Iona încearcă să fugă departe de fața Domnului
1 Cuvântul Domnului i-a vorbit lui Iona, fiul lui Amitai, zicând: 2 „Ridică-te și du-te la Ninive, cetatea cea mare, și strigă împotriva ei, căci răutatea ei s-a suit până la Mine!“.
3 Dar Iona s-a ridicat ca să fugă la Tarșiș, departe de fața Domnului. El s-a dus la Iafo și a găsit acolo o corabie care mergea spre Tarșiș. După ce a plătit prețul călătoriei , s-a urcat în corabie ca să meargă împreună cu marinarii la Tarșiș, departe de fața Domnului.
4 Domnul, însă, a dezlănțuit pe mare un vânt năprasnic și, astfel, s-a stârnit o furtună atât de puternică, încât corabia amenința să se sfărâme. 5 Marinarii s-au temut și fiecare a strigat către dumnezeul său, iar pentru a face corabia mai ușoară, au aruncat în mare uneltele care erau în ea.
Iona, însă, coborâse în cala corabiei, unde se întinsese și adormise adânc. 6 Căpitanul s-a apropiat de el și i-a zis: „Cum poți să dormi? Scoală-te și strigă către Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu Se va gândi la noi și nu vom pieri“.
7 Apoi fiecare i-a zis semenului său: „Haideți să tragem la sorți, ca să aflăm din cauza cui a venit peste noi nenorocirea aceasta“. Ei au tras la sorți, iar sorțul a căzut pe Iona.
8 Atunci ei l-au întrebat:
‒ Spune-ne, te rugăm, din cauza cui a venit peste noi această nenorocire? Care este meseria ta și de unde vii? Care este țara ta și din ce popor ești?
9 El le-a răspuns:
‒ Sunt evreu și mă tem de Domnul, Dumnezeul cerurilor, Care a făcut marea și uscatul!
10 Bărbații aceia s-au temut foarte tare și l-au întrebat:
‒ Ce-ai făcut?
(Ei aflaseră că fugea de fața Domnului, întrucât le spusese el acest lucru.)
11 Marea era din ce în ce mai învolburată, astfel că ei l-au întrebat iarăși:
‒ Ce să-ți facem, pentru ca marea să se liniștească față de noi?
12 El le-a răspuns:
‒ Luați-mă și aruncați-mă în mare, iar marea se va liniști față de voi, căci știu că din cauza mea a venit peste voi această furtună puternică!
13 Bărbații aceia au încercat totuși să vâslească pentru a se putea întoarce pe uscat, dar n-au reușit, căci marea se învolbura tot mai tare împotriva lor. 14 Atunci au strigat către Domnul și au zis: „O, Doamne, Te rugăm, nu ne lăsa să pierim din cauza vieții acestui om! Nu lăsa asupra noastră sânge nevinovat, căci Tu, Doamne, ai făcut așa cum Ți-a plăcut!“. 15 Apoi l-au luat pe Iona și l-au aruncat în mare, iar marea și-a potolit furia. 16 Atunci bărbații aceia s-au temut foarte tare de Domnul. Ei I-au adus Domnului o jertfă și au făcut jurăminte.
17 Domnul a trimis un pește mare să-l înghită pe Iona; și Iona a fost în pântecul peștelui timp de trei zile și trei nopți.
1 Cuvântul Domnului a vorbit lui Iona , fiul lui Amitai, astfel: 2 „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare , și strigă împotriva ei. Căci răutatea ei s-a suit până la Mine!” 3 Și Iona s-a sculat să fugă la Tars, departe de Fața Domnului. S-a pogorât la Iafo și a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit prețul călătoriei și s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe de Fața Domnului. 4 Dar Domnul a făcut să sufle pe mare un vânt năpraznic și a stârnit o mare furtună. Corabia amenința să se sfărâme. 5 Corăbierii s-au temut, au strigat fiecare la dumnezeul lui și au aruncat în mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai ușoară. Iona s-a pogorât în fundul corabiei, s-a culcat și a adormit dus. 6 Cârmaciul s-a apropiat de el și i-a zis: „Ce dormi? Scoală-te și cheamă pe Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu va voi să se gândească la noi, și nu vom pieri!” 7 Și au zis unul către altul: „Veniți să tragem la sorț , ca să știm din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!” Au tras la sorț, și sorțul a căzut pe Iona. 8 Atunci, ei i-au zis: „Spune-ne din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta? Ce meserie ai și de unde vii? Care îți este țara și din ce popor ești?” 9 El le-a răspuns: „Sunt evreu și mă tem de Domnul, Dumnezeul cerurilor, care a făcut marea și uscatul!” 10 Oamenii aceia au avut o mare teamă și i-au zis: „Pentru ce ai făcut lucrul acesta?” Căci oamenii aceia știau că fugea de Fața Domnului, pentru că le spusese el. 11 Ei i-au zis: „Ce să-ți facem ca să se potolească marea față de noi?” Căci marea era din ce în ce mai înfuriată. 12 El le-a răspuns: „Luați-mă și aruncați-mă în mare, și marea se va liniști față de voi! Căci știu că din vina mea vine peste voi această mare furtună!” 13 Oamenii aceștia vâsleau ca să ajungă la uscat, dar nu puteau , pentru că marea se întărâta tot mai mult împotriva lor. 14 Atunci au strigat către Domnul și au zis: „Doamne, nu ne pierde din pricina vieții omului acestuia și nu ne împovăra cu sânge nevinovat! Căci Tu, Doamne, faci ce vrei!” 15 Apoi au luat pe Iona și l-au aruncat în mare. Și furia mării s-a potolit. 16 Pe oamenii aceia i-a apucat o mare frică de Domnul și au adus Domnului o jertfă și I-au făcut juruințe. 17 Domnul a trimis un pește mare să înghită pe Iona și Iona a stat în pântecele peștelui trei zile și trei nopți.