Psalmul 18
Pentru dirijor. A lui David, slujitorul Domnului. David I-a dedicat Domnului cuvintele acestei cântări în ziua când Domnul l-a scăpat de toți dușmanii lui și de Saul. El a zis:
1 Te iubesc, Doamne, Puterea mea!
2 Domnul este stânca mea, fortăreața mea și eliberatorul meu!
Dumnezeul meu este stânca mea, în Care mă adăpostesc,
scutul meu, puterea care mă eliberează, locul meu de scăpare!
3 L-am chemat pe Domnul,
Cel demn de laudă,
și am fost eliberat din mâinile dușmanilor mei.
4 Mă înfășuraseră legăturile morții
și mă copleșiseră șuvoaiele distrugerii.
5 Legăturile Locuinței Morților mă înconjuraseră,
mă prinseseră lațurile morții.
6 Dar în necazul meu L-am chemat pe Domnul,
am strigat după ajutor către Dumnezeul meu.
El mi-a ascultat glasul, din Templul Său,
și strigătul meu după ajutor a ajuns înaintea Lui, la urechile Sale.
7 Atunci s-a zguduit și s-a cutremurat pământul,
iar temeliile munților s-au zdruncinat,
s-au clătinat, pentru că El Se mâniase.
8 Se înălța fum din nările Lui,
iar din gura Lui ieșea un foc mistuitor;
cărbuni aprinși ieșeau din ea.
9 A aplecat cerurile și a coborât;
sub picioarele Lui era negură.
10 Călărea pe un heruvim și zbura,
plutea pe aripile vântului.
11 Făcuse din întuneric învelitoarea Lui;
împrejurul Lui, apele întunecoase și norii negri erau adăpostul Lui.
12 Din strălucirea care se oglindea înaintea Lui, prin norii Lui,
ieșeau grindină și cărbuni aprinși.
13 Domnul a tunat din ceruri,
Cel Preaînalt Și-a făcut auzit glasul,
răspândind grindină și cărbuni aprinși.
14 Și-a aruncat săgețile și i-a împrăștiat pe dușmani ;
a trimis fulgerele și i-a pus pe fugă.
15 La mustrarea Ta, Doamne,
la suflarea nărilor Tale,
s-au văzut albiile apelor
și s-au descoperit temeliile lumii.
16 El S-a întins din înălțime și m-a prins,
m-a scos din apele cele mari,
17 m-a scăpat de dușmanul meu cel puternic
și de vrăjmașii mei, căci erau mai tari decât mine.
18 Ei m-au înfruntat în ziua necazului meu,
dar Domnul mi-a fost sprijin.
19 El m-a eliberat;
m-a salvat pentru că Își găsește plăcerea în mine.
20 Domnul mi-a răsplătit potrivit cu dreptatea mea,
mi-a făcut după curăția mâinilor mele,
21 fiindcă am păzit căile Domnului
și nu m-am făcut vinovat față de Dumnezeul meu.
22 Căci toate judecățile Lui sunt înaintea mea
și n-am îndepărtat hotărârile Lui de la mine.
23 Am fost integru înaintea Lui
și m-am păzit de nelegiuirea mea.
24 Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea,
după curăția mâinilor mele înaintea ochilor Săi.
25 Cu cel credincios Tu Te arăți credincios;
cu omul integru Tu Te dovedești a fi integru.
26 Cu cel curat Tu Te arăți curat,
dar cu cel pervertit Te porți după viclenia lui.
27 Tu salvezi poporul smerit,
dar cobori pe cel cu ochii trufași.
28 Tu îmi aprinzi candela, Doamne!
Dumnezeul meu îmi luminează întunericul.
29 Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor
și cu Dumnezeul meu sar peste zid.
30 Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârșită.
Cuvântul Domnului este dovedit curat.
El este un scut pentru toți cei ce se adăpostesc în El.
31 Cine este Dumnezeu în afară de Domnul?
Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?
32 Dumnezeu este Cel Ce îmi dă putere
și mi-a făcut desăvârșită calea.
33 El mi-a făcut picioarele ca ale cerboaicelor
și m-a așezat pe înălțimi.
34 Îmi deprinde mâinile pentru luptă,
astfel încât brațele mele întind arcul de bronz.
35 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale,
dreapta Ta mă sprijină,
bunăvoința Ta mă face mare.
36 Tu-mi lărgești calea sub pașii mei,
ca să nu-mi alunece picioarele.
37 Îmi urmăresc dușmanii și-i ajung;
nu mă întorc până nu-i nimicesc.
38 Îi zdrobesc, de nu mai sunt în stare să se ridice;
ei cad la picioarele mele.
39 Tu îmi dai putere să lupt
și-i faci să capituleze pe cei ce se ridică împotriva mea.
40 Tu-i faci pe dușmanii mei să fugă dinaintea mea,
și eu îi nimicesc pe cei ce mă urăsc.
41 Ei strigă după ajutor, dar nu este niciun eliberator.
Strigă către Domnul, dar El nu le răspunde.
42 Îi pisez la fel de mărunt ca praful suflat de vânt;
îi spulber ca pe noroiul de pe străzi.
43 Tu mă scapi de învinuirile poporului,
mă pui căpetenie a națiunilor;
un popor pe care nu-l cunosc îmi slujește.
44 Fiii străinului mă lingușesc;
imediat ce mă aud, mă ascultă.
45 Fiii străinului îngălbenesc
și ies tremurând din fortărețele lor.
46 Domnul este viu!
Binecuvântată să fie Stânca mea!
Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele!
47 Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună,
Cel Care îmi supune popoare,
48 Cel Ce mă scapă de dușmanii mei.
Tu mă ridici deasupra celor ce se ridică împotriva mea;
Tu mă scapi de omul violent.
49 De aceea Îți voi mulțumi, Doamne, printre națiuni,
și voi cânta spre lauda Numelui Tău!
50 El îi face parte regelui Său de mari victorii
și-i arată îndurare unsului Său,
lui David și urmașilor lui pentru totdeauna.
PSALMUL 18
Către mai-marele cântăreților.
Un psalm al lui David, robul Domnului.
El a spus Domnului cuvintele cântării acesteia când l-a scăpat Domnul din mâna tuturor vrăjmașilor săi și din mâna lui Saul. El a zis:
1 Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!
2 Doamne, Tu ești stânca mea, cetățuia mea, izbăvitorul meu!
Dumnezeule, Tu ești stânca mea în care mă ascund ,
scutul meu, tăria care mă scapă și întăritura mea!
3 Eu strig: „Lăudat să fie Domnul !”
și sunt izbăvit de vrăjmașii mei.
4 Mă înconjuraseră legăturile morții
și mă îngroziseră râurile pieirii;
5 mă înfășuraseră legăturile mormântului
și mă prinseseră lațurile morții.
6 Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul
și am strigat către Dumnezeul meu:
din locașul Lui, El mi-a auzit glasul,
și strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.
7 Atunci s-a zguduit pământul și s-a cutremurat,
temeliile munților s-au mișcat
și s-au clătinat, pentru că El se mâniase.
8 Din nările Lui se ridica fum
și un foc mistuitor ieșea din gura Lui:
cărbuni aprinși țâșneau din ea.
9 A plecat cerurile și S-a pogorât:
un nor gros era sub picioarele Lui.
10 Călărea pe un heruvim și zbura,
venea plutind pe aripile vântului.
11 Întunericul Și-l făcuse învelitoare,
iar cortul Lui , împrejurul Lui,
erau niște ape întunecoase și nori negri.
12 Din strălucirea care se răsfrângea înaintea Lui, ieșeau nori
care aruncau grindină și cărbuni de foc.
13 Domnul a tunat în ceruri,
Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul
cu grindină și cărbuni de foc.
14 A aruncat săgeți și a risipit pe vrăjmașii mei,
a înmulțit loviturile trăsnetului și i-a pus pe fugă.
15 Atunci s-a văzut albia apelor
și s-au descoperit temeliile lumii,
la mustrarea Ta, Doamne,
la vuietul suflării nărilor Tale.
16 El Și-a întins mâna de sus, m-a apucat,
m-a scos din apele cele mari;
17 m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic,
de vrăjmașii mei, care erau mai tari decât mine.
18 Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strâmtorării mele;
dar Domnul a fost sprijinul meu.
19 El m-a scos la loc larg
și m-a scăpat, pentru că mă iubește.
20 Domnul mi-a făcut după neprihănirea mea,
mi-a răsplătit după curăția mâinilor mele,
21 căci am păzit căile Domnului,
și n-am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.
22 Toate poruncile Lui au fost înaintea mea
și nu m-am depărtat de la legile Lui.
23 Am fost fără vină față de El
și m-am păzit de fărădelegea mea.
24 De aceea , Domnul mi-a răsplătit după neprihănirea mea, după curăția mâinilor mele înaintea ochilor Lui.
25 Cu cel bun, Tu Te arăți bun,
cu omul neprihănit, Te arăți neprihănit;
26 cu cel curat, Te arăți curat
și cu cel stricat, Te porți după stricăciunea lui.
27 Tu mântuiești pe poporul care se smerește,
și smerești privirile trufașe.
28 Da, Tu aprinzi lumina mea.
Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunericul meu.
29 Cu Tine mă năpustesc asupra unei oști înarmate,
cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.
30 Căile lui Dumnezeu sunt desăvârșite ,
Cuvântul Domnului este încercat :
El este un scut pentru toți cei ce aleargă la El.
31 Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul,
și cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru?
32 Dumnezeu mă încinge cu putere
și mă povățuiește pe calea cea dreaptă.
33 El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor
și mă așază pe înălțimile mele,
34 El îmi deprinde mâinile la luptă,
așa că brațele mele întind arcul de aramă.
35 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale,
dreapta Ta mă sprijină
și îndurarea Ta mă face mare.
36 Tu lărgești drumul sub pașii mei
și nu-mi alunecă gleznele .
37 Urmăresc pe vrăjmașii mei, îi ajung
și nu mă întorc până nu-i nimicesc.
38 Îi zdrobesc de nu pot să se mai ridice;
ei cad sub picioarele mele.
39 Tu mă încingi cu putere pentru luptă
și răpui pe potrivnicii mei sub picioarele mele.
40 Tu faci pe vrăjmașii mei să dea dosul înaintea mea,
și eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.
41 Ei strigă, dar n-are cine să-i scape!
Strigă către Domnul , dar nu le răspunde!
42 Îi pisez ca praful, pe care-l ia vântul,
îi calc în picioare ca noroiul de pe ulițe.
43 Tu mă scapi din neînțelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor;
un popor pe care nu-l cunoșteam , îmi este supus.
44 El ascultă de mine la cea dintâi poruncă,
fiii străinului mă lingușesc .
45 Fiilor străinului li se moaie inima de mine
și ies tremurând din cetățuile lor.
46 Trăiască Domnul și binecuvântată să fie Stânca mea!
Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele,
47 Dumnezeu, răzbunătorul meu,
care îmi supune popoarele
48 și mă izbăvește de vrăjmașii mei!
Tu mă înalți mai presus de potrivnicii mei,
mă scapi de omul asupritor.
49 De aceea , Doamne, Te voi lăuda printre neamuri,
voi cânta spre slava Numelui Tău.
50 El dă mari izbăviri împăratului Său
și dă îndurare unsului Său:
lui David și seminței lui, pe vecie .