Legea și credința
1 O, galateni nesăbuiți! Cine v-a fermecat pe voi, înaintea ochilor cărora Isus Cristos a fost înfățișat ca răstignit? 2 Un singur lucru doresc să aflu de la voi: ați primit Duhul prin faptele Legii sau prin auzirea credinței? 3 Sunteți chiar atât de nesăbuiți? Ați început prin Duhul, iar acum vreți să sfârșiți în firea pământească? 4 Ați suferit atâtea degeaba? – dacă într-adevăr a fost degeaba! 5 Prin urmare, Cel Ce vă oferă Duhul și înfăptuiește minuni între voi face acestea prin faptele Legii sau prin auzirea credinței? 6 Tot astfel, „Avraam a crezut în Dumnezeu, și aceasta i-a fost considerată dreptate“ .
7 Înțelegeți, deci, că cei ce au credință, aceia sunt fii ai lui Avraam! 8 Iar Scriptura, care a prevăzut că Dumnezeu va îndreptăți națiunile prin credință, i-a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: „Prin tine vor fi binecuvântate toate națiunile!“ . 9 Astfel, cei ce cred sunt binecuvântați împreună cu Avraam cel credincios.
10 Căci cei ce se bazează pe faptele Legii sunt sub blestem, deoarece este scris: „Blestemat este oricine nu rămâne în toate lucrurile scrise în Cartea Legii, ca să le facă“ . 11 Este clar că nimeni nu este îndreptățit înaintea lui Dumnezeu prin Lege, pentru că „Cel drept prin credință va trăi“ , 12 iar Legea nu se bazează pe credință, ci ea spune: „Cel ce le împlinește va trăi prin ele“ . 13 Cristos ne-a răscumpărat de sub blestemul Legii, devenind blestem pentru noi – căci este scris: „Blestemat este oricine e atârnat pe lemn“ – 14 pentru ca, în Cristos Isus, binecuvântarea lui Avraam să ajungă la neevrei, ca să primim, prin credință, promisiunea Duhului.
Legea și promisiunea
15 Fraților – vorbesc în felul oamenilor – odată validat un legământ, chiar omenesc fiind, nimeni nu-l anulează sau adaugă ceva la el. 16 Acum, promisiunile i-au fost făcute lui Avraam și descendentului său. Scriptura nu spune „și descendenților“, ca și cum ar fi mai mulți, ci ca și cum ar fi unul: „și Descendentului tău“ , Care este Cristos. 17 Ceea ce spun este aceasta: Legea, care a fost dată patru sute treizeci de ani mai târziu, nu poate desființa un legământ, care a fost stabilit mai înainte de către Dumnezeu și, astfel, să anuleze promisiunea. 18 Căci, dacă moștenirea este prin Lege, atunci nu mai este prin promisiune. Însă Dumnezeu i-a dăruit-o lui Avraam prin promisiune.
19 Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adăugată ca să arate nelegiuirile, până când avea să vină Descendentul Căruia I-a fost făcută promisiunea, fiind dată prin îngeri în mâna unui mijlocitor. 20 Însă mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure părți, pe când Dumnezeu este Unul Singur.
21 Este, așadar, Legea împotriva promisiunilor lui Dumnezeu? În niciun caz! Căci, dacă ar fi fost dată o Lege care să poată da viața, atunci cu adevărat dreptatea ar fi venit prin Lege, 22 însă Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca promisiunea prin credința în Cristos Isus să fie dată celor ce cred.
Copii ai lui Dumnezeu
23 Înainte de a veni credința, noi eram sub paza Legii, închiși până când avea să fie descoperită credința. 24 Astfel, Legea a fost îndrumătorul nostru spre Cristos, pentru ca noi să fim îndreptățiți prin credință. 25 Dar acum, după ce a venit credința, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta.
26 Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Isus Cristos. 27 Fiindcă toți câți ați fost botezați în Cristos, v-ați îmbrăcat cu Cristos. 28 Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici sclav, nici om liber; nu mai este nici bărbat, nici femeie, pentru că voi toți sunteți una în Cristos Isus. 29 Iar dacă voi sunteți ai lui Cristos, atunci sunteți descendenții lui Avraam și moștenitori după promisiunea făcută.
Legea și credința
1 O, galateni nechibzuiți! Cine v-a fermecat pe voi înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit? 2 Iată numai ce voiesc să știu de la voi: prin faptele Legii ați primit voi Duhul ori prin auzirea credinței? 3 Sunteți așa de nechibzuiți? După ce ați început prin Duhul, vreți acum să sfârșiți prin firea pământească ? 4 În zadar ați suferit voi atât de mult? Dacă, în adevăr, e în zadar! 5 Cel ce vă dă Duhul și face minuni printre voi le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credinței? 6 Tot așa și „Avraam a crezut pe Dumnezeu, și credința aceasta i-a fost socotită ca neprihănire”. 7 Înțelegeți și voi, dar, că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credință. 8 Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe neamuri prin credință, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: „Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine”. 9 Așa că cei ce se bizuie pe credință sunt binecuvântați împreună cu Avraam cel credincios. 10 Căci toți cei ce se bizuie pe faptele Legii sunt sub blestem, pentru că este scris: „Blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii ca să le facă”. 11 Și că nimeni nu este socotit neprihănit înaintea lui Dumnezeu prin Lege este învederat, căci „cel neprihănit prin credință va trăi”. 12 Însă Legea nu se întemeiază pe credință, ci ea zice: „Cine va face aceste lucruri va trăi prin ele”. 13 Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi, fiindcă este scris: „Blestemat e oricine este atârnat pe lemn”, 14 pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste neamuri în Hristos Isus, așa ca, prin credință, noi să primim Duhul făgăduit.
Făgăduința și Legea
15 Fraților (vorbesc în felul oamenilor), un testament , chiar al unui om, odată întărit, totuși nimeni nu-l desființează, nici nu-i mai adaugă ceva. 16 Acum, făgăduințele au fost făcute „lui Avraam și seminței lui”. Nu zice: „Și semințelor” (ca și cum ar fi vorba de mai multe), ci ca și cum ar fi vorba numai de una: „Și seminței tale”, adică Hristos . 17 Iată ce vreau să zic: un testament, pe care l-a întărit Dumnezeu mai înainte nu poate fi desființat , așa ca făgăduința să fie nimicită de Legea venită după patru sute treizeci de ani. 18 Căci dacă moștenirea ar veni din Lege, nu mai vine din făgăduință; și Dumnezeu printr-o făgăduință a dat-o lui Avraam. 19 Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, până când avea să vină „Sămânța ”, căreia îi fusese făcută făgăduința; și a fost dată prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor . 20 Dar mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure părți, pe când Dumnezeu este unul singur. 21 Atunci oare Legea este împotriva făgăduințelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă s-ar fi dat o Lege care să poată da viața, într-adevăr, neprihănirea ar veni din Lege. 22 Dar Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca făgăduința să fie dată celor ce cred, prin credința în Isus Hristos. 23 Înainte de venirea credinței, noi eram sub paza Legii, închiși pentru credința care trebuia să fie descoperită. 24 Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiți neprihăniți prin credință. 25 După ce a venit credința, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta. 26 Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Hristos Isus. 27 Toți care ați fost botezați pentru Hristos v-ați îmbrăcat cu Hristos. 28 Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toți sunteți una în Hristos Isus. 29 Și dacă sunteți ai lui Hristos, sunteți „sămânța” lui Avraam, moștenitori prin făgăduință.