1 Sunt dezgustat de viața mea.
De aceea voi da frâu liber plângerii mele,
voi vorbi din amărăciunea sufletului meu.
2 Îi voi spune lui Dumnezeu: «Nu mă condamna!
Fă-mă să înțeleg de ce Te cerți cu mine!
3 Îți place să asuprești,
să disprețuiești lucrarea mâinilor Tale,
în timp ce faci să strălucească sfaturile celor răi?
4 Ai Tu ochi de carne?
Vezi Tu așa cum vede un om?
5 Sunt zilele Tale ca zilele omului
sau anii Tăi ca anii lui,
6 ca să-mi cauți nelegiuirea
și să-mi cercetezi păcatul,
7 deși Tu știi că sunt nevinovat
și că nimeni nu poate scăpa din mâna Ta?
8 Mâinile Tale m-au modelat și m-au făcut,
iar acum te întorci să mă distrugi?
9 Adu-Ți aminte, Te rog, că m-ai făcut ca pe lut!
Vrei acum să mă faci din nou țărână?
10 N-ai făcut Tu să fiu vărsat ca laptele
și închegat ca brânza?
11 M-ai îmbrăcat cu piele și cu carne
și m-ai împletit cu oase și cu tendoane.
12 Mi-ai dat viață și mi-ai arătat îndurare,
iar purtarea Ta de grijă mi-a păzit duhul.
13 Iată, totuși, ce ai ascuns în inima Ta
și ce știu că aveai de gând:
14 ca, dacă păcătuiesc, să mă urmărești
și să nu-mi ierți nelegiuirea.
15 Dacă sunt rău, vai de mine!
Dacă sunt drept, nu-mi pot înălța capul,
pentru că sunt plin de rușine și conștient de necazul meu.
16 Dacă mă ridic, mă vânezi ca pe un leu
și iarăși Îți arăți marea Ta putere împotriva mea.
17 Aduci mai mulți martori împotriva mea,
mânia Ta crește față de mine
și mă lovești cu o mulțime de necazuri.
18 De ce m-ai scos din pântec?
O, de-aș fi murit înainte să mă vadă cineva!
19 Aș fi ca și cum n-aș fi fost,
purtat din pântec drept în mormânt.
20 Oare nu-mi sunt puține zilele?
Oprește-te și lasă-mă singur, să am puțină mângâiere
21 înainte de a merge în locul de unde nu mai este întoarcere,
în țara întunericului și a umbrei morții,
22 în țara nopții întunecate,
a umbrei morții și a dezordinii,
unde chiar și lumina este precum întunericul!»“.
1 M-am dezgustat de viață! Voi da drum slobod plângerii mele,
voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.
2 Eu zic lui Dumnezeu: ‘Nu mă osândi!
Arată-mi pentru ce Te cerți cu mine!
3 Îți place să chinuiești,
să disprețuiești făptura mâinilor Tale,
în timp ce faci să-Ți strălucească bunăvoința peste sfatul celor răi?
4 Oare ai ochi de carne,
sau vezi cum vede un om?
5 Zilele Tale sunt ca zilele omului și anii Tăi ca anii lui,
6 ca să cercetezi fărădelegea mea
și să cauți păcatul meu,
7 când știi bine că nu sunt vinovat
și că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?
8 Mâinile Tale m-au făcut și m-au zidit,
ele m-au întocmit în întregime…
Și Tu să mă nimicești!
9 Adu-Ți aminte că Tu m-ai lucrat ca lutul!
Și vrei din nou să mă prefaci în țărână?
10 Nu m-ai muls ca laptele?
Nu m-ai închegat ca brânza?
11 M-ai îmbrăcat cu piele și carne,
m-ai țesut cu oase și vine;
12 mi-ai dat bunăvoința Ta și viața,
m-ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile și paza Ta.
13 Iată totuși ce ascundeai în inima Ta,
iată, știu acum ce aveai de gând:
14 că, dacă păcătuiesc, să mă pândești
și să nu-mi ierți fărădelegea.
15 Dacă sunt vinovat, vai de mine!
Dacă sunt nevinovat , nu îndrăznesc să-mi ridic capul,
sătul de rușine și cufundat în ticăloșia mea.
16 Și dacă îndrăznesc să-l ridic, mă urmărești ca un leu,
mă lovești cu lucruri de mirat,
17 Îmi pui înainte noi martori împotrivă,
Îți crește mânia împotriva mea
și mă năpădești cu o droaie de nenorociri.
18 Pentru ce m-ai scos din pântecele mamei mele?
O, de aș fi murit, și ochiul să nu mă fi văzut!
19 Aș fi ca și cum n-aș fi fost,
și din pântecele mamei mele aș fi trecut în mormânt!
20 Nu sunt zilele mele destul de puține?
Să mă lase dar, să plece de la mine și să răsuflu puțin
21 înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,
22 în țara întunericului și a umbrei morții,
în țara negurii adânci,
unde domnesc umbra morții și neorânduiala
și unde lumina este ca întunericul!’ ”