Adevărata închinare: dreptatea, bunătatea și mila
1 În cel de-al patrulea an al împăratului Darius, Cuvântul Domnului i-a vorbit lui Zaharia în ziua a patra a lunii a noua, luna chislev. 2 Cei din Betel îi trimiseseră pe Sarețer și pe Reghem-Melek, împreună cu oamenii lor, ca să caute fața Domnului 3 și să-i întrebe pe preoții din Casa Domnului Oștirilor și pe profeți: „Trebuie să plângem în luna a cincea și să ne consacrăm, așa cum am făcut atâția ani?“.
4 Atunci Cuvântul Domnului Oștirilor mi-a vorbit, zicând:
5 „Vorbește întregului popor al țării și preoților astfel: «Când ați postit și ați jelit în lunile a cincea și a șaptea, în timpul acestor șaptezeci de ani, oare pentru Mine ați postit voi? 6 Iar când mâncați și beți, oare nu pentru voi înșivă mâncați și beți? 7 Nu sunt acestea cuvintele pe care le-a vestit Domnul prin profeții cei dintâi, când Ierusalimul era locuit și în pace, alături de cetățile din jurul lui, iar Neghevul și zona deluroasă erau și ele locuite?»“.
8 Cuvântul Domnului i-a vorbit lui Zaharia, zicând: 9 „Așa vorbește Domnul Oștirilor: «Înfăptuiți judecată dreaptă și fiecare să arate bunătate și milă față de semenul său! 10 Nu asupriți pe văduvă sau pe orfan, nici pe străin sau pe sărac, și niciunul să nu gândească rău în inima lui împotriva fratelui său!».
11 Dar ei au refuzat să asculte, și-au întors spatele cu încăpățânare și și-au astupat urechile ca să n-audă! 12 Și-au făcut inima tare ca diamantul, ca să n-asculte Legea și cuvintele pe care le trimitea Domnul Oștirilor prin Duhul Său, prin profeții cei dintâi. Și, astfel, a venit o mare mânie de la Domnul Oștirilor.
13 Când Eu am chemat, ei n-au ascultat. Tot astfel, când ei au chemat, nici Eu n-am ascultat“, zice Domnul Oștirilor. 14 „I-am împrăștiat ca o furtună printre toate națiunile pe care nu le cunoșteau, iar țara a fost pustiită în urma lor, așa că nimeni nu mai trecea sau se întorcea pe acolo. Și au transformat astfel țara cea plăcută într-o pustietate“.
Posturi și binecuvântări
1 În anul al patrulea al împăratului Darius, Cuvântul Domnului a vorbit lui Zaharia, în ziua a patra a lunii a noua, care este luna lui Chisleu. 2 Cei din Betel trimiseseră pe Șarețer și pe Reghem-Melec, cu oamenii săi, să se roage Domnului 3 și să întrebe pe preoții din Casa Domnului oștirilor și pe proroci: „Trebuie să plâng și în luna a cincea și să mă înfrânez, cum am făcut atâția ani?” 4 Atunci, Cuvântul Domnului oștirilor mi-a vorbit astfel: 5 „Spune la tot poporul țării și preoților: ‘Când ați postit și ați plâns în luna a cincea și a șaptea în acești șaptezeci de ani, oare pentru Mine ați postit voi? 6 Și când mâncați și beți, nu sunteți voi cei ce mâncați și beți? 7 Nu cunoașteți cuvintele pe care le-a vestit Domnul prin prorocii de mai înainte, când Ierusalimul era încă locuit și liniștit împreună cu cetățile lui de primprejur și când și partea de miazăzi și câmpia erau locuite?’ ” 8 Cuvântul Domnului a vorbit lui Zaharia astfel: 9 „Așa a vorbit Domnul oștirilor: ‘Faceți cu adevărat dreptate și purtați-vă cu bunătate și îndurare unul față de altul. 10 Nu asupriți pe văduvă și pe orfan , nici pe străin și pe sărac și niciunul să nu gândească rău în inima lui împotriva fratelui său’. 11 Dar ei n-au vrut să ia aminte, ci au întors spatele și și-au astupat urechile ca să n-audă. 12 Și-au făcut inima ca diamantul de tare, ca să n-asculte Legea, nici cuvintele pe care li le spunea Domnul oștirilor, prin Duhul Său, prin prorocii de mai înainte. Din pricina aceasta, Domnul oștirilor S-a aprins de o mare mânie . 13 Când chema El, ei n-au vrut s-asculte. De aceea, nici Eu n-am vrut s-ascult când au chemat ei, zice Domnul oștirilor. 14 Ci i-am împrăștiat printre toate neamurile pe care nu le cunoșteau; țara a fost pustiită în urma lor, așa că nimeni nu mai venea și nu mai pleca din ea și, dintr-o țară plăcută cum era, au făcut o pustie!”