Psalmul 141
Un psalm al lui David.
1 Doamne, pe Tine Te chem!
Grăbește-Te să vii la mine!
Ascultă glasul meu, când strig către Tine!
2 Fie rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta,
iar ridicarea mâinilor mele, ca jertfa de seară.
3 Doamne, pune strajă gurii mele;
păzește ușa buzelor mele!
4 Nu-mi lăsa inima să se abată spre rău
și să facă fapte rele împreună cu oamenii care comit nelegiuiri,
și nu mă lăsa să mănânc din delicatesele lor.
5 Să mă lovească cel drept – aceasta este bunătate!
Să mă mustre el – aceasta este ulei pentru capul meu!
Să nu-mi feresc capul!
Căci rugăciunea mea va fi mereu împotriva răutăților lor.
6 Când judecătorii lor vor fi aruncați de pe marginea stâncilor,
atunci vor asculta cuvintele mele,
căci ele sunt plăcute.
7 Cum este pământul arat și brăzdat,
așa sunt și oasele noastre împrăștiate la intrarea în Locuința Morților.
8 Eu însă, către Tine, Stăpâne Doamne, îmi îndrept ochii.
În Tine mă adăpostesc! Nu-mi părăsi sufletul!
9 Păzește-mă de cursa pe care mi-au întins-o ei
și de capcanele celor ce comit nelegiuiri.
10 Să cadă împreună cei răi în lațurile lor,
în timp ce eu să scap!
PSALMUL 141
Un psalm al lui David
1 Doamne, eu Te chem; vino degrabă la mine!
Ia aminte la glasul meu când Te chem!
2 Ca tămâia să fie rugăciunea mea înaintea Ta
și ca jertfa de seară să fie ridicarea mâinilor mele!
3 Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele
și păzește ușa buzelor mele!
4 Nu-mi abate inima la lucruri rele,
la fapte vinovate împreună cu oamenii care fac răul,
și să nu mănânc din ospețele lor!
5 Lovească-mă cel neprihănit, căci lovirea lui îmi este binevenită;
pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu.
Să nu-mi întorc capul de la ea:
dar rugăciunea mea se va înălța întruna împotriva răutății lor.
6 Când li se vor prăvăli judecătorii de-a lungul stâncilor,
atunci vor asculta cuvintele mele și vor vedea că sunt plăcute.
7 Cum se brăzdează și se spintecă pământul,
așa ni se risipesc oasele la gura mormântului.
8 De aceea, către Tine, Doamne, Dumnezeule, îmi îndrept ochii,
la Tine caut adăpost; nu-mi părăsi sufletul!
9 Păzește-mă de cursa pe care mi-o întind ei
și de piedicile celor ce fac răul!
10 Să cadă cei răi în lațurile lor
în timp ce eu să scap!