Psalmul 25
Al lui David
1 Doamne, la Tine îmi înalț sufletul!
2 Dumnezeul meu, în Tine mă încred:
să nu fiu făcut de rușine!
Să nu se bucure dușmanii mei de mine!
3 Da, toți cei ce își pun speranța în Tine
nu se vor face de rușine,
ci rușinați vor fi
cei ce sunt necredincioși fără motiv.
4 Fă-mi cunoscute căile Tale, Doamne,
învață-mă cărările Tale!
5 Călăuzește-mă în adevărul Tău, învață-mă,
căci Tu ești Dumnezeul mântuirii mele.
În Tine îmi pun speranța toată ziua.
6 Adu-Ți aminte, Doamne, de mila și de îndurarea Ta,
căci acestea sunt din vremuri străvechi.
7 Nu-Ți aduce aminte de păcatele din tinerețea mea,
nici de fărădelegile mele,
ci adu-Ți aminte de mine potrivit îndurării Tale,
datorită bunătății Tale, Doamne.
8 Domnul este bun și drept,
de aceea le arată păcătoșilor calea.
9 El îi îndrumă pe cei smeriți în ceea ce este drept
și îi învață pe cei smeriți calea Lui.
10 Toate cărările Domnului sunt îndurare și credincioșie
pentru cei ce păzesc legământul și învățăturile Lui.
11 Datorită Numelui Tău, Doamne,
iartă-mi nelegiuirea, căci mare este!
12 Cine este omul care se teme de Domnul?
Aceluia El îi arată ce cale să aleagă.
13 Sufletul lui va locui în bunăstare,
iar urmașii lui vor moșteni țara.
14 Sfatul Domnului este pentru cei ce se tem de El.
El le face cunoscut legământul Lui.
15 Către Domnul îmi îndrept totdeauna privirea,
căci El îmi scoate picioarele din laț.
16 Întoarce-Te spre mine și arată-Ți bunăvoința față de mine,
căci sunt singur și necăjit.
17 Necazurile inimii mele s-au înmulțit;
scoate-mă din nenorocirile mele!
18 Uită-Te la suferința și la necazul meu
și iartă toate păcatele mele.
19 Uită-Te la dușmanii mei, căci se înmulțesc,
și la ura înverșunată cu care mă urăsc.
20 Păzește-mi sufletul și scapă-mă.
Să nu fiu făcut de rușine,
căci mă adăpostesc în Tine.
21 Integritatea și nevinovăția să mă protejeze,
căci îmi pun speranța în Tine.
22 Dumnezeule, răscumpără pe Israel
din toate necazurile lui!
PSALMUL 25
Un psalm al lui David
1 La Tine , Doamne, îmi înalț sufletul.
2 În Tine, Dumnezeule, mă încred : să nu fiu dat de rușine,
ca să nu se bucure vrăjmașii mei de mine!
3 Da, toți cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi dați de rușine,
ci de rușine vor fi dați cei ce Te părăsesc fără temei.
4 Arată-mi, Doamne, căile Tale
și învață-mă cărările Tale.
5 Povățuiește-mă în adevărul Tău și învață-mă,
căci Tu ești Dumnezeul mântuirii mele,
Tu ești totdeauna nădejdea mea!
6 Adu-Ți aminte, Doamne, de îndurarea și bunătatea Ta,
căci sunt veșnice.
7 Nu-Ți aduce aminte de greșelile din tinerețea mea, nici de fărădelegile mele,
ci adu-Ți aminte de mine,
după îndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, Doamne!
8 Domnul este bun și drept,
de aceea arată El păcătoșilor calea.
9 El face pe cei smeriți să umble în tot ce este drept.
El învață pe cei smeriți calea Sa.
10 Toate cărările Domnului sunt îndurare și credincioșie,
pentru cei ce păzesc legământul și poruncile Lui.
11 Pentru Numele Tău, Doamne, iartă-mi fărădelegea,
căci mare este!
12 Cine este omul care se teme de Domnul?
Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s-o aleagă.
13 El va locui în fericire
și sămânța lui va stăpâni țara.
14 Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El
și legământul făcut cu El le dă învățătură.
15 Eu îmi întorc necurmat ochii spre Domnul,
căci El îmi va scoate picioarele din laț.
16 Privește-mă și ai milă de mine,
căci sunt părăsit și nenorocit.
17 Neliniștea inimii mele crește:
scoate-mă din necazul meu!
18 Uită-Te la ticăloșia și truda mea
și iartă-mi toate păcatele mele.
19 Vezi cât de mulți sunt vrăjmașii mei
și cu ce ură mare mă urmăresc.
20 Păzește-mi sufletul și scapă-mă!
Nu mă lăsa să fiu dat de rușine când mă încred în Tine!
21 Să mă ocrotească nevinovăția și neprihănirea,
când îmi pun nădejdea în Tine!
22 Izbăvește , Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.