Psalmul 17
O rugăciune a lui David
1 Ascultă-mi, Doamne, cauza dreaptă;
ascultă cu atenție strigătul meu!
Pleacă-Ți urechea la rugăciunea mea
nerostită de buze înșelătoare!
2 Să vină dinaintea Ta sentința dată mie!
Ochii Tăi să vadă ceea ce este drept!
3 Când mi-ai cercetat inima, când m-ai vizitat noaptea,
când m-ai pus la încercare, n-ai găsit nimic.
Gura mea n-a rostit altceva decât ceea ce-am gândit.
4 Cu privire la faptele omului,
m-am păzit de căile celor violenți,
după cuvântul buzelor Tale.
5 Pașii mei au stat neclintiți pe cărările Tale;
nu mi s-au clătinat picioarele.
6 Eu Te chem pentru că Tu îmi răspunzi, Dumnezeule!
Pleacă-Ți urechea spre mine! Ascultă-mi cuvântul!
7 Arată-Ți marea îndurare,
Tu, Care prin dreapta Ta, îi scapi de împotrivitorii lor
pe cei ce caută adăpost.
8 Păzește-mă ca pe lumina ochilor,
ascunde-mă la umbra aripilor Tale
9 de cei răi, care vor să mă spulbere,
de dușmanii mei de moarte, care mă înconjoară.
10 Ei sunt plini de grăsime;
gurile lor vorbesc cu aroganță.
11 Acum îmi urmăresc pașii, mă înconjoară,
mă pândesc ca să mă doboare la pământ.
12 Parcă ar fi un leu care tânjește să sfâșie,
un pui de leu care așteaptă în ascunziș.
13 Ridică-Te, Doamne, înfruntă-l și trântește-l!
Scapă-mi sufletul de cel rău cu sabia Ta!
14 Scapă-mă Doamne, cu mâna Ta, de oameni,
de oamenii acestei lumi, a căror parte de moștenire este în viața aceasta!
Tu le umpli pântecele cu comorile Tale.
Copiii acestora sunt sătui și lasă urmașilor lor belșugul lor.
15 Însă eu, în nevinovăția mea, voi vedea fața Ta!
Când mă voi trezi, mă voi bucura pe deplin de prezența Ta.
PSALMUL 17
O rugăciune a lui David
1 Doamne, ascultă-mi pricina nevinovată, ia aminte la strigătele mele,
pleacă urechea la rugăciunea mea, făcută cu buze neprefăcute!
2 Să se arate dreptatea mea înaintea Ta
și să privească ochii Tăi neprihănirea mea!
3 Dacă îmi vei încerca inima, dacă o vei cerceta noaptea,
dacă mă vei încerca , nu vei găsi nimic,
căci ce-mi iese din gură, aceea și gândesc.
4 Cât privește legăturile cu oamenii, eu, după cuvântul buzelor Tale,
mă feresc de calea celor asupritori;
5 pașii mei stau neclintiți pe cărările Tale
și nu mi se clatină picioarele.
6 Strig către Tine, căci m-asculți, Dumnezeule!
Pleacă-Ți urechea spre mine, ascultă cuvântul meu!
7 Arată-Ți bunătatea Ta cea minunată , Tu, care scapi pe cei ce caută adăpost
și-i izbăvești de potrivnicii lor prin dreapta Ta!
8 Păzește-mă ca lumina ochiului,
ocrotește-mă, la umbra aripilor Tale,
9 de cei răi, care mă prigonesc,
de vrăjmașii mei de moarte, care mă împresoară.
10 Ei își închid inima,
au cuvinte semețe în gură.
11 Se țin de pașii mei, mă înconjoară chiar,
mă pândesc ca să mă trântească la pământ.
12 Parcă ar fi un leu lacom după pradă,
un pui de leu care stă la pândă în culcușul lui.
13 Scoală-te, Doamne, ieși înaintea vrăjmașului, doboară-l!
Izbăvește-mă de cel rău cu sabia Ta!
14 Scapă-mă de oameni, cu mâna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia,
care își au partea lor în viața aceasta
și cărora le umpli pântecele cu bunătățile Tale.
Copiii lor sunt sătui
și prisosul lor îl lasă pruncilor lor.
15 Dar eu, în nevinovăția mea, voi vedea Fața Ta:
cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.