1 Apoi Domnul mi-a zis:
‒ Chiar dacă Moise și Samuel s-ar înfățișa înaintea Mea, Eu tot n-aș fi binevoitor cu poporul acesta. Alungă-i dinaintea Mea! Să plece! 2 Dacă te vor întreba: „Unde să ne ducem?“, să le răspunzi: „Așa vorbește Domnul:
«Cei ce sunt pentru moarte – la moarte;
cei ce sunt pentru sabie – la sabie;
cei ce sunt pentru foamete – la foamete;
și cei ce sunt pentru captivitate – în captivitate».
3 Voi trimite împotriva lor patru feluri de nenorociri “, zice Domnul, „sabia, ca să-i ucidă; câinii, ca să-i sfâșie; păsările cerului și animalele sălbatice ale pământului, ca să-i devoreze și să-i distrugă. 4 Îi voi face un motiv de groază pentru toate regatele pământului, din cauza faptelor lui Manase, fiul lui Ezechia, regele lui Iuda, pe care le-a comis în Ierusalim.
5 Cui îi va fi milă de tine, Ierusalime?
Cine va plânge pentru tine?
Cine va veni să te întrebe de sănătate?
6 Tu M-ai părăsit“,
zice Domnul,
„și continui să-Mi întorci spatele.
De aceea Îmi întind mâna împotriva ta și te distrug.
M-am săturat să mai am milă de tine.
7 Îi voi vântura cu furca
la porțile țării,
îi voi lipsi de copii și voi distruge poporul Meu,
căci nu și-au schimbat căile.
8 Văduvele lor vor fi mai numeroase
decât nisipul mării.
În miezul zilei voi aduce nimicitorul
peste mama celui tânăr;
voi face să cadă deodată peste ea
chinul și groaza.
9 Cea care născuse șapte fii va fi slăbită,
își va da duhul.
Soarele ei va apune când este încă ziuă;
va fi rușinată și umilită.
Pe cei rămași în viață îi voi da pradă sabiei,
înaintea dușmanilor lor“,
zice Domnul.
10 ‒ Vai de mine, mamă, pentru că m-ai născut!
Pe mine, om de ceartă și de neînțelegere pentru toată țara.
Nu dau împrumut, nici nu iau împrumut
și totuși toți mă blestemă!
11 Domnul a zis:
‒ Cu siguranță te voi elibera, ca să fii fericit.
Cu siguranță îi voi face pe dușmanii tăi
să te implore în vremurile de nenorocire și de necaz.
12 Poate cineva să rupă fierul –
fierul din nord – sau bronzul?
13 Averile și comorile tale
le voi da ca pradă, fără preț,
din cauza tuturor păcatelor tale,
pe care le-ai comis pe întreg teritoriul tău.
14 Te voi face să slujești dușmanilor tăi,
într-o țară pe care nu o cunoști,
căci focul mâniei Mele s-a aprins
și arde peste voi.
15 ‒ Tu știi totul , Doamne!
Adu-Ți aminte de mine și ai grijă de mine!
Răzbună-mă împotriva celor ce mă persecută!
Tu ești îndelung răbdător – nu mă înlătura!
Tu știi cât dispreț sufăr pentru Tine!
16 Când am găsit cuvintele Tale, le-am mâncat.
Cuvintele Tale au fost bucuria și plăcerea inimii mele,
căci Numele Tău este chemat peste mine,
Doamne, Dumnezeul Oștirilor!
17 N-am șezut niciodată în compania petrecăreților,
ca să mă înveselesc cu ei .
Am stat singur, pentru că mâna Ta era peste mine
și mă umpluseși de indignare.
18 De ce durerea mea este fără sfârșit?
De ce rana mea este incurabilă și refuză să se vindece?
Vei fi Tu pentru mine ca un izvor înșelător,
ca niște ape care nu dăinuiesc?
19 ‒ Așa vorbește Domnul:
„Dacă te vei întoarce la Mine , te voi aduce din nou
să stai înaintea Mea.
Dacă vei rosti cuvinte valoroase și nu cuvinte de nimic,
vei fi precum gura Mea.
Ei să se întoarcă la tine,
și nu tu să te întorci la ei!
20 Te voi face un zid pentru poporul acesta,
un zid tare, din bronz.
Ei vor lupta împotriva ta,
însă nu te vor învinge,
căci Eu sunt cu tine
ca să te salvez și să te eliberez“,
zice Domnul.
21 „Te voi elibera din mâinile celor răi
și te voi răscumpăra din palmele celor groaznici“.
1 Domnul mi-a zis: „Chiar dacă Moise și Samuel s-ar înfățișa înaintea Mea, tot n-aș fi binevoitor față de poporul acesta. Izgonește-l dinaintea Mea, ducă-se! 2 Și dacă-ți vor zice: ‘Unde să ne ducem?’ să le răspunzi: Așa vorbește Domnul: ‘La moarte cei sortiți la moarte, la sabie cei sortiți sabiei, la foamete cei sortiți foametei, la robie cei sortiți robiei!’ 3 Căci voi trimite împotriva lor patru feluri de nenorociri, zice Domnul: sabia ca să-i ucidă, câinii ca să-i sfâșie, păsările cerului și fiarele pământului ca să-i mănânce și să-i nimicească. 4 Îi voi face de pomină pentru toate împărățiile pământului din pricina lui Manase , fiul lui Ezechia, împăratul lui Iuda, și pentru tot ce a făcut el în Ierusalim. 5 Căci cine să aibă milă de tine, Ierusalime, cine să te plângă? Cine să meargă să te întrebe de sănătate?” 6 „M-ai părăsit, zice Domnul, ai dat înapoi, de aceea Îmi întind mâna împotriva ta și te nimicesc: sunt sătul de milă. 7 Îi vântur cu lopata la porțile țării; îi lipsesc de copii, pierd pe poporul Meu, căci nu s-au abătut de la căile lor. 8 Văduvele lor sunt mai multe decât boabele de nisip din mare; peste mama tânărului, aduc un pustiitor ziua nămiaza mare; fac să cadă deodată peste ea necazul și groaza. 9 Cea care născuse șapte fii tânjește, își dă sufletul; soarele ei apune când este încă ziuă: este roșie, acoperită de rușine. Pe cei ce mai rămân, îi dau pradă sabiei înaintea vrăjmașilor lor”, zice Domnul. 10 „Vai de mine , mamă, că m-ai născut pe mine, om de ceartă și de pricină pentru toată țara! Nu iau cu împrumut, nici nu dau cu împrumut, și totuși toți mă blestemă!” 11 Domnul a răspuns: „Da, vei avea un viitor fericit; da, voi sili pe vrăjmaș să te roage la vreme de nenorocire și la vreme de necaz! 12 Poate fierul să frângă fierul de la miazănoapte și arama? 13 Averile și comorile tale le voi da pradă fără despăgubire din pricina tuturor păcatelor tale, pe tot ținutul tău. 14 Te voi duce rob la vrăjmașul tău, într-o țară pe care n-o cunoști, căci focul mâniei Mele s-a aprins și arde peste voi!” 15 „Tu știi tot , Doamne! Adu-ți aminte de mine, nu mă uita, răzbună-mă pe prigonitorii mei! Nu mă lua, după îndelunga Ta răbdare. Gândește-Te că sufăr ocara din pricina Ta! 16 Când am primit cuvintele Tale, le-am înghițit; cuvintele Tale au fost bucuria și veselia inimii mele, căci după Numele Tău sunt numit, Doamne, Dumnezeul oștirilor! 17 N-am șezut în adunarea celor ce petrec, ca să mă veselesc cu ei: de frica puterii Tale, am stat singur la o parte, căci mă umpluseși de mânie. 18 Pentru ce nu mai contenește suferința mea? Pentru ce mă ustură rana și nu vrea să se vindece? Să fii Tu pentru mine ca un izvor înșelător, ca o apă care seacă?” 19 De aceea așa vorbește Domnul: „Dacă te vei lipi iarăși de Mine, îți voi răspunde iarăși și vei sta înaintea Mea; dacă vei despărți ce este de preț de ce este fără preț, vei fi ca gura Mea. Ei să se întoarcă la tine, nu tu să te întorci la ei! 20 Te voi face pentru poporul acesta ca un zid tare de aramă; ei se vor război cu tine, dar nu te vor birui; căci Eu voi fi cu tine, ca să te scap și să te izbăvesc, zice Domnul. 21 Te voi izbăvi din mâna celor răi și te voi scăpa din mâna asupritorilor.”