Psalmul 77
Pentru dirijor. Pentru Iedutun. Al lui Asaf. Un psalm.
1 Glasul meu s-a înălțat către Dumnezeu;
am strigat cu glasul meu către Dumnezeu și El m-a ascultat.
2 În ziua necazului meu L-am căutat pe Stăpânul.
Noaptea îmi țineam mâna întinsă și nu amorțea;
sufletul meu refuza să fie mângâiat.
3 Mi-am adus aminte de Dumnezeu și am oftat,
am cugetat și duhul mi-a leșinat. Selah
4 Tu ai ținut deschise pleoapele ochilor mei.
Eram răvășit și nu vorbeam.
5 M-am gândit la zilele de odinioară,
la anii de demult.
6 Mi-am amintit de cântarea mea din timpul nopții.
Am cugetat în inima mea, m-am întrebat în duhul meu:
7 „Oare Stăpânul leapădă pentru totdeauna?
Să nu mai fie niciodată binevoitor?
8 Oare Și-a oprit îndurarea pe vecie?
A pus El oare capăt promisiunii Lui din generație în generație?
9 Oare a uitat Dumnezeu de îndurare?
În mânia Lui, Și-a retras El oare mila?“. Selah
10 Atunci am zis: „Am suferit când am crezut
că dreapta Celui Preaînalt s-a schimbat“.
11 Prin urmare, voi vesti faptele Domnului;
da, îmi voi aduce aminte de minunile Tale din trecut.
12 Voi cugeta la toată lucrarea Ta
și voi medita la faptele Tale mărețe.
13 Dumnezeule, calea Ta este sfântă!
Care zeu este atât de mare ca Dumnezeu?
14 Tu ești Dumnezeul Care face minuni!
Tu Ți-ai descoperit puterea popoarelor!
15 Cu brațul Tău Ți-ai răscumpărat poporul,
pe fiii lui Iacov și ai lui Iosif. Selah
16 Când Te-au văzut apele, Dumnezeule,
când Te-au văzut apele, s-au învolburat,
iar adâncurile s-au cutremurat.
17 Norii au revărsat apa,
tunetul a bubuit în cer,
iar săgețile Tale s-au împrăștiat în toate părțile .
18 Bubuitul tunetului Tău trecea prin vijelie,
iar fulgerele luminau lumea;
pământul s-a clătinat și s-a cutremurat.
19 Calea Ta a trecut prin mare,
iar cărarea Ta – prin ape mari,
și nu Ți s-au mai cunoscut urmele.
20 Ți-ai condus poporul ca pe o turmă,
prin mâna lui Moise și a lui Aaron.
PSALMUL 77
Către mai-marele cântăreților.
După Iedutun. Un psalm al lui Asaf
1 Strig cu glasul meu către Dumnezeu,
strig cu glasul meu către Dumnezeu, și El mă va asculta.
2 În ziua necazului meu, caut pe Domnul;
noaptea, mâinile îmi stau întinse fără curmare;
sufletul meu nu vrea nicio mângâiere.
3 Mi-aduc aminte de Dumnezeu și gem;
mă gândesc adânc în mine și mi se mâhnește duhul .
4 Tu îmi ții pleoapele deschise
și, de mult ce mă frământ, nu pot vorbi.
5 Mă gândesc la zilele de demult,
la anii de odinioară.
6 Mă gândesc la cântările mele noaptea,
cuget adânc înăuntrul inimii mele,
îmi cade duhul pe gânduri și zic:
7 „Va lepăda Domnul pentru totdeauna?
Și nu va mai fi El binevoitor?
8 S-a isprăvit bunătatea Lui pe vecie?
S-a dus făgăduința Lui pentru totdeauna?
9 A uitat Dumnezeu să aibă milă?
Și-a tras El, în mânia Lui, înapoi îndurarea?”
10 Atunci îmi zic: „Ceea ce mă face să sufăr
este că dreapta Celui Preaînalt nu mai este aceeași”…
11 Dar tot voi lăuda lucrările Domnului,
căci îmi aduc aminte de minunile Tale de odinioară;
12 da, mă voi gândi la toate lucrările Tale
și voi lua aminte la toate isprăvile Tale.
13 Dumnezeule, căile Tale sunt sfinte!
Care Dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru?
14 Tu ești Dumnezeul care faci minuni;
Tu Ți-ai arătat puterea printre popoare.
15 Prin brațul Tău, Tu ai izbăvit pe poporul Tău,
pe fiii lui Iacov și ai lui Iosif.
16 Când Te-au văzut apele, Dumnezeule,
când Te-au văzut apele, s-au cutremurat
și adâncurile s-au mișcat.
17 Norii au turnat apă cu găleata,
tunetul a răsunat în nori,
și săgețile Tale au zburat în toate părțile.
18 Tunetul Tău a izbucnit în vârtej de vânt,
fulgerele au luminat lumea:
pământul s-a mișcat și s-a cutremurat.
19 Ți-ai croit un drum prin mare,
o cărare prin apele cele mari
și nu Ți s-au mai cunoscut urmele.
20 Ai povățuit pe poporul Tău ca pe o turmă,
prin mâna lui Moise și Aaron.