1 Cel drept piere
și nimănui nu-i pasă.
Oamenii devotați sunt luați,
și nimeni nu înțelege
că cei drepți sunt luați
pentru a fi cruțați de nenorocire.
2 Cei ce umblă drept
vor avea parte de pace
și se vor odihni în culcușurile lor.
3 „Cât despre voi, veniți încoace,
fii de prezicătoare,
sămânță din bărbat adulter și femeie prostituată!
4 De cine vă bateți joc?
Împotriva cui rânjiți
și scoateți limba?
Nu sunteți decât niște copii ai fărădelegii,
sămânță a minciunii,
5 care vă aprindeți de poftă printre stejari
și sub orice copac verde,
care vă sacrificați copiii în văi,
printre crăpăturile stâncilor.
6 Idolii dintre pietrele netede ale pârâului
sunt moștenirea ta;
ei, da, ei sunt soarta ta.
Lor le torni jertfe de băutură
și le aduci daruri de mâncare.
Să fiu Eu oare îndurător
la vederea acestor fapte ?
7 Ți-ai așezat patul pe un munte înalt și semeț
și acolo te-ai urcat ca să aduci jertfă.
8 În spatele ușii și al unuia din stâlpii ei
ți-ai așezat aducerea-aminte.
Căci, uitând de Mine, ți-ai dezvelit patul,
te-ai urcat în el și l-ai lărgit.
Ai făcut legământ cu ei,
le-ai iubit patul,
ai privit goliciunea.
9 Ai călătorit până la rege cu ulei,
ți-ai înmulțit parfumurile,
ți-ai trimis ambasadori până departe,
i-ai trimis chiar până în Locuința Morților.
10 Ai obosit de atâta drum,
dar nu zici: «Renunț!».
Găsești încă viață în mâna ta
și de aceea nu ești sleit.
11 De cine te-ai înspăimântat
și te-ai temut atât încât să minți,
să nu-ți mai amintești de Mine
și să nu-ți pese?
Am tăcut multă vreme
și de aceea nu te temi de Mine.
12 Voi face cunoscute însă dreptatea ta și faptele tale,
dar ele nu-ți vor fi de folos.
13 Când vei striga după ajutor ,
să te scape grămezile tale de idoli !
Pe toți îi va duce însă vântul,
îi va lua o suflare.
Dar cel ce se adăpostește în Mine va moșteni țara
și va stăpâni muntele Meu cel sfânt“.
Cei ce se căiesc vor fi mângâiați
14 Se va zice:
„Construiți! Construiți! Pregătiți calea!
Înlăturați orice obstacol din calea poporului Meu!“.
15 Căci așa vorbește Cel Măreț și Înălțat,
Cel Ce trăiește veșnic și al Cărui Nume este sfânt:
„Eu locuiesc într-un loc înalt și sfânt,
dar sunt și cu cel zdrobit și smerit în duh,
ca să înviorez duhurile celor smeriți
și să învigorez inimile celor zdrobiți.
16 Nu voi certa pe vecie
și nu voi fi pentru totdeauna mânios,
pentru că atunci duhul și sufletele pe care le-am făcut
ar leșina înaintea Mea.
17 M-am mâniat pentru nelegiuirea câștigului său nedrept,
l-am lovit și, de mânie, Mi-am ascuns fața.
Dar el a continuat, răzvrătit,
să umble pe calea inimii lui.
18 I-am văzut căile, dar îl voi vindeca,
îl voi călăuzi și-i voi aduce mângâiere,
lui și celor ce-l bocesc.
19 Voi fi Cel Ce creează rodul buzelor.
Pace, pace celui de departe și celui de aproape“,
zice Domnul.
„Eu îl voi vindeca!
20 Dar cei răi sunt ca marea agitată,
care nu se poate liniști
și ale cărei valuri aruncă numai noroi și mâl.
21 Pentru cei răi nu este pace“, zice Dumnezeul meu.
1 Piere cel neprihănit, și nimănui nu-i pasă; se duc oamenii de bine, și nimeni nu ia aminte că din pricina răutății este luat cel neprihănit. 2 El intră în pace în groapa lui: cel ce umblă pe drumul cel drept se odihnește în culcușul lui. 3 Dar voi, apropiați-vă încoace, fii ai vrăjitoarei, sămânța precurvarului și a curvei! 4 De cine vă bateți voi joc? Împotriva cui vă deschideți voi gura larg și scoateți limba? Nu sunteți voi niște copii ai păcatului, o sămânță a minciunii, 5 care se încălzește pentru idoli sub orice copac verde, care junghie pe copii în văi, sub crăpăturile stâncilor? 6 În pietrele lustruite din pâraie este partea ta de moștenire, ele sunt soarta ta; lor le torni și jertfe de băutură și le aduci daruri de mâncare. Pot Eu să fiu nesimțitor la lucrul acesta? 7 Pe un munte înalt și ridicat îți faci culcușul ; tot acolo te sui să aduci jertfe. 8 Îți pui pomenirea în dosul ușii și ușorilor, căci, departe de Mine, îți ridici învelitoarea și te sui în pat, îți lărgești culcușul și faci legământ cu ei; îți place legătura cu ei și iei seama la semnul lor. 9 Te duci la împărat cu untdelemn, îți înmulțești miresmele, îți trimiți solii departe și te pleci până la Locuința morților. 10 Obosești mergând și nu zici: „Încetez!” Tot mai găsești putere în mâna ta, de aceea nu te doboară întristarea. 11 Și de cine te sfiai, de cine te temeai, de nu Mi-ai fost credincioasă, de nu ți-ai adus aminte și nu ți-a păsat de Mine? Și Eu tac, și încă de multă vreme, de aceea nu te temi tu de Mine. 12 Dar acum îți voi da pe față neprihănirea, și faptele tale nu-ți vor folosi! 13 Și atunci să strigi și să te izbăvească mulțimea idolilor tăi! Căci îi va lua vântul pe toți, o suflare îi va ridica. „Dar cel ce se încrede în Mine va moșteni țara și va stăpâni muntele Meu cel sfânt.” – 14 Și El zice: „Croiți , croiți drum, pregătiți calea, luați orice piedică din calea poporului Meu!” 15 Căci așa vorbește Cel Preaînalt, a cărui locuință este veșnică și al cărui Nume este sfânt: „Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie, dar sunt cu omul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhurile smerite și să îmbărbătez inimile zdrobite. 16 Nu vreau să cert în veci, nici să țin o mânie necurmată, când înaintea Mea cad în leșin duhurile și sufletele pe care le-am făcut. 17 Din pricina păcatului lăcomiei lui M-am mâniat și l-am lovit, M-am ascuns, în supărarea Mea, și cel răzvrătit a urmat și mai mult pe căile inimii lui. 18 I-am văzut căile, și totuși îl voi tămădui; îl voi călăuzi și-l voi mângâia, pe el și pe cei ce plâng împreună cu el. 19 Voi pune lauda pe buze: ‘Pace, pace celui de departe și celui de aproape! – zice Domnul – Da Eu îl voi tămădui!’ 20 Dar cei răi sunt ca marea înfuriată, care nu se poate liniști și ale cărei ape aruncă afară noroi și mâl. 21 Cei răi n-au pace ”, zice Dumnezeul meu.