Călătoria israeliților prin deșert
1 Apoi, ne-am întors și am plecat în deșert, pe drumul către Marea Roșie, după porunca Domnului. Am înconjurat muntele Seir multe zile.
2 Domnul mi-a vorbit, zicând: 3 «Ajunge cât ați înconjurat muntele acesta! Întoarceți-vă spre nord! 4 Poruncește poporului, zicând: ‘Acum veți traversa teritoriul fraților voștri, urmașii lui Esau, care locuiesc în Seir. Ei se vor teme de voi, dar voi să vă păziți bine. 5 Nu porniți la luptă împotriva lor, căci nu vă voi da nimic din țara lor, nici măcar un loc unde să calce talpa piciorului. Muntele Seir i l-am dat ca moștenire lui Esau. 6 Să cumpărați hrană de la ei cu argint, ca să aveți ce mânca, și să cumpărați apă de la ei cu argint, ca să aveți ce bea’».
7 Căci Domnul, Dumnezeul vostru, a binecuvântat toată lucrarea mâinilor voastre. El cunoaște călătoria voastră prin deșertul acesta mare. În timpul acestor patruzeci de ani, Domnul, Dumnezeul vostru, a fost cu voi și n-ați dus lipsă de nimic.
8 Și, astfel, am trecut pe lângă frații noștri, urmașii lui Esau, care locuiau în Seir, departe de drumul spre Araba, departe de Elat și de Ețion-Gheber; apoi ne-am întors și am luat-o pe drumul care traversează deșertul Moabului.
9 Domnul mi-a zis: «Să nu asediezi Moabul și să nu pornești la luptă împotriva lui, căci nu-ți voi da nicio moștenire în țara lui, fiindcă am dat Arul ca moștenire fiilor lui Lot». 10 (În trecut aici locuiau emiții, un popor puternic, numeros și de statură înaltă, asemenea anachiților. 11 Ei erau considerați refaiți, ca și anachiții, dar moabiții îi numeau emiți. 12 În Seir au locuit în trecut și horiții, însă urmașii lui Esau i-au alungat, i-au nimicit și au locuit în locul lor, la fel cum a făcut Israel în țara pe care i-a dat-o Domnul ca moștenire.)
13 «Acum ridicați-vă și traversați pârâul Zered!». Și noi am traversat pârâul Zered.
14 Perioada de când am plecat din Kadeș-Barnea și până când am traversat pârâul Zered a fost de treizeci și opt de ani, timp în care toată generația de războinici a pierit din mijlocul taberei, așa cum jurase Domnul. 15 Într-adevăr, mâna Domnului a fost împotriva lor ca să-i nimicească din mijlocul taberei, până când au pierit.
16 După ce au pierit toți războinicii din mijlocul poporului, 17 Domnul mi-a vorbit, zicând: 18 «Astăzi vei traversa granița cu Moabul pe la Ar. 19 Când te vei apropia de fiii lui Amon, să nu-i asediezi și să nu pornești la luptă împotriva lor, căci nu-ți voi da nicio moștenire în țara fiilor lui Amon, fiindcă am dat-o ca moștenire fiilor lui Lot». 20 (Și această țară era considerată ca fiind a refaiților, deoarece refaiții au locuit în ea mai înainte. Amoniții îi numeau zamzumimi. 21 Ei erau un popor puternic, numeros și de statură înaltă, asemenea anachiților. Domnul i-a nimicit dinaintea amoniților , care i-au alungat și au locuit în locul lor. 22 La fel a făcut și pentru fiii lui Esau, care locuiau în Seir, când i-a nimicit pe horiți dinaintea lor. Ei i-au alungat și au locuit în acel loc până în ziua de azi. 23 Tot așa s-a întâmplat și cu aviții care locuiau în satele dimprejurul Gazei. Caftoriții, ieșiți din Caftor, i-au nimicit și au locuit în locul lor.)
Înfrângerea lui Sihon, regele Heșbonului
(Num. 21:21-30)24 «Ridicați-vă, plecați și traversați pârâul Arnon. Iată, l-am dat în mâinile tale pe Sihon amoritul, regele Heșbonului, împreună cu țara lui. Pornește! Ia în stăpânire! Provoacă-l la luptă! 25 Din ziua aceasta, voi începe să pun groaza și frica de tine înaintea popoarelor de sub cerul întreg, care, când vor auzi de faima ta, se vor înfiora și vor tremura din cauza ta».
26 Din deșertul Chedemot, am trimis mesageri cu vorbe de pace lui Sihon, regele Heșbonului, zicând: 27 «Lasă-mă să trec prin țara ta! Voi merge numai pe drum și nu mă voi abate nici la dreapta, nici la stânga. 28 Să-mi vinzi, pe argint, hrană, ca să am ce să mănânc, și apă, ca să am ce să beau. Lasă-mă doar să trec prin teritoriul tău pe jos – 29 așa cum m-au lăsat urmașii lui Esau, care locuiesc în Seir, și moabiții care locuiesc în Ar – până când voi traversa Iordanul în țara pe care ne-o dă Domnul, Dumnezeul nostru». 30 Dar Sihon, regele Heșbonului, nu ne-a lăsat să trecem, pentru că Domnul, Dumnezeul tău, i-a făcut duhul neînduplecat și i-a împietrit inima ca să-l dea în mâinile tale, după cum vezi astăzi.
31 Domnul mi-a zis: «Iată că am început să ți-l dau pe Sihon împreună cu țara lui. Începe să-i iei în stăpânire teritoriul ca să-l moștenești». 32 Când Sihon, împreună cu toți oamenii săi, a ieșit să lupte împotriva noastră la Iahaț, 33 Domnul, Dumnezeul nostru, ni l-a dat în mâini și l-am lovit atât pe el, cât și pe fiii lui și întregul lui popor. 34 Le-am cucerit atunci toate cetățile și am dat spre nimicire tot ce era în ele: bărbați, femei și copii. N-am lăsat niciun supraviețuitor. 35 Numai animalele le-am luat ca pradă pentru noi, precum și bunurile din cetățile pe care le-am capturat. 36 De la Aroer, care este pe malul pârâului Arnon, și de la cetatea care se află în defileu, până la Ghilad, n-a existat nicio cetate prea puternică pentru noi. Domnul, Dumnezeul nostru, ni le-a dat pe toate. 37 Însă de țara fiilor lui Amon, de malurile pârâului Iabok și de cetățile de pe munte nu v-ați apropiat, așa cum a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru.
Intrarea în pustie
1 Ne-am întors și am plecat în pustie, pe drumul care duce la Marea Roșie, cum îmi poruncise Domnul, și am ocolit multă vreme muntele Seir. 2 Domnul mi-a zis: 3 ‘Vă ajunge de când ocoliți muntele acesta. Întoarceți-vă spre miazănoapte. 4 Dă următoarea poruncă poporului: «Acum aveți să treceți prin hotarele fraților voștri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir. Ei se vor teme de voi, dar să vă păziți bine. 5 Să nu vă încăierați cu ei, căci nu vă voi da în țara lor nici măcar o palmă de loc: muntele Seir l-am dat în stăpânire lui Esau. 6 Să cumpărați de la ei, cu preț de argint, hrana pe care o veți mânca și să cumpărați de la ei, cu preț de argint, chiar și apa pe care o veți bea. 7 Căci Domnul, Dumnezeul tău, te-a binecuvântat în tot lucrul mâinilor tale și ți-a cunoscut călătoria în această mare pustie. Iată, de patruzeci de ani de când Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine și n-ai dus lipsă de nimic».’ 8 Am trecut pe departe de frații noștri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir, și pe departe de drumul care duce în câmpie, departe de Elat și de Ețion-Gheber; apoi, ne-am întors și am apucat spre pustia Moabului.
Pribegirea în pustie
9 Domnul mi-a zis: ‘Nu face război cu Moab și nu te apuca la luptă cu el, căci nu-ți voi da nimic să stăpânești în țara lui. Arul l-am dat în stăpânire copiilor lui Lot. 10 (Mai înainte, aici locuiau emimii : un popor mare, mult la număr și de statură înaltă, ca anachimii . 11 Ei treceau drept refaimiți, ca și anachimii, dar moabiții îi numeau emimi. 12 Seir era locuit altădată de horiți; copiii lui Esau i-au izgonit, i-au nimicit dinaintea lor și s-au așezat în locul lor, cum a făcut Israel în țara pe care o stăpânește și pe care i-a dat-o Domnul.) 13 Acum sculați-vă și treceți pârâul Zered.’ Am trecut pârâul Zered. 14 Vremea cât au ținut călătoriile noastre de la Cades-Barnea până la trecerea pârâului Zered a fost de treizeci și opt de ani, până a pierit din mijlocul taberei tot neamul oamenilor de război, cum le jurase Domnul. 15 Mâna Domnului a fost împotriva lor, ca să-i nimicească din mijlocul taberei, până ce au pierit. 16 După ce au pierit toți bărbații de război, murind în mijlocul poporului, 17 Domnul mi-a vorbit și a zis: 18 ‘Să treci azi hotarul Moabului, la cetatea Ar, 19 și să te apropii de copiii lui Amon. Să nu faci război cu ei și să nu te iei la luptă cu ei, căci nu-ți voi da nimic de stăpânit în țara copiilor lui Amon: am dat-o în stăpânire copiilor lui Lot.’ 20 Țara aceasta trecea, de asemenea, ca o țară a lui Refaim; mai înainte, locuiau în ea refaimiții, și amoniții îi numeau zamzumimi: 21 un popor mare, mult la număr și de statură înaltă, ca anachimii. Domnul i-a nimicit dinaintea amoniților, care i-au izgonit și s-au așezat în locul lor. 22 (Așa a făcut Domnul și pentru copiii lui Esau care locuiesc în Seir, când a nimicit pe horiți dinaintea lor; ei i-au izgonit și s-au așezat în locul lor, până în ziua de azi. 23 De asemenea, aviții , care locuiau în sate până la Gaza , au fost nimiciți de caftoriți , ieșiți din Caftor, care s-au așezat în locul lor.) 24 ‘Sculați-vă, plecați și treceți pârâul Arnon. Iată, îți dau în mâini pe Sihon, împăratul Hesbonului, Amoritul, și țara lui. Începe cucerirea, fă război cu el! 25 De azi încolo, voi băga groaza și frica de tine în toate popoarele de sub cer, și, la auzul faimei tale, vor tremura și se vor îngrozi de tine.’
Cucerirea țării lui Sihon, împăratul Hesbonului
26 Din pustia Chedemot, am trimis soli la Sihon, împăratul Hesbonului , cu vorbe de pace. Am trimis să-i spună: 27 ‘Lasă-mă să trec prin țara ta; voi ține drumul mare, fără să mă abat nici la dreapta, nici la stânga. 28 Să-mi vinzi pe preț de argint hrana pe care o voi mânca și să-mi dai cu preț de argint apa pe care o voi bea; nu voi face altceva decât să trec cu piciorul, 29 lucru pe care mi l-au îngăduit copiii lui Esau care locuiesc în Seir și moabiții care locuiesc în Ar – îngăduie-mi și tu lucrul acesta, până voi trece Iordanul, ca să intru în țara pe care ne-o dă Domnul, Dumnezeul nostru.’ 30 Dar Sihon , împăratul Hesbonului, n-a vrut să ne lase să trecem pe la el, căci Domnul , Dumnezeul tău, i-a făcut duhul neînduplecat și i-a împietrit inima, ca să-l dea în mâinile tale, cum vezi azi. 31 Domnul mi-a zis: ‘Vezi, acum încep să-ți dau pe Sihon și țara lui; începe și tu dar să-i iei în stăpânire țara ca s-o moștenești.’ 32 Sihon ne-a ieșit înainte cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva noastră, la Iahaț. 33 Domnul , Dumnezeul nostru, ni l-a dat în mâini și l-am bătut, pe el și pe fiii lui și pe tot poporul lui. 34 I-am luat atunci toate cetățile și le-am nimicit cu desăvârșire: bărbați, femei și prunci i-am nimicit cu desăvârșire și n-am lăsat să scape niciunul măcar. 35 Numai vitele le-am răpit pentru noi, precum și prada din cetățile pe care le luaserăm. 36 De la Aroer , care este pe malurile pârâului Arnon, și de la cetatea care este în vale până la Galaad, n-a fost nicio cetate prea tare pentru noi: Domnul, Dumnezeul nostru, ni le-a dat pe toate în mână. 37 Dar de țara copiilor lui Amon nu te-ai apropiat, de toate malurile pârâului Iaboc , de cetățile de la munte și de toate locurile pe care te-a oprit Domnul, Dumnezeul tău, să le lovești.