Chemarea înțelepciunii
1 Nu strigă înțelepciunea?
Nu-și înalță glasul priceperea?
2 Ea stă pe vârful înălțimilor, de-a lungul drumului,
la răspântia cărărilor.
3 Strigă tare lângă porți, în fața cetății,
la intrarea ușilor:
4 „Oamenilor, către voi strig
și spre fiii omului se îndreaptă glasul meu!
5 O, naivilor, înțelegeți ce este prudența!
Nesăbuiților, înțelegeți ce este priceperea!
6 Ascultați, căci am să vă spun lucruri mari;
și buzele mele vor rosti ce este drept!
7 Căci cerul gurii mele rostește adevărul,
iar răutatea este o urâciune pentru buzele mele.
8 Toate cuvintele gurii mele sunt drepte,
nu este nimic corupt sau pervertit în ele.
9 Toate sunt clare pentru cel priceput
și drepte pentru cei ce au găsit cunoștința.
10 Primiți mai degrabă îndrumarea mea decât argintul,
și mai degrabă cunoștința decât aurul scump.
11 Căci înțelepciunea este mai bună decât rubinele
și orice ți-ai dori nu se poate compara cu ea.
12 Eu, înțelepciunea, locuiesc împreună cu prudența;
eu descopăr cunoștința și discernământul.
13 Teama de Domnul este să urăști răul.
Eu urăsc mândria și aroganța,
calea rea și gura care spune lucruri pervertite.
14 Al meu este sfatul și înțelepciunea,
a mea este priceperea, a mea este puterea.
15 Prin mine domnesc împărații
și conducătorii dau legi drepte.
16 Prin mine domnesc prinții și nobilii,
toți judecătorii dreptății.
17 Eu îi iubesc pe cei ce mă iubesc,
și cei ce mă caută cu ardoare mă vor găsi.
18 Cu mine sunt bogăția și gloria,
avuția trainică și dreptatea.
19 Rodul meu este mai bun decât aurul,
da, decât aurul pur,
și venitul meu este mai valoros decât argintul ales.
20 Eu merg pe calea dreptății,
pe mijlocul cărărilor judecății,
21 ca să le dau o moștenire celor ce mă iubesc
și să le umplu vistieriile.
22 Domnul mă avea la începutul lucrărilor Lui,
înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
23 Eu am fost desemnată din veșnicie,
de la început, înainte de a fi pământul.
24 Eu am fost născută când nu erau adâncuri,
când nu erau izvoare încărcate cu apă.
25 Înainte de așezarea munților,
înainte de a fi dealurile, am fost născută eu,
26 când El nu făcuse încă nici pământul, nici câmpiile,
nici cea dintâi fărâmă a pulberii lumii.
27 Când a întemeiat El cerurile, eu eram acolo;
când a trasat orizontul pe fața adâncului,
28 când a așezat norii sus
și a întărit izvoarele adâncului,
29 când a stabilit limitele mării,
ca apele să nu treacă peste hotărârea Sa,
când a trasat temeliile pământului,
30 eu eram meșterul de lângă El
și zi de zi eram desfătarea Lui,
bucurându-mă tot timpul în fața Lui,
31 bucurându-mă de lumea pământului Său
și găsindu-mi plăcerea în fiii omului.
32 Acum, deci, fiilor, ascultați-mă!
Ferice de cei ce păzesc căile mele!
33 Ascultați îndrumarea și fiți înțelepți;
n-o ignorați!
34 Ferice de omul care mă ascultă,
care veghează zilnic la porțile mele,
păzind stâlpii ușilor mele.
35 Fiindcă oricine mă găsește pe mine găsește viața
și primește astfel bunăvoința Domnului.
36 Dar cel ce mă respinge se rănește singur;
toți cei ce mă urăsc iubesc moartea“.
Strigarea înțelepciunii
1 Nu strigă înțelepciunea
și nu-și înalță priceperea glasul?
2 Ea se așază sus pe înălțimi,
afară pe drum, la răspântii,
3 și strigă lângă porți, la intrarea cetății,
la intrarea porților:
4 „Oamenilor, către voi strig
și spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.
5 Învățați-vă minte, proștilor,
și înțelepțiți-vă, nebunilor!
6 Asculați, căci am lucruri mari de spus
și buzele mi se deschid ca să învețe pe alții ce este drept.
7 Căci gura mea vestește adevărul
și buzele mele urăsc minciuna!
8 Toate cuvintele gurii mele sunt drepte,
n-au nimic neadevărat, nici sucit în ele.
9 Toate sunt lămurite pentru cel priceput
și drepte pentru cei ce au găsit știința.
10 Primiți mai degrabă învățăturile mele decât argintul
și mai degrabă știința decât aurul scump.
11 Căci înțelepciunea prețuiește mai mult decât mărgăritarele
și niciun lucru de preț nu se poate asemui cu ea.
12 Eu, înțelepciunea, am ca locuință mintea
și pot născoci cele mai chibzuite planuri.
13 Frica de Domnul este urârea răului;
trufia și mândria , purtarea rea
și gura mincinoasă – iată ce urăsc eu.
14 De la mine vin sfatul și izbânda,
eu sunt priceperea, a mea este puterea.
15 Prin mine împărățesc împărații
și dau voievozii porunci drepte.
16 Prin mine cârmuiesc dregătorii
și mai-marii, toți judecătorii pământului.
17 Eu iubesc pe cei ce mă iubesc,
și cei ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc.
18 Cu mine sunt bogăția și slava,
avuțiile trainice și dreptatea.
19 Rodul meu este mai bun decât aurul cel mai curat
și venitul meu întrece argintul cel mai ales.
20 Eu umblu pe calea nevinovăției,
pe mijlocul cărărilor neprihănirii,
21 ca să dau o adevărată moștenire celor ce mă iubesc
și să le umplu vistieriile.
Obârșia înțelepciunii
22 Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui,
înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
23 Eu am fost așezată din veșnicie, înainte de orice început,
înainte de a fi pământul.
24 Am fost născută când încă nu erau adâncuri,
nici izvoare încărcate cu ape;
25 am fost născută înainte de întărirea munților,
înainte de a fi dealurile,
26 când nu era încă nici pământul, nici câmpiile,
nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii.
27 Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de față;
când a tras o zare pe fața adâncului,
28 când a pironit norii sus
și când au țâșnit cu putere izvoarele adâncului,
29 când a pus un hotar mării,
ca apele să nu treacă peste porunca Lui,
când a pus temeliile pământului,
30 eu eram meșterul Lui, la lucru lângă El,
și în toate zilele eram desfătarea Lui,
jucând neîncetat înaintea Lui,
31 jucând pe rotocolul pământului Său
și găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.
32 Și acum, fiilor, ascultați-mă,
căci ferice de cei ce păzesc căile mele!
33 Ascultați învățătura, ca să vă faceți înțelepți,
și nu lepădați sfatul meu!
34 Ferice de omul care m-ascultă,
care veghează zilnic la porțile mele
și păzește pragul ușii mele!
35 Căci cel ce mă găsește găsește viața
și capătă bunăvoința Domnului.
36 Dar cel ce păcătuiește împotriva mea își vatămă sufletul său;
toți cei ce mă urăsc pe mine iubesc moartea.”