Mângâiere găsită în bunătățile Domnului
1 Eu sunt bărbatul care a văzut suferința,
sub nuiaua furiei Lui.
2 El m-a condus și m-a făcut să merg
prin întuneric, nu prin lumină!
3 Da, El Își întoarce mâna
împotriva mea toată ziua!
4 El mi-a îmbătrânit trupul și pielea
și mi-a zdrobit oasele.
5 M-a asediat și m-a înconjurat
cu otravă și cu nenorocire.
6 M-a făcut să locuiesc în întunecimi,
asemenea celor morți demult.
7 M-a înconjurat cu un zid, ca să nu pot scăpa,
și m-a pus în lanțuri grele.
8 Chiar și atunci când strig și plâng după ajutor,
El îmi oprește rugăciunea.
9 Drumurile mi le-a blocat cu pietre cioplite
și mi-a sucit cărările.
10 A fost pentru mine un urs care stă la pândă,
un leu în ascunzișuri.
11 M-a abătut de la căile mele, m-a sfâșiat
și m-a lăsat pustiit.
12 Și-a încordat arcul
și m-a pus să stau țintă pentru săgeata Lui.
13 Mi-a străpuns ființa
cu săgeți din tolba Lui.
14 Am ajuns de râs pentru tot poporul meu.
Sunt batjocorit toată ziua în cântările lor.
15 M-a săturat cu ierburi amare
și m-a îndestulat cu pelin.
16 Mi-a zdrobit dinții cu pietriș
și m-a culcat în cenușă.
17 Mi-a luat pacea
și am uitat ce înseamnă binele.
18 Am zis: „Mi-a pierit puterea
și speranța pe care o aveam de la Domnul!“.
19 Amintește-Ți de suferința și de rătăcirea mea,
de pelin și de fiere.
20 Sufletul meu își aduce aminte mereu de ele
și se întristează în mine.
21 Dar iată ce-mi vine în minte
și ce mă face să mai sper:
22 „Bunătatea Domnului nu s-a sfârșit,
îndurările Lui nu sunt la capăt.
23 Ele se înnoiesc în fiecare dimineață.
Mare este credincioșia Ta!“.
24 „Domnul este partea mea de moștenire“,
a zis sufletul meu.
„De aceea îmi voi pune speranța în El!“.
25 Domnul este bun
cu cel ce-și pune speranța în El,
cu sufletul care-L caută.
26 Bine este să aștepți în tăcere
ajutorul Domnului.
27 Este bine ca omul să poarte un jug
în tinerețea lui.
28 Să stea singur și să tacă,
fiindcă Domnul l-a pus pe umerii lui;
29 să-și umple gura cu țărână –
s-ar putea să mai existe speranță;
30 să-și dea obrazul celui ce-l lovește
și să se sature de dispreț!
31 Fiindcă Stăpânul nu respinge
pentru totdeauna.
32 Ci, când mâhnește pe cineva, va avea milă de el,
potrivit cu bunătatea Lui cea mare.
33 Căci El nu necăjește,
nici nu întristează cu plăcere pe fiii oamenilor.
34 Când sunt călcați în picioare
toți prizonierii unei țări,
35 când se încalcă dreptatea unui om
înaintea feței Celui Preaînalt,
36 când un om este nedreptățit în cauza lui,
nu vede, oare, Stăpânul?
37 Cine spune ceva care să se împlinească,
dacă Stăpânul nu a poruncit?
38 Oare nu din gura Celui Preaînalt vine
și nenorocirea, și bunăstarea?
39 Atunci de ce se plânge omul,
când este pedepsit pentru păcatele lui?
40 Să luăm aminte la căile noastre, să le cercetăm
și să ne întoarcem la Domnul.
41 Să ne înălțăm inimile și mâinile
spre Dumnezeul din Ceruri și să spunem :
42 „Am păcătuit și ne-am răzvrătit,
iar Tu nu ai iertat“.
43 Te-ai învăluit cu mânie și ne-ai urmărit;
ai ucis fără milă.
44 Te-ai învăluit cu un nor,
ca nicio rugăciune să nu ajungă la Tine .
45 Ne-ai transformat în gunoi și în murdărie
în mijlocul popoarelor.
46 Toți dușmanii noștri
și-au deschis larg gura împotriva noastră.
47 Am avut parte de groază și de groapă,
de prăpăd și de distrugere.
48 Șuvoaie de lacrimi se scurg din ochii mei,
căci fiica poporului meu a fost distrusă.
49 Ochii îmi varsă lacrimi continuu,
fără oprire,
50 până când Domnul din Ceruri
Se va uita în jos și va vedea.
51 Mi s-a întristat sufletul când le-am văzut
pe toate fetele cetății mele.
52 Cei ce-mi erau dușmani fără motiv
m-au vânat ca pe o pasăre.
53 Au încercat să-mi pună capăt vieții într-o groapă
și au aruncat cu pietre în mine.
54 Apele s-au revărsat peste capul meu
și mi-am zis: „Sunt pierdut!“.
55 Dar am chemat Numele Tău, Doamne,
din groapa celor mai de jos locuri.
56 Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ți astupa urechea
la strigătul meu după ajutor!“.
57 În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat
și mi-ai răspuns: „Nu te teme!“.
58 Stăpâne, Tu ai apărat cauza sufletului meu,
mi-ai răscumpărat viața!
59 Doamne, Tu ai văzut asuprirea mea!
Judecă-mi cauza!
60 Ai văzut toată dorința lor de răzbunare
și planurile lor împotriva mea.
61 Doamne, Tu ai auzit insultele lor
și toate conspirațiile lor împotriva mea,
62 șoaptele celor ce s-au ridicat împotriva mea
și murmurul lor împotriva mea toată ziua.
63 Privește! Când se așază și când se ridică,
ei mă batjocoresc în cântările lor!
64 Răsplătește-le, Doamne,
după faptele mâinilor lor!
65 Pune un văl peste inimile lor
și fie blestemul Tău peste ei!
66 Urmărește-i în mânia Ta și nimicește-i
de sub ceruri, Doamne!
Suferințe și mângâieri
1 Eu sunt omul care a văzut suferința sub nuiaua urgiei Lui.
2 El m-a dus, m-a mânat în întuneric, și nu în lumină.
3 Numai împotriva mea își întinde și își întoarce mâna toată ziua.
4 Mi-a prăpădit carnea și pielea și mi-a zdrobit oasele.
5 A făcut zid împrejurul meu și m-a înconjurat cu otravă și durere.
6 Mă așază în întuneric, ca pe cei morți pentru totdeauna.
7 M-a înconjurat cu un zid ca să nu ies; m-a pus în lanțuri grele.
8 Să tot strig și să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primește rugăciunea.
9 Mi-a astupat calea cu pietre cioplite și mi-a strâmbat cărările.
10 Mă pândește ca un urs și ca un leu într-un loc ascuns.
11 Mi-a abătut căile și apoi s-a aruncat pe mine și m-a pustiit.
12 Și-a încordat arcul și m-a pus țintă săgeții Lui.
13 În rărunchi mi-a înfipt săgețile din tolba Lui.
14 Am ajuns de râsul poporului meu și toată ziua sunt pus în cântece de batjocură de ei.
15 M-a săturat de amărăciune, m-a îmbătat cu pelin.
16 Mi-a sfărâmat dinții cu pietre , m-a acoperit cu cenușă.
17 Mi-ai luat pacea și nu mai cunosc fericirea.
18 Și am zis: „S-a dus puterea mea de viață și nu mai am nicio nădejde în Domnul.”
19 „Gândește-Te la necazul și suferința mea, la pelin și la otravă!”
20 Când își aduce aminte sufletul meu de ele, este mâhnit în mine.
21 Iată ce mai gândesc în inima mea și iată ce mă face să mai trag nădejde:
22 Bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt,
23 ci se înnoiesc în fiecare dimineață. Și credincioșia Ta este atât de mare!
24 „Domnul este partea mea de moștenire”, zice sufletul meu, de aceea nădăjduiesc în El.
25 Domnul este bun cu cine nădăjduiește în El, cu sufletul care-L caută.
26 Bine este să aștepți în tăcere ajutorul Domnului.
27 Este bine pentru om să poarte un jug în tinerețea lui.
28 Să stea singur și să tacă, pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz;
29 să-și umple gura cu țărână și să nu-și piardă nădejdea;
30 să dea obrazul celui ce-l lovește și să se sature de ocări.
31 Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.
32 Ci, când mâhnește pe cineva, Se îndură iarăși de el după îndurarea Lui cea mare,
33 căci El nu necăjește cu plăcere, nici nu mâhnește bucuros pe copiii oamenilor.
34 Când se calcă în picioarele toți prinșii de război ai unei țări,
35 când se calcă dreptatea omenească în fața Celui Preaînalt,
36 când este nedreptățit un om în pricina lui, nu vede Domnul?
37 Cine a spus și s-a întâmplat ceva fără porunca Domnului?
38 Nu ies din gura Celui Preaînalt răul și binele?
39 De ce să se plângă omul cât trăiește? Fiecare să se plângă mai bine de păcatele lui!
40 Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm și să ne întoarcem la Domnul.
41 Să ne înălțăm și inimile cu mâinile spre Dumnezeu din cer, zicând:
42 „Am păcătuit , am fost îndărătnici, și nu ne-ai iertat!”
43 În mânia Ta, Te-ai ascuns și ne-ai urmărit, ai ucis fără milă.
44 Te-ai învăluit într-un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.
45 Ne-ai făcut de batjocură și de ocară printre popoare.
46 Toți vrăjmașii noștri deschid gura împotriva noastră.
47 De groază și de groapă am avut parte, de prăpăd și pustiire.
48 Șuvoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.
49 Mi se topește ochiul în lacrimi necurmat și fără răgaz,
50 până ce Domnul va privi din cer și va vedea.
51 Mă doare ochiul de plâns pentru toate fiicele cetății mele.
52 Cei ce mă urăsc fără temei m-au gonit ca pe o pasăre.
53 Voiau să-mi nimicească viața într-o groapă și au aruncat cu pietre în mine.
54 Mi-au năvălit apele peste cap și ziceam: „Sunt pierdut!”
55 Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.
56 Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ți astupa urechea la suspinele și strigătele mele.”
57 În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat și ai zis: „Nu te teme!”
58 Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viața!
59 Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate.
60 Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea.
61 Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,
62 cuvântările potrivnicilor mei și planurile pe care le urzeau în fiecare zi împotriva mea.
63 Uită-Te când stau ei jos sau când se scoală. Eu sunt cântecul lor de batjocură.
64 Răsplătește-le , Doamne, după faptele mâinilor lor!
65 Împietrește-le inima și aruncă blestemul Tău împotriva lor!
66 Urmărește-i, în mânia Ta, și șterge-i de sub ceruri , Doamne!