Mustrarea lui Israel
1 În vremea aceea, zice Domnul, osemintele regilor și ale conducătorilor lui Iuda, osemintele preoților și ale profeților și osemintele locuitorilor Ierusalimului vor fi scoase din mormintele lor, 2 vor fi întinse în fața soarelui, a lunii și a întregii armate a cerurilor, a acelora pe care ei i-au iubit, i-au slujit, i-au urmat, i-au căutat și s-au închinat înaintea lor. Nu vor mai fi adunate, nici îngropate, ci vor deveni un gunoi pe fața pământului. 3 În toate locurile unde îi voi alunga, toți cei ce vor supraviețui din această familie rea vor prefera mai degrabă moartea decât viața, zice Domnul Oștirilor.
Păcat și pedeapsă
4 Spune-le că așa vorbește Domnul:
«Cine cade și nu se mai ridică?
Cine se abate fără să se întoarcă iarăși?
5 De ce atunci poporul acesta, Ierusalimul, se abate,
stăruind în necredincioșie?
Ei se întăresc tot mai mult în înșelătorie
și refuză să se întoarcă.
6 Am ascultat cu atenție,
dar ei nu rostesc ceea ce este drept.
Niciunul nu regretă răutatea lui
și nu zice: ‘Ce am făcut?’.
Toți își încep alergarea din nou,
ca un cal care se aruncă în luptă.
7 Până și barza
își cunoaște timpul ei pe ceruri;
turtureaua, lăstunul și cocorul
își păstrează timpul venirii lor.
Dar poporul Meu
nu cunoaște porunca Domnului.
8 Cum puteți spune: ‘Suntem înțelepți,
căci avem Legea Domnului!’,
când, de fapt, pana mincinoasă a scribilor
a transformat-o într-o minciună?
9 Înțelepții sunt făcuți de rușine,
sunt înspăimântați și capturați.
Iată, ei au respins Cuvântul Domnului;
ce fel de înțelepciune au ei?
10 De aceea pe soțiile lor le voi da altor bărbați
și terenurile lor altor stăpâni.
Căci, de la cel mai mic până la cel mai mare,
toți sunt lacomi de câștig nedrept;
de la profet până la preot,
toți înșală.
11 Ei leagă în mod ușuratic
rana fiicei poporului Meu,
zicând: ‘Pace, pace!’,
când nu este pace.
12 Le este lor rușine de urâciunile pe care le comit?
Nu, nu le este rușine deloc;
nici măcar nu știu să roșească.
De aceea vor cădea împreună cu cei ce cad
și vor fi răsturnați la vremea pedepsei lor,
zice Domnul.
13 Voi face să le înceteze recolta,
zice Domnul.
Nu vor mai fi struguri în vie,
nu vor mai fi smochine în smochin,
iar frunzele se vor veșteji.
Le voi da celor ce vor trece peste ele»“.
14 „De ce mai stăm în așteptare?
Adunați-vă!
Să intrăm în cetățile fortificate
și să pierim acolo!
Căci Domnul, Dumnezeul nostru,
ne-a condamnat la moarte
și ne dă să bem ape otrăvite,
pentru că am păcătuit împotriva Lui.
15 Așteptam pacea,
dar n-a venit nimic bun;
așteptam un timp de vindecare,
dar iată că vine numai teroare.
16 Gâfâitul cailor se aude din Dan;
la nechezatul armăsarilor lor
se cutremură toată țara.
Au venit să devoreze țara
și tot ce cuprinde ea,
cetatea și pe cei ce locuiesc în ea“.
17 „Iată, voi trimite printre voi niște șerpi veninoși,
niște vipere care nu pot fi descântate
și care vă vor mușca,
zice Domnul“.
18 „Grimasa mea este din cauza durerii mele!
Inima îmi este sleită în mine!
19 Iată, strigătul după ajutor al fiicei poporului meu
răsună dintr-o țară îndepărtată:
«Nu mai este Domnul în Sion?
Nu mai este Împăratul lui acolo?»“.
„De ce M-au provocat la mânie prin chipurile lor cioplite,
prin deșertăciunile lor străine?“
20 „Secerișul a trecut,
vara s-a terminat,
iar noi tot nu suntem salvați“.
21 Sunt zdrobit de durerea fiicei poporului meu;
jelesc, iar spaima mă cuprinde.
22 Nu este niciun balsam vindecător în Ghilad?
Nu este niciun doctor acolo?
De ce nu este vindecare
pentru rana fiicei poporului meu?
1 ‘În vremea aceea, zice Domnul, se vor scoate din mormintele lor oasele împăraților lui Iuda, oasele căpeteniilor lui, oasele preoților, oasele prorocilor și oasele locuitorilor Ierusalimului. 2 Le vor întinde în fața Soarelui, în fața Lunii și în fața întregii oștiri a cerurilor, pe care i-au iubit ei, cărora le-au slujit , pe care i-au urmat, pe care i-au căutat și înaintea cărora s-au închinat. Nu le vor mai strânge , nici nu le vor mai îngropa, și se vor face gunoi pe pământ. 3 Toți cei ce vor rămâne din acest neam rău vor dori mai degrabă moartea decât viața, în toate locurile unde îi voi izgoni’, zice Domnul oștirilor. 4 Spune-le: ‘Așa vorbește Domnul: «Cine cade și nu se mai scoală? Sau cine se abate fără se se întoarcă iarăși?» 5 Pentru ce dar poporul acesta al Ierusalimului se lasă dus în necurmate rătăciri , stăruie în înșelătorie și nu vrea să se întoarcă la Dumnezeu? 6 Căci Eu sunt cu luare-aminte și aud că ei nu vorbesc cum ar trebui; niciunul nu se căiește de răutatea lui și nu zice: «Ce am făcut?» Ci toți își încep din nou alergarea, ca un cal care se aruncă la luptă. 7 Chiar și cocostârcul își cunoaște vremea pe ceruri; turtureaua , rândunica și cocorul își păzesc vremea venirii lor, dar poporul Meu nu cunoaște Legea Domnului! 8 Cum puteți voi să ziceți: «Suntem înțelepți și Legea Domnului este cu noi?» Cu adevărat, degeaba s-a pus la lucru pana mincinoasă a cărturarilor. 9 Înțelepții sunt dați de rușine, sunt uimiți, sunt prinși, căci au nesocotit Cuvântul Domnului, și ce înțelepciune au ei? 10 De aceea, pe nevestele lor le voi da altora și ogoarele lor, altor stăpâni. Căci, de la cel mai mic până la cel mai mare, toți sunt lacomi de câștig mârșav, de la proroc până la preot, toți înșală! 11 Leagă în chip ușuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: «Pace ! Pace!» Și totuși pace nu este. 12 Vor fi dați de rușine , căci săvârșesc astfel de urâciuni; nu roșesc și nu știu de rușine, de aceea vor cădea împreună cu cei ce cad și vor fi răsturnați când îi voi pedepsi, zice Domnul. 13 Vreau să isprăvesc cu ei, zice Domnul. Nu vor mai fi struguri în vie , nici smochine în smochin și frunzele se vor vesteji. Le voi da celor ce vor trece peste ele’.” 14 „Pentru ce ședem jos? Strângeți-vă și haidem în cetățile întărite, ca să pierim acolo! Căci Domnul, Dumnezeul nostru, ne sortește la moarte, ne dă să bem ape otrăvite , pentru că am păcătuit împotriva Domnului. 15 Așteptam pacea, și nu vine nimic mai bun; o vreme de vindecare, și iată groaza!” 16 „Sforăitul cailor săi se aude dinspre Dan și de vuietul nechezatului lor se cutremură toată țara; vin, mănâncă țara și ce cuprinde ea, cetatea și pe cei ce o locuiesc. 17 ‘Căci iată că trimit între voi niște șerpi, niște basilici, împotriva cărora nu este niciun descântec, și vă vor mușca’ ”, zice Domnul. 18 „Aș vrea să-mi alin durerea, dar mă doare inima în mine. 19 Iată, strigătele fiicei poporului meu răsună dintr-o țară depărtată.” „Nu mai este Domnul în Sion? Nu mai este în ea împăratul ei?” „Pentru ce M-au mâniat ei cu chipurile lor cioplite, cu idoli străini?” 20 „Secerișul a trecut, vara s-a isprăvit, și noi tot nu suntem mântuiți!” 21 „Sunt zdrobit de durerea fiicei poporului meu, mă doare , m-apucă groaza. 22 Nu este niciun leac alinător în Galaad? Nu este niciun doctor acolo? Pentru ce nu se face dar vindecarea fiicei poporului meu?”