Faraon, doborât ca un cedru din Liban
1 În anul al unsprezecelea, în prima zi a lunii a treia, Cuvântul Domnului a venit la mine și mi-a zis: 2 „Fiul omului, spune-i lui Faraon, regele Egiptului, și mulțimii sale astfel:
«Cu cine poți fi asemănat tu, în măreția ta?
3 Iată că, odinioară , Asiria era un cedru în Liban,
cu ramuri frumoase și coroana aducătoare de umbră.
Era înalt în statură,
iar vârful îi ajungea printre nori.
4 Apele îl făcuseră să crească
și adâncul îl înălțase.
Râurile acestuia străbăteau de jur împrejur
plantația pe care se afla,
și își trimiteau pârâurile
la toți copacii câmpiei.
5 De aceea s-a înălțat în statură
mai mult decât toți ceilalți copaci din câmpie.
Crengile i-au crescut
și ramurile i s-au lungit,
datorită belșugului de ape
care-l făcuse să dea vlăstare.
6 Printre crengile lui
își făceau cuibul toate păsările cerului.
Sub coroana lui zămisleau toate vietățile câmpului,
iar la umbra lui locuiau toate națiunile cele multe.
7 Era frumos prin măreția lui
și prin lungimea ramurilor lui,
căci rădăcinile lui erau înfipte
în apropierea multor ape.
8 Cedrii din grădina lui Dumnezeu
nu-l întreceau,
chiparoșii nu se puteau compara
cu crengile lui,
iar platanii nu se puteau asemăna
cu ramurile lui.
Niciun copac din grădina lui Dumnezeu
nu se putea compara cu el în frumusețe.
9 L-am făcut atât de frumos,
prin mulțimea crengilor lui,
încât îl invidiau toți copacii Edenului,
care erau în grădina lui Dumnezeu».
10 De aceea, așa vorbește Stăpânul Domn: «Pentru că se înălța în statură, pentru că își ridica vârful până la nori și inima i se mândrea cu înălțimea lui, 11 l-am dat pe mâna prințului națiunilor, care i-a făcut după răutatea lui. Eu l-am alungat 12 și, astfel, cele mai groaznice dintre națiunile străine l-au tăiat și l-au părăsit. Crengile i-au căzut pe munți și prin toate văile, iar ramurile i-au fost spulberate prin toate albiile țării. Toate popoarele pământului au plecat de la umbra lui și l-au părăsit. 13 Pe trunchiul lui căzut și-au făcut cuibul toate păsările cerului, iar între crengile lui s-au așezat toate vietățile câmpului. 14 S-au întâmplat toate acestea, pentru ca niciunul dintre copacii de lângă ape să nu se mai mândrească cu înălțimea lui și să nu-și mai ridice vârful până la nori, pentru ca niciun copac udat de ape să nu-și mai înalțe trunchiul spre ei. Căci toți sunt dați morții, în tărâmul cel mai de jos, în mijlocul fiilor omului, la cei ce au coborât în groapă».
15 Așa vorbește Stăpânul Domn: «În ziua în care a coborât în Locuința Morților, am răspândit bocetul. L-am acoperit cu adâncul și i-am retras râurile, iar apele cele multe au fost oprite. Am întunecat Libanul pentru el și toți copacii câmpiei au pălit din cauza lui. 16 La vuietul căderii sale am făcut să se cutremure națiunile, când l-am coborât în Locuința Morților împreună cu cei ce coboară în groapă. Atunci toți copacii Edenului, ce avea Libanul mai bun și mai ales, toți copaci bine udați, s-au consolat în tărâmul cel mai de jos. 17 Au coborât și ei împreună cu el în Locuința Morților, la cei răpuși de sabie, ei care erau aliații lui și locuiau la umbra lui printre națiuni.
18 Așadar, Faraon , cu cine poți fi asemănat tu printre copacii Edenului, în gloria și măreția ta? Și totuși vei fi coborât împreună cu copacii Edenului în tărâmul cel mai de jos și vei zăcea printre cei necircumciși, alături de cei răpuși de sabie. Iată ce este Faraon și toată mulțimea lui, zice Stăpânul Domn»“.
1 În anul al unsprezecelea, în ziua întâi a lunii a treia, Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 2 „Fiul omului, spune lui Faraon, împăratul Egiptului, și mulțimii lui: ‘Cu cine te asemeni tu în mărimea ta?’ 3 Iată că asirianul era un cedru falnic în Liban; ramurile lui erau stufoase, frunzișul umbros, tulpina înaltă, iar vârful îi ajungea până la nori. 4 Apele îl făcuseră să crească, adâncul îl făcuse înalt, râurile lui îi scăldau răsadnița și își trimiteau pâraiele la toți copacii de pe câmp. 5 De aceea, tulpina lui se înălța deasupra tuturor copacilor de pe câmp, crengile i se înmulțiseră și ramurile i se întindeau de mulțimea apelor care-l făcuseră să dea lăstari. 6 Toate păsările cerului își făceau cuiburi în crengile lui; toate fiarele câmpului fătau sub ramurile lui și tot felul de neamuri multe locuiau sub umbra lui. 7 Era frumos prin mărimea lui, prin întinderea ramurilor lui, căci rădăcinile îi erau înfipte în ape mari. 8 Cedrii din grădina lui Dumnezeu nu-l întreceau, chiparoșii nu erau de asemuit cu crengile lui și platanii nu erau ca ramurile lui; niciun copac din grădina lui Dumnezeu nu era ca el în frumusețe. 9 Îl făcusem atât de frumos prin mulțimea crengilor lui, că-l pizmuiau toți copacii Edenului, care se aflau în grădina lui Dumnezeu.” 10 De aceea, așa vorbește Domnul, Dumnezeu: „Pentru că avea o tulpină așa de înaltă, pentru că își înălța vârful până la nori și inima i se mândrea cu înălțimea lui, 11 l-am dat în mâinile viteazului neamurilor, care-i va face după răutatea lui, căci l-am izgonit. 12 Străinii, cele mai grozave popoare, l-au tăiat și l-au lepădat. Crengile i-au căzut în munți și în toate văile. Ramurile i s-au sfărâmat în toate puvoaiele țării, și toate popoarele pământului au plecat de la umbra lui și l-au părăsit. 13 Pe sfărâmăturile lui au venit și s-au așezat toate păsările cerului și toate fiarele câmpului și-au făcut culcușul între ramurile lui, 14 ca să nu se mai îngâmfe niciunul din copacii de lângă ape cu înălțimea lor și să nu-și mai ridice vârful până în nori, ca să nu se mai fălească stejarii udați de apă cu înălțimea lor, căci toți sunt dați pradă morții, în adâncimile pământului, printre copiii oamenilor, împreună cu cei ce se pogoară în groapă.” 15 Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: „În ziua când s-a pogorât în Locuința morților, am răspândit jalea, am acoperit adâncul din pricina lui și i-am oprit râurile; apele cele mari au fost oprite; am întristat Libanul pentru el și toți copacii de pe câmp s-au uscat. 16 De vuietul căderii lui am făcut să se cutremure neamurile când l-am aruncat în Locuința morților, împreună cu cei ce se pogoară în groapă, și s-au mângâiat în adâncimile pământului toți copacii Edenului, cei mai frumoși și cei mai buni copaci din Liban, toți cei udați de ape. 17 S-au pogorât și ei cu el în Locuința morților, la cei ce au pierit uciși de sabie, ei care erau brațul lui și locuiau la umbra lui printre neamuri. 18 Cu cine poți fi asemuit tu în slavă și în mărime între copacii Edenului? Totuși vei fi aruncat împreună cu copacii Edenului în adâncimile pământului și vei fi culcat în mijlocul celor netăiați împrejur, împreună cu cei ce au pierit uciși de sabie. Iată ce este Faraon și toată mulțimea lui”, zice Domnul, Dumnezeu.