1 Rostirea care i-a fost descoperită profetului Habacuc.
Prima plângere a profetului
2 ‒ Până când, Doamne, voi striga după ajutor
și Tu nu vei asculta?
Până când voi striga către Tine: „Violență!“
și Tu nu vei salva?
3 De ce mă faci să privesc nelegiuirea
și Te uiți la necaz?
Distrugerea și violența sunt înaintea mea;
peste tot sunt dezbinări și se stârnesc certuri.
4 De aceea Legea este fără putere
și dreptatea nu se arată niciodată.
Căci cel rău îl învinge pe cel drept
și, astfel, dreptatea este pervertită.
Răspunsul Domnului
5 ‒ Uitați-vă printre națiuni și priviți!
Mirați-vă! Uimiți-vă!
Căci în zilele voastre fac o lucrare
pe care n-ați crede-o
dacă v-ar povesti-o cineva!
6 Iată, îi voi ridica pe caldeeni,
acel neam crud și năvalnic,
care străbate întinderile pământului
pentru a lua în stăpânire locuințe
care nu sunt ale lui!
7 El este îngrozitor și de temut;
își are propria lege
și nu recunoaște nicio altă autoritate!
8 Caii lui sunt mai rapizi decât leoparzii
și mai sprinteni decât lupii în amurg.
Călăreții lui se avântă,
călăreții lui vin de departe.
Zboară ca un vultur care se repede să devoreze;
9 toți vin pentru violență.
Privirile lui sunt ațintite tot înainte
și adună captivi ca nisipul de mulți.
10 Își bate joc de regi
și-i ia în derâdere pe conducători.
Râde de orice fortificație,
căci face o rampă de pământ lângă ea
și o cucerește.
11 Apoi trece ca vântul și merge mai departe.
El se face astfel vinovat,
puterea sa fiind dumnezeul lui.
A doua plângere a profetului
12 ‒ Oare nu ești Tu din veșnicie, Doamne?
Dumnezeul meu, Sfântul meu, nu vom muri!
Doamne, Tu ai stabilit ca el să aducă judecata!
Stânca mea , Tu ai decis
ca el să pedepsească!
13 Ochii Tăi sunt prea curați ca să se uite la rău;
Tu nu poți să privești asuprirea!
De ce Te uiți la cei necredincioși
și taci când cel rău îl înghite
pe cel mai drept decât el?
14 L-ai făcut pe om asemenea peștilor mării,
asemenea vietății din mare care nu are stăpân.
15 El îi scoate pe toți cu undița,
îi adună cu mreaja lui,
îi strânge în năvodul lui
și de aceea se bucură și se veselește.
16 De aceea aduce el jertfe mrejei sale
și arde tămâie năvodului său!
Datorită lor, partea lui este bogată
și mâncarea lui este din abundență!
17 Va continua el oare să-și golească mreaja
și să ucidă națiuni fără să cruțe nimic ?
1 Prorocia descoperită prorocului Habacuc. 2 Până când voi striga către Tine, Doamne, fără s-asculți? Până când mă voi tângui Ție, fără să dai ajutor? 3 Pentru ce mă lași să văd nelegiuirea și Te uiți la nedreptate? Asuprirea și silnicia se fac sub ochii mei, se nasc certuri și se stârnește gâlceavă. 4 De aceea legea este fără putere și dreptatea nu se vede, căci cel rău biruiește pe cel neprihănit, de aceea se fac judecăți nedrepte. 5 „Aruncați-vă ochii printre neamuri și priviți, uimiți-vă și îngroziți-vă! Căci în zilele voastre voi face o lucrare pe care n-ați crede-o, dacă v-ar povesti-o cineva! 6 Iată, voi ridica pe haldeeni – popor turbat și iute, care străbate întinderi mari de țări, ca să pună mâna pe locuințe care nu sunt ale lui. 7 El este grozav și înfricoșat; numai din el însuși îi ies dreptul și mărirea lui. 8 Caii lui sunt mai iuți decât leoparzii, mai sprinteni decât lupii de seară , și călăreții lui înaintează în galop de departe, zboară ca vulturul care se repede asupra prăzii. 9 Tot poporul acesta vine numai ca să jefuiască; privirile lui lacome caută înainte și strânge prinși de război ca nisipul. 10 Își bate joc de împărați, și voievozii sunt o nimica pentru el, râde de toate întăriturile, căci îngrămădește pământ și le ia. 11 Apoi aprinderea i se îndoiește, întrece măsura și se face vinovat, căci puterea lui o ia ca dumnezeu al lui!” 12 Doamne, nu ești Tu din veșnicie, Dumnezeul meu, Sfântul meu? Nu vom muri! Doamne, Tu ai ridicat pe poporul acesta ca să-Ți împlinești judecățile Tale ; Tu, Stânca mea, l-ai ridicat ca să dai prin el pedepsele Tale! 13 Ochii Tăi sunt așa de curați că nu pot să vadă răul și nu poți să privești nelegiuirea! Cum ai putea privi Tu pe cei mișei și să taci când cel rău mănâncă pe cel mai neprihănit decât el? 14 Vei face Tu omului ca peștilor mării, ca târâtoarei, care n-are stăpân? 15 El îi scoate pe toți cu undița, îi trage în mreaja sa, îi strânge în năvodul său. De aceea se bucură și se veselește. 16 De aceea aduce jertfe mrejei sale, aduce tămâie năvodului său, căci lor le datorează partea lui cea grasă și bucatele lui gustoase! 17 Pentru aceasta își va goli el întruna mreaja și va înjunghia fără milă pe neamuri?