Fiicele lui Țelofhad și legea privind moștenirile
(Num. 36:1-12)1 Fiicele lui Țelofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Ghilad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, aparțineau clanurilor lui Manase, fiul lui Iosif. Numele lor erau: Mahla, Noa, Hogla, Milca și Tirța. 2 Ele au stat la intrarea Cortului Întâlnirii înaintea lui Moise, a preotului Elazar, a conducătorilor și a întregii comunități, zicând: 3 „Tatăl nostru a murit în deșert. El nu a făcut parte din adunarea lui Korah, care s-a răzvrătit împotriva Domnului, ci a murit pentru păcatul lui și nu a avut niciun fiu. 4 De ce să dispară numele tatălui nostru din mijlocul clanului său pentru că nu a avut fii? Dați-ne deci și nouă o proprietate în mijlocul fraților tatălui nostru!“.
5 Moise a adus cazul lor înaintea Domnului 6 și Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând: 7 „Ce spun fetele lui Țelofhad este drept! Să le dai și lor o proprietate ca moștenire în mijlocul fraților tatălui lor și să treci asupra lor moștenirea tatălui lor.
8 Iar fiilor lui Israel să le spui: «Dacă un om moare și nu are vreun fiu, moștenirea lui să treacă în proprietatea fetei lui. 9 Dacă nu are nicio fată, moștenirea lui să fie dată fraților lui. 10 Dacă nu are frați, moștenirea să fie dată fraților tatălui său. 11 Dacă nici tatăl său nu are frați, moștenirea lui să fie dată în proprietatea rudeniei celei mai apropiate din clanul lui. Aceasta să fie o hotărâre a legii pentru fiii lui Israel, după porunca Domnului dată lui Moise»“.
Iosua, succesorul lui Moise
12 Domnul i-a zis lui Moise:
‒ Urcă-te pe muntele acesta, pe Abarim, ca să vezi țara pe care am dat-o fiilor lui Israel. 13 După ce o vei privi, vei fi adăugat la poporul tău, așa cum a fost adăugat Aaron, fratele tău. 14 Căci, atunci când adunarea a început să se certe, voi v-ați răzvrătit împotriva poruncii Mele, la apele din deșertul Țin, și nu ați arătat sfințenia Mea înaintea ochilor lor. (Acestea au fost apele de la Meribat-Kadeș, în deșertul Țin.)
15 Moise I-a răspuns Domnului, zicând:
16 ‒ Fie ca Domnul, Dumnezeul duhurilor oricărui trup, să numească un om peste această comunitate de oameni, 17 care să-i conducă și să-i îndrume, astfel încât comunitatea Domnului să nu fie ca niște oi fără păstor.
18 Domnul i-a zis lui Moise:
‒ Ia-l pe Iosua, fiul lui Nun, bărbat în care este Duhul, și pune-ți mâna peste el. 19 Să-l așezi înaintea preotului Elazar și a întregii comunități și să-i dai porunci în prezența lor. 20 Dă-i din autoritatea ta, pentru ca toată comunitatea fiilor lui Israel să-l asculte. 21 Să stea înaintea preotului Elazar, iar acesta să întrebe pentru el, înaintea Domnului, decizia lui Urim. La porunca lui, Iosua împreună cu toți fiii lui Israel, toată comunitatea, vor trebui să iasă și, la porunca lui, vor trebui să intre.
22 Moise a făcut potrivit poruncii Domnului. L-a luat pe Iosua și l-a pus înaintea preotului Elazar și a întregii comunități. 23 Apoi și-a pus mâinile peste el și l-a împuternicit, așa cum spusese Domnul prin Moise.
Legea asupra moștenirilor
1 Fetele lui Țelofhad , fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, din familiile lui Manase, fiul lui Iosif, și ale căror nume erau: Mahla, Noa, Hogla, Milca și Tirța, 2 s-au apropiat și s-au înfățișat înaintea lui Moise, înaintea preotului Eleazar, înaintea mai-marilor și înaintea întregii adunări, la ușa cortului întâlnirii. Ele au zis: 3 „Tatăl nostru a murit în pustie; el nu era în mijlocul cetei celor ce s-au răzvrătit împotriva Domnului, în mijlocul cetei lui Core, ci a murit pentru păcatul lui și n-a avut fii. 4 Pentru ce să se stingă numele tatălui nostru din mijlocul familiei lui, pentru că n-a avut fii? Dă-ne și nouă deci o moștenire între frații tatălui nostru.” 5 Moise a adus pricina lor înaintea Domnului. 6 Și Domnul a zis lui Moise: 7 „Fetele lui Țelofhad au dreptate. Să le dai de moștenire o moșie între frații tatălui lor și să treci asupra lor moștenirea tatălui lor. 8 Iar copiilor lui Israel să le vorbești și să le spui: Când un om va muri fără să lase fii, să treceți moștenirea lui asupra fetei lui. 9 Dacă n-are nicio fată, moștenirea lui s-o dați fraților lui. 10 Dacă n-are nici frați, moștenirea lui s-o dați fraților tatălui său. 11 Și, dacă nici tatăl lui n-are frați, moștenirea lui s-o dați rudei celei mai apropiate din familia lui și ea s-o stăpânească. Aceasta să fie o lege și un drept pentru copiii lui Israel, cum a poruncit lui Moise Domnul.”
Iosua, urmaș lui Moise
12 Domnul a zis lui Moise: „Suie-te pe muntele acesta Abarim și privește țara pe care am dat-o copiilor lui Israel. 13 S-o privești, dar și tu vei fi adăugat la poporul tău, cum a fost adăugat fratele tău Aaron, 14 pentru că v-ați împotrivit poruncii Mele în pustia Țin, când cu cearta adunării, și nu M-ați sfințit înaintea lor cu prilejul apelor.” (Acestea sunt apele de ceartă, la Cades, în pustia Țin.) 15 Moise a vorbit Domnului și a zis: 16 „Domnul, Dumnezeul duhurilor oricărui trup, să rânduiască peste adunare un om 17 care să iasă înaintea lor și să intre înaintea lor, care să-i scoată afară și să-i vâre înăuntru, pentru ca adunarea Domnului să nu fie ca niște oi care n-au păstor.” 18 Domnul a zis lui Moise: „Ia-ți pe Iosua, fiul lui Nun, bărbat în care este Duhul Meu, și să-ți pui mâna peste el. 19 Să-l așezi înaintea preotului Eleazar și înaintea întregii adunări și să-i dai porunci sub ochii lor. 20 Să-l faci părtaș la dregătoria ta, pentru ca toată adunarea copiilor lui Israel să-l asculte. 21 Să se înfățișeze înaintea preotului Eleazar, care să întrebe pentru el judecata lui Urim înaintea Domnului, și Iosua, toți copiii lui Israel, împreună cu el, și toată adunarea să iasă după porunca lui Eleazar și să intre după porunca lui.” 22 Moise a făcut cum îi poruncise Domnul. A luat pe Iosua și l-a pus înaintea preotului Eleazar și înaintea întregii adunări. 23 Și-a pus mâinile peste el și i-a dat porunci , cum spusese Domnul prin Moise.