Necaz și eliberare
1 Vai de tine, nimicitorule,
tu, care încă n-ai fost nimicit!
Vai de tine , trădătorule,
tu, care n-ai fost încă trădat de nimeni!
Când vei înceta să mai distrugi,
vei fi distrus
și când te vei opri din a mai trăda,
vei fi trădat.
2 Doamne, arată-Ți bunăvoința față de noi!
Noi ne punem speranța în Tine.
Fii brațul lor în fiecare dimineață!
Fii ajutorul nostru în vreme de necaz!
3 Când răsună glasul Tău , popoarele fug;
când Te ridici Tu, națiunile se împrăștie.
4 Prada voastră, națiunilor , este adunată așa cum o adună lăcustele;
ca un roi de lăcuste, așa se aruncă oamenii asupra ei.
5 Domnul este înălțat, căci locuiește în înălțimi.
El umple Sionul cu judecată și dreptate.
6 El va fi stabilitate pentru vremurile tale,
belșug de eliberări, înțelepciune și cunoaștere,
iar teama de Domnul,
aceasta va fi comoara lui.
7 Iată, vitejii lor strigă pe stradă,
iar solii păcii plâng amarnic.
8 Drumurile sunt părăsite,
niciun călător nu se mai află pe uliță.
Legământul este rupt, martorii sunt disprețuiți,
nimeni nu mai este respectat.
9 Țara se veștejește și se ofilește;
Libanul este făcut de rușine și se usucă;
Șaronul este ca deșertul,
iar Bașanul și Carmelul își scutură frunzele.
10 „Acum Mă voi ridica“, zice Domnul,
„acum Mă voi înălța, acum voi fi înălțat!
11 Voi dați naștere la iarbă uscată, nașteți paie;
suflarea voastră este un foc care vă va nimici.
12 Popoarele vor arde ca varul nestins,
ca mărăcinii tăiați care ard în foc.
13 Voi, cei de departe, auziți ce am făcut!
Voi, cei de aproape, recunoașteți-Mi puterea!
14 Păcătoșilor le este frică în Sion;
cutremurul i-a cuprins pe cei lipsiți de evlavie:
«Care dintre noi poate trăi lângă un foc mistuitor?
Care dintre noi poate trăi lângă niște flăcări veșnice?».
15 Cel ce umblă în dreptate
și vorbește ce este drept,
cel ce disprețuiește câștigul adunat din asuprire,
cel ce își ferește mâna de mită,
cel ce își astupă urechea când aude despre vărsări de sânge
și își închide ochii ca să nu-l ademenească răul.
16 Acela va locui pe înălțimi;
refugiul lui vor fi fortărețele din munți,
pâinea îi va fi dată și apa îi va fi asigurată.
17 Ochii tăi îl vor vedea pe Împărat în splendoarea Sa;
vor vedea o țară care se întinde până departe.
18 Inima ta va cugeta la groaza de dinainte , zicând :
«Unde este scribul?
Unde este cel ce cântărește tributul ?
Unde este cel ce numără turnurile?».
19 Nu vei mai vedea poporul acela arogant,
poporul cu vorbirea necunoscută,
cu limba sa ciudată și de neînțeles“.
20 Privește Sionul, cetatea sărbătorilor noastre!
Ochii tăi vor vedea Ierusalimul:
o locuință liniștită, un cort ce nu se va mai muta.
Țărușii săi nu vor mai fi scoși vreodată
și niciuna dintre funiile sale nu va mai fi ruptă.
21 Căci acolo Domnul va fi măreț pentru noi.
Va fi un loc cu râuri și canale largi,
unde nu vor veni corăbii cu vâsle
și prin care nu vor trece vase mărețe.
22 Căci Domnul este Judecătorul nostru,
Domnul este Legiuitorul nostru,
Domnul este Împăratul nostru;
El ne va salva.
23 Funiile tale slăbesc;
ele nu mai pot sprijini catargul
și nu mai pot întinde pânzele.
Atunci se va împărți prada care va fi atât de multă,
încât până și ologii vor duce din ea.
24 Niciun locuitor nu va zice: „Sunt bolnav!“.
Poporului care locuiește acolo îi va fi iertată nelegiuirea.
1 Vai de tine, pustiitorule , care totuși n-ai fost pustiit, care jefuiești, și n-ai fost jefuit încă! După ce vei sfârși de pustiit, vei fi pustiit și tu, după ce vei isprăvi de jefuit, vei fi jefuit și tu. 2 Doamne, ai milă de noi! Noi nădăjduim în Tine . Fii ajutorul nostru în fiecare dimineață și izbăvirea noastră la vreme de nevoie! 3 Când răsună glasul Tău, popoarele fug; când Te scoli Tu, neamurile se împrăștie. 4 Și prada voastră va fi strânsă cum strânge mușița; sar peste ea cum sar lăcustele. 5 Domnul este înălțat și locuiește în înălțime. El umple Sionul de nepărtinire și dreptate. 6 Zilele tale sunt statornice, înțelepciunea și priceperea sunt un izvor de mântuire; frica de Domnul, iată comoara Sionului. 7 Iată, vitejii strigă afară, solii păcii plâng cu amar. 8 Drumurile sunt pustii; nimeni nu mai umblă pe drumuri. Asur a rupt legământul, disprețuiește cetățile, nu se uită la nimeni. 9 Țara jelește și este întristată; Libanul este plin de rușine, tânjește; Saronul este ca o pustie; Basanul și Carmelul își scutură frunza. 10 „Acum Mă voi scula”, zice Domnul, „acum Mă voi înălța, acum Mă voi ridica. 11 Ați zămislit fân și nașteți paie de miriște; suflarea voastră de mânie împotriva Ierusalimului este un foc care pe voi înșivă vă va arde de tot. 12 Popoarele vor fi ca niște cuptoare de var, ca niște spini tăiați care ard în foc. 13 Voi, cei de departe, ascultați ce am făcut! Și voi, cei de aproape, vedeți puterea Mea!” 14 Păcătoșii sunt îngroziți în Sion, un tremur a apucat pe cei nelegiuiți, care zic: „Cine din noi va putea să rămână lângă un foc mistuitor? Cine din noi va putea să rămână lângă niște flăcări veșnice?” 15 Cel ce umblă în neprihănire și vorbește fără vicleșug, cel ce nesocotește un câștig scos prin stoarcere, cel ce își trage mâinile înapoi ca să nu primească mită, cel ce își astupă urechea să n-audă cuvinte setoase de sânge și își leagă ochii ca să nu vadă răul, 16 acela va locui în locurile înalte; stânci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pâine, și apa nu-i va lipsi. 17 Ochii tăi vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui, vor privi țara în toată întinderea ei. 18 Inima ta își va aduce aminte de groaza trecută și va zice: „Unde este logofătul? Unde este vistiernicul? Unde este cel ce veghea asupra turnurilor?” 19 Atunci nu vei mai vedea pe poporul acela îndrăzneț, pe poporul cu vorbirea încâlcită de n-o puteai înțelege, cu limba gângavă de n-o puteai pricepe. 20 Privește Sionul, cetatea sărbătorilor noastre! Ochii tăi vor vedea Ierusalimul ca locuință liniștită, ca un cort care nu va mai fi mutat, ai cărui țăruși nu vor mai fi scoși niciodată și ale cărui funii nu vor mai fi dezlegate. 21 Da, acolo cu adevărat Domnul este minunat pentru noi: El ne ține loc de râuri, de pâraie late, unde totuși nu pătrund corăbii cu lopeți și nu trece niciun vas puternic. 22 Căci Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Legiuitorul nostru, Domnul este Împăratul nostru: El ne mântuiește! 23 Funiile tale s-au slăbit, așa că nu mai pot strânge piciorul catargului și nu mai pot întinde pânzele. Atunci se împarte prada, care-i așa de mare, că până și ologii iau parte la ea. 24 Niciun locuitor nu zice: „Sunt bolnav!” Poporul Ierusalimului capătă iertarea fărădelegilor lui.