajute și să poarte bătăliile noastre!“.
Poporul a avut încredere în cuvintele lui Ezechia, regele lui Iuda.
9 După aceea, Sanherib, împăratul Asiriei, în timp ce era înaintea Lachișului împreună cu toate forțele sale, i-a trimis pe slujitorii săi la Ierusalim, la Ezechia, regele lui Iuda, și la toți cei din Iuda care erau în Ierusalim, zicând:
10 „Așa vorbește Sanherib, împăratul Asiriei:«În ce vă încredeți voi, de rămâneți sub asediu în Ierusalim? 11 Oare nu vă amăgește Ezechia, ca să vă dea morții prin înfometare și însetare, zicând: ‘Domnul, Dumnezeul nostru, ne va elibera din mâna împăratului Asiriei!’? 12 Oare nu Ezechia I-a îndepărtat înălțimile și altarele, poruncind lui Iuda și Ierusalimului: ‘Să vă închinați numai înaintea unui singur altar și doar pe el să aduceți tămâie!’?13 Nu știți ce am făcut eu și părinții mei tuturor popoarelor celorlalte țări? Au putut oare dumnezeii națiunilor pământului să-și elibereze țările din mâna mea? 14 Care dintre toți dumnezeii acestor națiuni, care au fost date spre nimicire de părinții mei, au putut să-și elibereze poporul din mâna mea? Prin urmare, cum va putea Dumnezeul vostru să vă elibereze din mâna mea? 15 De aceea să nu-l lăsați pe Ezechia să vă amăgească! Nu-l lăsați să vă înșele astfel! Să nu credeți în El, căci niciunul dintre dumnezeii vreunei națiuni sau ai vreunui regat n-au putut să-și elibereze poporul din mâna mea și din mâna părinților mei! Nici Dumnezeul vostru nu va putea să vă elibereze din mâna mea!»“.16 Slujitorii săi au mai vorbit și alte lucruri împotriva Domnului Dumnezeu și împotriva lui Ezechia, slujitorul Său. 17 Sanherib mai scrisese și scrisori ca să-L batjocorească pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, în care vorbea împotriva Lui, zicând: „Așa cum dumnezeii națiunilor pământului nu și-au eliberat popoarele din mâna mea, nici Dumnezeul lui Ezechia nu-Și va elibera poporul din mâna mea!“. 18 Slujitorii au proclamat aceasta, cu glas tare și în limba iudaică, poporului din Ierusalim aflat pe zid, ca să-i facă să se teamă și să-i îngrozească, și să poată captura astfel cetatea. 19 Ei au vorbit despre Dumnezeul Ierusalimului ca despre dumnezeii popoarelor pământului, care sunt făcuți de mâini omenești. 20 Dar regele Ezechia și profetul Isaia, fiul lui Amoț, s-au rugat cu privire la aceasta și au strigat către ceruri.
21 Domnul a trimis un înger care a nimicit orice războinic viteaz, orice conducător și orice căpetenie din tabăra împăratului Asiriei. Acesta s-a întors rușinat în țara lui. Când a intrat în templul zeului său, fiii lui l-au înjunghiat acolo cu sabia.
22 Așa i-a salvat Domnul pe Ezechia și pe locuitorii Ierusalimului din mâna lui Sanherib, împăratul Asiriei, și din mâna tuturor dușmanilor lor. El i-a protejat din toate părțile. 23 Mulți au venit la Ierusalim cu daruri de mâncare pentru Domnul și cu cadouri pentru Ezechia, regele lui Iuda, care, de atunci, a fost înălțat înaintea ochilor tuturor națiunilor.
Succesul și mândria lui Ezechia
(2 Regi 20:1-21Is. 38:1-8, Is. 21-22Is. 39:1-8)24 În acele zile, Ezechia s-a îmbolnăvit și era aproape de moarte. El s-a rugat Domnului, Care i-a vorbit și i-a dat un semn. 25 Însă Ezechia nu a răsplătit binefacerea primită, deoarece i s-a mândrit inima, astfel că mânia Domnului a fost peste el, peste Iuda și peste Ierusalim. 26 Ezechia s-a smerit de mândria inimii lui, împreună cu locuitorii Ierusalimului, astfel încât mânia Domnului n-a mai venit peste ei în vremea lui Ezechia.
27 Ezechia a avut foarte multă bogăție și glorie. El și-a făcut vistierii pentru argint, pentru aur, pentru pietre prețioase, pentru mirodenii, pentru scuturi și pentru tot felul de vase scumpe. 28 A construit hambare pentru recolta de cereale, pentru vin și pentru ulei, precum și grajduri pentru tot felul de vite și staule pentru oi. 29 El și-a construit cetăți și a avut numeroase turme și cirezi, căci Dumnezeu i-a dat foarte multe bunuri.
30 Ezechia este cel care a astupat izvorul de sus al Ghihonului și i-a îndreptat cursul în jos spre partea de vest a Cetății lui David. Ezechia a reușit în tot ce a făcut. 31 Însă, când trimișii conducătorilor din Babilon au venit la el ca să întrebe despre semnul care se făcuse în țară, Dumnezeu l-a părăsit, ca să-l pună la încercare și să cunoască tot ce era în inima lui.
32 Celelalte fapte ale lui Ezechia, precum și dovezile sale de credincioșie sunt scrise în „Vedenia profetului Isaia“, fiul lui Amoț, și în „Cartea regilor lui Iuda și ai lui Israel“. 33 Ezechia a adormit alături de strămoșii săi și a fost înmormântat în locul cel mai înalt al mormântului urmașilor lui David. La moartea sa, toți cei din Iuda și locuitorii Ierusalimului i-au dat cinste. Și în locul lui a domnit fiul său Manase.
Năvălirea lui Sanherib, împăratul Asiriei
1 După aceste lucruri și după aceste fapte de credincioșie, a venit Sanherib, împăratul Asiriei, care a pătruns în Iuda și a împresurat cetățile întărite cu gând să pună mâna pe ele. 2 Ezechia, văzând că a venit Sanherib și că are de gând să înceapă lupta împotriva Ierusalimului, 3 s-a sfătuit cu căpeteniile sale și cu oamenii lui cei viteji ca să astupe izvoarele de apă care erau afară din cetate. Și ei au fost de părerea lui. 4 S-au strâns o mulțime de oameni și au astupat toate izvoarele și pârâul care curge prin mijlocul ținutului aceluia. „Pentru ce”, ziceau ei, „să găsească împărații Asiriei, la venirea lor, ape din belșug?” 5 Ezechia s-a îmbărbătat; a zidit din nou zidul care era stricat și l-a ridicat până la turnuri. A mai zidit un alt zid în afară, a întărit Milo , în cetatea lui David, și a pregătit o mulțime de arme și de scuturi. 6 A pus căpetenii de război peste popor și le-a adunat la el pe locul deschis de la poarta cetății. Vorbindu-le inimii, a zis: 7 „Întăriți-vă și îmbărbătați-vă. Nu vă temeți și nu vă înspăimântați înaintea împăratul Asiriei și înaintea întregii mulțimi care este cu el, căci cu noi sunt mai mulți decât cu el. 8 Cu el este un braț de carne , dar cu noi este Domnul, Dumnezeul nostru, care ne va ajuta și va lupta pentru noi.” Poporul a avut încredere în cuvintele lui Ezechia, împăratul lui Iuda.
Trimișii lui Sanherib
9 După aceea , Sanherib, împăratul Asiriei, a trimis pe slujitorii săi la Ierusalim pe când era înaintea Lachisului cu toate puterile lui; i-a trimis la Ezechia, împăratul lui Iuda, și la toți cei din Iuda care erau la Ierusalim să le spună: 10 „Așa vorbește Sanherib, împăratul Asiriei: ‘Pe ce se bizuie încrederea voastră, de stați împresurați la Ierusalim? 11 Oare nu vă amăgește Ezechia, ca să vă dea morții prin foamete și prin sete, când zice: «Domnul , Dumnezeul nostru, ne va scăpa din mâna împăratului Asiriei!»? 12 Oare nu Ezechia a îndepărtat înălțimile și altarele Domnului și a dat porunca aceasta lui Iuda și Ierusalimului: «Să vă închinați numai unui altar și să aduceți tămâie numai pe el!»? 13 Nu știți ce am făcut noi, eu și părinții mei, tuturor popoarelor celorlalte țări? Dumnezeii neamurilor acestor țări au putut ei să le izbăvească țările din mâna mea? 14 Care dintre toți dumnezeii acestor neamuri pe care le-au nimicit părinții mei a putut să izbăvească pe poporul lui din mâna mea, pentru ca să vă poată izbăvi Dumnezeul vostru din mâna mea? 15 Să nu vă amăgească Ezechia dar și să nu vă înșele astfel; nu vă încredeți în el! Căci dumnezeul niciunui neam, niciunei împărății n-a putut să izbăvească pe poporul lui din mâna mea și din mâna părinților mei: cu cât mai puțin vă va izbăvi Dumnezeul vostru din mâna mea!’ ” 16 Slujitorii lui Sanherib au mai vorbit și alte lucruri împotriva Domnului Dumnezeu și împotriva robului Său Ezechia. 17 Și a trimis o scrisoare batjocoritoare pentru Domnul, Dumnezeul lui Israel, vorbind astfel împotriva Lui: „După cum dumnezeii neamurilor celorlalte țări n-au putut să izbăvească pe poporul lor din mâna mea, tot așa nici Dumnezeul lui Ezechia nu va izbăvi pe poporul Său din mâna mea.” 18 Slujitorii lui Sanherib au strigat cu glas tare în limba ebraică, pentru ca să arunce groaza și spaima în poporul din Ierusalim, care era pe zid, și să poată pune astfel stăpânire pe cetate. 19 Au vorbit despre Dumnezeul Ierusalimului ca despre dumnezeii popoarelor pământului, care sunt lucrarea mâinilor omenești.
Nimicirea lui Sanherib
20 Împăratul Ezechia și prorocul Isaia , fiul lui Amoț, au început să se roage pentru lucrul acesta și au strigat către cer. 21 Atunci, Domnul a trimis un înger care a nimicit în tabăra împăratului Asiriei pe toți vitejii, domnitorii și căpeteniile. Și împăratul s-a întors rușinat în țara lui. A intrat în casa dumnezeului său, și cei ce ieșiseră din coapsele lui l-au ucis acolo cu sabia. 22 Astfel a scăpat Domnul pe Ezechia și pe locuitorii Ierusalimului din mâna lui Sanherib, împăratul Asiriei, și din mâna tuturor și i-a ocrotit împotriva celor ce-i împresurau. 23 Mulți au adus Domnului daruri în Ierusalim și au adus daruri bogate lui Ezechia, împăratul lui Iuda, care de atunci s-a înălțat în ochii tuturor popoarelor.
Boala și moartea lui Ezechia
24 În vremea aceea, Ezechia a fost bolnav de moarte. El a făcut o rugăciune Domnului. Domnul i-a vorbit și i-a dat un semn. 25 Dar Ezechia n-a răsplătit binefacerea pe care a primit-o, căci i s-a îngâmfat inima. Mânia Domnului a venit peste el, peste Iuda și peste Ierusalim. 26 Atunci, Ezechia s-a smerit din mândria lui, împreună cu locuitorii Ierusalimului, și mânia Domnului n-a venit peste ei în timpul vieții lui Ezechia. 27 Ezechia a avut multe bogății și multă slavă. Și-a făcut vistierii de argint, de aur, de pietre scumpe, de mirodenii, de scuturi și de toate lucrurile care se pot dori; 28 hambare pentru roadele de grâu, de must și de untdelemn, grajduri pentru tot felul de vite și staule pentru oi. 29 Și-a zidit cetăți și a avut belșug de boi și de oi, căci Dumnezeu îi dăduse multe avuții. 30 Tot Ezechia a astupat și gura de sus a apelor Ghihon și le-a adus în jos, spre apus de cetatea lui David. Ezechia a izbutit în toate lucrările lui. 31 Însă, când au trimis căpeteniile Babilonului soli la el să întrebe de minunea care avusese loc în țară, Dumnezeu l-a părăsit ca să-l încerce , pentru ca să cunoască tot ce era în inima lui. 32 Celelalte fapte ale lui Ezechia și faptele lui evlavioase sunt scrise în vedenia prorocului Isaia, fiul lui Amoț, în cartea împăraților lui Iuda și Israel. 33 Ezechia a adormit cu părinții săi și l-au îngropat în cel mai bun loc al mormintelor fiilor lui David. Tot Iuda și locuitorii Ierusalimului i-au dat cinste la moarte. Și, în locul lui, a domnit fiul său Manase.