David și Țiba
1 Când David trecuse puțin de vârf, iată că Țiba, slujitorul lui Mefiboșet, a venit să-l întâlnească, având cu el o pereche de măgari înșeuați, pe care erau două sute de pâini, o sută de turte de stafide, o sută de turte de fructe coapte și un burduf de vin.
2 Regele l-a întrebat pe Țiba:
‒ De ce ai adus aceste lucruri?
Țiba a răspuns:
‒ Măgarii sunt pentru familia regelui, ca să-i călărească. Pâinile și turtele sunt pentru hrana tinerilor, iar vinul este pentru potolirea setei celor ce vor fi obosiți în deșert.
3 Regele a întrebat:
‒ Nepotul stăpânului tău unde este?
Țiba i-a răspuns regelui:
‒ Iată, a rămas în Ierusalim, căci a zis: „Astăzi, Casa lui Israel îmi va da înapoi regatul bunicului meu“.
4 Atunci regele i-a zis lui Țiba:
‒ Iată, tot ce este al lui Mefiboșet este acum al tău.
Țiba a zis:
‒ Mă aplec înaintea ta . Fie să găsesc bunăvoință în ochii stăpânului meu, regele!
Șimei îl blestemă pe David
5 În timp ce regele David se apropia de Bahurim, iată că a ieșit de acolo un om din clanul familiei lui Saul. Numele lui era Șimei, fiul lui Ghera. El mergea întruna și blestema. 6 Șimei a aruncat cu pietre după David și după toți slujitorii regelui David, în timp ce tot poporul și toți vitejii se aflau la dreapta și la stânga regelui.
7 Blestemându-l pe David, Șimei striga:
‒ Pleacă! Pleacă, om al sângelui, om de nimic! 8 Domnul a întors asupra ta tot sângele pe care l-ai vărsat în familia lui Saul, căruia i-ai luat domnia. Și Domnul i-a dat domnia fiului tău Absalom. Iată-te în nenorocire, căci ești un om al sângelui.
9 Abișai, fiul Țeruiei, i-a zis regelui:
‒ Cum îndrăznește acest câine mort să-l blesteme pe stăpânul meu, regele? Dă-mi voie, te rog, să mă duc și să-i retez capul!
10 Însă regele a zis:
‒ Ce am eu de-a face cu voi, fii ai Țeruiei? Dacă blestemă, este pentru că Domnul i-a zis: „Blestemă-l pe David!“. Cine-i va zice deci: „De ce faci lucrul acesta?“.
11 Apoi David le-a zis lui Abișai și tuturor slujitorilor săi:
‒ Iată că propriul meu fiu, carne din carnea mea, încearcă să-mi ia viața. Cu atât mai mult acum beniamitul acesta! Lăsați-l să blesteme, căci Domnul i-a zis. 12 Poate că Domnul va privi spre necazul meu și îmi va face bine în schimbul blestemului său de astăzi.
13 David și oamenii săi mergeau pe drum, iar Șimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David. În timp ce mergea, Șimei blestema, arunca cu pietre către acesta și azvârlea cu praf. 14 Regele și tot poporul care era cu el au ajuns obosiți la vadurile deșertului și s-au odihnit acolo.
Sfaturile lui Ahitofel și Hușai
15 Între timp, Absalom și tot poporul, bărbații lui Israel, intraseră în Ierusalim. Împreună cu el era și Ahitofel.
16 Ajungând la Ierusalim, architul Hușai, prietenul lui David, s-a înfățișat înaintea lui Absalom și i-a zis:
‒ Trăiască regele! Trăiască regele!
17 Absalom i-a zis:
‒ Aceasta este loialitatea pe care o ai față de prietenul tău? De ce nu te-ai dus împreună cu prietenul tău?
18 Hușai i-a răspuns:
‒ Pentru că voi fi de partea celui pe care l-a ales Domnul, poporul acesta și toți bărbații lui Israel. Cu acela voi rămâne. 19 De altfel, alături de cine ar trebui să slujesc? Oare nu în prezența fiului său? Cum am slujit în prezența tatălui tău, tot așa voi sluji și în prezența ta.
20 Atunci Absalom i-a poruncit lui Ahitofel:
‒ Sfătuiți-vă împreună! Ce avem de făcut?
21 Ahitofel i-a zis:
‒ Intră la țiitoarele tatălui tău, pe care le-a lăsat să îngrijească de palat. În felul acesta tot Israelul va afla că te-ai făcut urât regelui și, astfel, toți cei ce sunt de partea ta se vor întări.
22 Au întins, așadar, un cort pentru Absalom pe acoperiș, iar acesta a intrat la țiitoarele tatălui său sub privirea întregului Israel.
23 În zilele acelea, sfatul pe care îl dădea Ahitofel avea aceeași autoritate precum sfatul dat cuiva de Însuși Dumnezeu. Așa era considerat orice sfat pe care-l dădea Ahitofel, atât lui David, cât și lui Absalom.
Țiba înnegrește pe Mefiboșet
1 Când trecuse David puțin de vârf, iată că Țiba , slujitorul lui Mefiboșet, a venit înaintea lui cu doi măgari înșeuați, pe care erau două sute de pâini, o sută de turte de stafide, o sută de roade de vară și un burduf cu vin. 2 Împăratul a zis lui Țiba: „Ce vrei să faci cu acestea?” Și Țiba a răspuns: „Măgarii sunt pentru casa împăratului, pentru călărie, pâinile și roadele de vară sunt pentru hrana tinerilor și vinul, pentru potolirea setei celor ce vor fi obosiți în pustie.” 3 Împăratul a zis: „Unde este fiul stăpânului tău?” Și Țiba a răspuns împăratului: „Iată, a rămas la Ierusalim, căci a zis: ‘Astăzi, casa lui Israel îmi va da înapoi împărăția tatălui meu.’” 4 Împăratul a zis lui Țiba: „Tot ce este al lui Mefiboșet este al tău.” Și Țiba a zis: „Mă închin cu plecăciune! Să capăt trecere înaintea ta, împărate, domnul meu!”
Șimei blestemă
5 David ajunsese până la Bahurim. Și de acolo a ieșit un om din familia și din casa lui Saul, numit Șimei , fiul lui Ghera. El înainta blestemând 6 și a aruncat cu pietre după David și după toți slujitorii împăratului David, în timp ce tot poporul și toți vitejii stăteau la dreapta și la stânga împăratului. 7 Șimei vorbea astfel când blestema: „Du-te, du-te, om al sângelui, om rău! 8 Domnul face să cadă asupra ta pedeapsa pentru tot sângele casei lui Saul, al cărui scaun de domnie l-ai luat, și Domnul a dat împărăția în mâinile fiului tău Absalom, și iată-te nenorocit, căci ești un om al sângelui!” 9 Atunci, Abișai, fiul Țeruiei, a zis împăratului: „Pentru ce blestemă acest câine mort pe domnul meu, împăratul? Lasă-mă, te rog, să mă duc să-i tai capul.” 10 Dar împăratul a zis: „Ce aveți voi cu mine, fiii Țeruiei? Dacă blestemă, înseamnă că Domnul i-a zis: ‘Blestemă pe David!’ Cine-i va zice dar: ‘Pentru ce faci așa?’” 11 Și David a zis lui Abișai și tuturor slujitorilor săi: „Iată că fiul meu , care a ieșit din trupul meu, vrea să-mi ia viața, cu cât mai mult beniamitul acesta! Lăsați-l să blesteme, căci Domnul i-a zis. 12 Poate că Domnul Se va uita la necazul meu și-mi va face bine în locul blestemelor de azi.” 13 David și oamenii lui și-au văzut de drum. Șimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David, și, mergând, blestema, arunca cu pietre împotriva lui și vântura praf. 14 Împăratul și tot poporul care era cu el au ajuns la Aiefim și acolo s-au odihnit.
Hușai la Absalom
15 Absalom și tot poporul, bărbații lui Israel, intraseră în Ierusalim. Ahitofel era și el cu Absalom. 16 Când a ajuns Hușai, Architul, prietenul lui David, la Absalom, i-a zis: „Trăiască împăratul! Trăiască împăratul!” 17 Și Absalom a zis lui Hușai: „Iată cât de mult ții tu la prietenul tău! Pentru ce nu te-ai dus cu prietenul tău?” 18 Hușai a răspuns lui Absalom: „Pentru că vreau să fiu al aceluia pe care l-a ales Domnul și tot poporul acesta și toți bărbații lui Israel și cu el vreau să rămân. 19 De altfel, cui îi voi sluji? Nu fiului său? Cum am slujit tatălui tău, așa îți voi sluji și ție.”
Absalom ascultă de Ahitofel
20 Absalom a zis lui Ahitofel: „Sfătuiți-vă împreună. Ce avem de făcut?” 21 Și Ahitofel a zis lui Absalom: „Intră la țiitoarele pe care le-a lăsat tatăl tău pentru paza casei; astfel tot Israelul va ști că te-ai făcut urât tatălui tău și mâinile tuturor celor ce sunt cu tine se vor întări.” 22 Au întins un cort pentru Absalom pe acoperiș, și Absalom a intrat la țiitoarele tatălui său, în fața întregului Israel. 23 Sfatul dat pe vremea aceea de Ahitofel avea tot atâta putere ca și când ar fi întrebat chiar pe Dumnezeu. Tot așa era cu toate sfaturile lui Ahitofel, fie pentru David, fie pentru Absalom.