Prefigurarea exilului
1 Cuvântul Domnului mi-a vorbit, zicând: 2 „Fiul omului, tu locuiești în mijlocul unei Case răzvrătite. Ei au ochi să vadă, dar nu văd și au urechi să audă, dar nu aud, căci sunt o Casă răzvrătită.
3 De aceea, fiul omului, fă-ți bagajul ca pentru exil și, în timpul zilei, de față cu ei, fă-te că pleci în exil. Pleacă, înaintea ochilor lor, din locuința ta spre un alt loc. Poate vor înțelege că sunt o Casă răzvrătită. 4 Să-ți scoți afară bagajul ca pentru exil, în timpul zilei, ca să te vadă! Apoi să pleci seara, înaintea ochilor lor, cum pleacă exilații. 5 Să faci o gaură în zid de față cu ei și să scoți bagajul pe acolo. 6 Să-l pui pe umăr, înaintea ochilor lor, și să pleci în amurg. Să-ți acoperi fața, astfel încât să nu vezi pământul, căci te fac un semn pentru cei din Casa lui Israel“.
7 Am făcut cum mi se poruncise. Mi-am scos afară bagajul în timpul zilei, ca pentru exil, iar seara am făcut o gaură în zid cu propriile mele mâini. Am ieșit în amurg și mi-am pus bagajul pe umăr, înaintea ochilor lor.
8 Dimineața, Cuvântul Domnului mi-a vorbit, zicând: 9 „Fiul omului, nu te-a întrebat această Casă a lui Israel, această Casă răzvrătită: «Ce faci?».
10 Să le spui: «Așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Rostirea aceasta se referă la prințul din Ierusalim și la toți cei din Casa lui Israel care locuiesc acolo’». 11 Spune-le astfel: «Eu sunt un semn pentru voi! Cum am făcut eu, așa li se va face și lor. Vor merge captivi în exil».
12 În amurg, prințul lor își va pune pe umăr bagajul ca să plece. El va face o gaură în zid ca să iasă, apoi își va acoperi fața, ca să nu vadă pământul. 13 Eu însă voi arunca asupra lui plasa Mea și va fi prins în lațul Meu. Îl voi duce în Babilon, în țara caldeenilor, fără însă s-o poată vedea; și va muri acolo. 14 Pe toți cei din jurul lui – ajutoarele și toate trupele lui – îi voi împrăștia în toate direcțiile și voi da drumul la o sabie după ei.
15 Când îi voi împrăștia printre națiuni și-i voi risipi în țări străine, vor ști că Eu sunt Domnul. 16 Voi scăpa însă de sabie, de foamete și de molimă un anumit număr de bărbați, ca să istorisească despre toate urâciunile lor printre națiunile unde vor ajunge. Și vor ști atunci că Eu sunt Domnul“.
17 Cuvântul Domnului mi-a vorbit, zicând: 18 „Fiul omului, mănâncă-ți pâinea tremurând și bea-ți apa cu teamă și neliniște! 19 Spune poporului țării: «Așa vorbește Stăpânul Domn despre locuitorii Ierusalimului și despre țara lui Israel: ‘Își vor mânca pâinea cu neliniște și își vor bea apa cu groază, căci țara va fi jefuită de toate bunurile ei, din cauza violenței tuturor celor ce locuiesc în ea. 20 Cetățile locuite vor fi devastate, iar țara va deveni o paragină. Și vor ști atunci că Eu sunt Domnul’»“.
Judecata este aproape
21 Cuvântul Domnului mi-a vorbit, zicând: 22 „Fiul omului, ce este cu zicala aceasta pe care o spuneți în țara lui Israel: «Se lungesc zilele și fiecare vedenie rămâne neîmplinită!»? 23 De aceea, spune-le: «Așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Voi face să înceteze această zicală și n-o vor mai folosi în Israel!’». În schimb, spune-le astfel: «Se apropie zilele și împlinirea fiecărei vedenii. 24 Căci nu va mai fi vreo vedenie falsă sau vreo prezicere lingușitoare în mijlocul Casei lui Israel. 25 Eu, Domnul, vorbesc, iar cuvântul pe care-l spun se va împlini și nu va mai întârzia, deoarece chiar în zilele tale, Casă răzvrătită, voi împlini ceea ce am spus!, zice Stăpânul Domn»“.
26 Cuvântul Domnului mi-a vorbit, zicând: 27 „Fiul omului, iată, Casa lui Israel spune: «Vedenia pe care o are el se va împlini peste multe zile. El profețește cu privire la niște vremuri îndepărtate».
28 De aceea, spune-le: «Așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Nu va mai întârzia niciun cuvânt de-al Meu! Ceea ce am spus se va împlini!, zice Stăpânul Domn’»“.
Robia lui Zedechia și risipirea poporului
1 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 2 „Fiul omului, tu locuiești în mijlocul unei case de îndărătnici , care au ochi să vadă, și nu văd, urechi de auzit, și n-aud, căci sunt o casă de răzvrătiți. 3 De aceea, fiul omului, pregătește-ți lucrurile de călătorie și pleacă ziua, sub ochii lor! Pleacă în fața lor din locul unde ești și du-te în alt loc – poate că vor vedea că sunt o casă de îndărătnici. 4 Scoate-ți lucrurile ca niște lucruri de călătorie, ziua, sub ochii lor, dar pleacă seara, în fața lor, cum pleacă cei ce se duc în robie. 5 Să spargi zidul sub ochii lor și să-ți scoți lucrurile pe acolo. 6 Să le pui pe umăr sub ochii lor, să le scoți afară pe negură, să-ți acoperi fața și să nu te uiți la pământ, căci vreau să fii un semn pentru casa lui Israel.” 7 Am făcut cum mi se poruncise: mi-am scos lucrurile ziua ca pentru călătorie, seara am spart zidul cu mâna și le-am scos pe negură și le-am pus pe umăr, în fața lor. 8 Dimineața însă, Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 9 „Fiul omului, nu ți-a zis casa lui Israel, această casă de îndărătnici: ‘Ce faci?’ 10 Spune-le: ‘Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: «Prorocia aceasta privește pe domnul care este la Ierusalim și pe toată casa lui Israel, care se află acolo».’ 11 Spune: ‘Eu sunt un semn pentru voi! Cum am făcut eu, așa li se va face și lor: se vor duce într-o țară străină, în robie. 12 Domnitorul care este în mijlocul lor își va pune lucrurile pe umăr și va pleca pe negură; vor sparge zidul, ca să-l scoată afară; își va acoperi fața, ca să nu vadă pământul cu ochii. 13 Îmi voi întinde mreaja peste el și va fi prins în lațul Meu; îl voi duce la Babilon, în țara haldeenilor, dar nu-i va vedea și va muri acolo. 14 Pe toți cei ce stau în jurul lui și îi sunt de ajutor și pe toate oștile lui, îi voi risipi în toate vânturile și voi scoate sabia după ei. 15 Atunci vor ști că Eu sunt Domnul, când îi voi împrăștia printre neamuri și îi voi risipi în felurite țări. 16 Dar voi lăsa din ei vreo câțiva oameni care vor scăpa de sabie, de foamete și de ciumă, ca să istorisească toate urâciunile lor printre neamurile la care vor merge și să știe că Eu sunt Domnul.’ ” 17 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 18 „Fiul omului, îți vei mânca pâinea tremurând și îți vei bea apa cu neliniște și groază. 19 Spune poporului din țară: ‘Așa vorbește Domnul, Dumnezeu, despre locuitorii Ierusalimului din țara lui Israel: «Ei își vor mânca pâinea cu neliniște și își vor bea apa cu groază, căci țara le va fi jefuită de tot ce are din pricina silniciei tuturor celor ce o locuiesc. 20 Cetățile pline cu popor vor fi nimicite și țara va fi pustiită, ca să știți că Eu sunt Domnul».’ ” 21 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 22 „Fiul omului, ce înseamnă acest cuvânt de batjocură pe care-l întrebuințați în țara lui Israel: ‘Zilele se lungesc și toate vedeniile rămân neîmplinite?’ 23 De aceea spune-le: ‘Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: «Voi face să înceteze acest cuvânt de batjocură și nu se va mai întrebuința în Israel».’ De aceea spune-le: ‘Se apropie zilele și toate vedeniile se vor împlini! 24 Căci nu vor mai fi vedenii mincinoase, nici prorociri înșelătoare în mijlocul casei lui Israel! 25 Căci Eu, Domnul, voi vorbi; ce voi spune se va împlini și nu va mai fi amânat; da, în zilele voastre, casă de îndărătnici, voi rosti un cuvânt și-l voi împlini’ ”, zice Domnul, Dumnezeu. 26 Cuvântul Domnului mi-a vorbit apoi astfel: 27 „Fiul omului , iată, casa lui Israel zice: ‘Vedeniile pe care le are el nu sunt aproape să se împlinească și prorocește pentru vremuri depărtate!’ 28 De aceea spune-le: ‘Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: «Nu va mai fi zăbavă în împlinirea cuvintelor Mele, ci cuvântul pe care-l voi rosti se va împlini» ’ ”, zice Domnul, Dumnezeu.