Psalmul 41
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1 Ferice de omul care are grijă de cel sărman;
Domnul îl va scăpa în ziua cea rea.
2 Domnul îl va păzi și-l va ține în viață.
El va fi numit binecuvântat în țară.
Să nu-l lași la bunul plac al dușmanilor lui!
3 Domnul îl va sprijini când va fi pe patul de suferință.
Tu îl vei vindeca complet de boala lui.

4 Cât despre mine, eu am zis: „Doamne, arată-Ți bunăvoința față de mine!“.
Vindecă-mi sufletul, căci am păcătuit împotriva Ta!
5 Dușmanii mei vorbesc despre mine cu răutate, zicând :
„Când va muri și-i va pieri numele?“.
6 Chiar dacă vine vreunul să mă vadă,
vorbește cu prefăcătorie,
în timp ce adună nelegiuire în inima lui.
Apoi, când iese afară, mă vorbește pe la spate.

7 Toți cei ce mă urăsc, șușotesc împreună împotriva mea,
plănuiesc ce este rău pentru mine.
8 „Ceva rău a fost turnat împotriva lui!
Nu se va mai ridica din locul în care s-a culcat!“.
9 Chiar și prietenul apropiat în care m-am încrezut,
cel ce mănâncă pâinea mea,
și-a ridicat călcâiul împotriva mea.

10 Tu însă, Doamne, arată-Ți bunăvoința față de mine!
Ridică-mă, ca să le dau răsplata cuvenită!
11 Prin aceasta știu că-Ți găsești plăcerea în mine,
căci dușmanul meu nu triumfă asupra mea.
12 Tu mă sprijini în integritatea mea
și mă faci să stau în prezența Ta pe vecie.

13 Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
din veșnicie în veșnicie.
Amin! Amin!
PSALMUL 41
Către mai-marele cântăreților.
Un psalm al lui David
1 Ferice de cel ce îngrijește de cel sărac!
Căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăvește;
2 Domnul îl păzește și-l ține în viață.
El este fericit pe pământ
și nu-l lași la bunul plac al vrăjmașilor lui.
3 Domnul îl sprijină când este pe patul de suferință:
îi ușurezi durerile în toate bolile lui.
4 Eu zic: „Doamne, ai milă de mine!
Vindecă -mi sufletul! Căci am păcătuit împotriva Ta.”
5 Vrăjmașii mei zic cu răutate despre mine:
„Când va muri? Când îi va pieri numele?”
6 Dacă vine cineva să mă vadă, vorbește neadevăruri,
strânge temeiuri ca să mă vorbească de rău,
și când pleacă, mă vorbește de rău pe afară.
7 Toți vrăjmașii mei șoptesc între ei împotriva mea
și cred că nenorocirea mea îmi va aduce pieirea.
8 „Este atins rău de tot – zic ei –,
iată-l culcat, n-are să se mai scoale!”
9 Chiar și acela cu care trăiam în pace,
în care îmi puneam încrederea și care mânca din pâinea mea,
ridică și el călcâiul împotriva mea.
10 Dar Tu, Doamne, ai milă de mine și ridică-mă,
ca să le răsplătesc cum li se cuvine.
11 Prin aceasta voi cunoaște că mă iubești,
dacă nu mă va birui vrăjmașul meu.
12 Tu m-ai sprijinit din pricina neprihănirii mele
și m-ai așezat pe vecie înaintea Ta.
13 Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
din veșnicie în veșnicie!
Amin! Amin!