Căderea Babilonului
1 Coboară și așază-te în țărână,
fiică, fecioară a Babilonului!
Șezi pe pământ fără să ai vreun tron,
fiică a caldeenilor,
căci nu vei mai fi numită
gingașă și delicată.
2 Ia pietrele de moară și macină făină!
Dă-ți voalul la o parte!
Ridică-ți rochia, descoperă-ți picioarele
și treci prin râuri!
3 Goliciunea ta va fi dezvelită;
da, rușinea ta va fi văzută.
Mă voi răzbuna și nu voi cruța pe nimeni“.
4 Răscumpărătorul nostru –
Domnul Oștirilor este Numele Său –
este Sfântul lui Israel.
5 „Șezi în tăcere și du-te în întuneric,
fiică a caldeenilor,
căci nu vei mai fi numită
împărăteasa împărățiilor!
6 Am fost mânios pe poporul Meu
și Mi-am pângărit moștenirea.
I-am dat în mâna ta,
dar tu n-ai avut milă de ei.
Ai făcut ca jugul tău să fie foarte greu
asupra celui bătrân.
7 Ziceai: «Voi fi împărăteasă pentru totdeauna!».
Nu te-ai gândit în inima ta la aceste lucruri,
nici nu ți-ai amintit că totul se va sfârși.
8 Acum, deci, ascultă aceasta, tu, iubitoare de plăceri,
tu, care locuiești în siguranță,
care zici în inima ta:
«Eu sunt și nu este alta în afară de mine!
Nu voi fi văduvă
și nu voi ști cum este să-ți pierzi copiii!».
9 Amândouă aceste lucruri vor veni asupra ta
dintr-odată, într-o singură zi.
Pierderea copiilor și văduvia
vor veni pe deplin asupra ta,
în pofida mulțimii vrăjitoriilor tale
și a marii puteri a descântecelor tale.
10 Te-ai încrezut în răutatea ta,
zicând: «Nu mă vede nimeni».
Înțelepciunea și cunoașterea ta
te-au condus greșit
atunci când ai zis în inima ta:
«Eu sunt și nu este alta în afară de mine!».
11 Dar va veni nenorocirea peste tine
și nu vei ști s-o alungi prin vrăjitorie;
se va abate dezastrul asupra ta
și nu vei putea să te salvezi plătind un preț de răscumpărare;
va veni ruina peste tine pe neașteptate,
fără să-ți dai seama.
12 Continuă cu descântecele
și cu mulțimea vrăjitoriilor tale,
cu care te-ai ocupat încă din tinerețe!
Poate vei reuși,
poate vei insufla groază.
13 Ai obosit de atâtea sfaturi.
Să se ridice și să te salveze
cei ce studiază cerurile, cititorii în stele,
care la fiecare lună nouă prezic ce are să ți se întâmple.
14 Iată, ei sunt ca pleava,
fiind nimiciți de foc.
Nu-și pot scăpa viața
de puterea flăcării.
Acesta nu este jăratic la care să te încălzești,
nu este foc înaintea căruia să stai!
15 Așa sunt pentru tine
cei pe care te oboseai să-i întrebi
și cei cu care ai făcut comerț încă din tinerețe:
fiecare rătăcește pe căile lui
și nu este nimeni care să te salveze.
1 Coboară-te și șezi în țărână, fecioară, fiica Babilonului; șezi pe pământ, fără scaun de domnie, fiica haldeenilor, căci nu te vor mai numi subțirică și plăcută. 2 Ia pietrele de moară și macină făină; scoate-ți marama, ridică-ți poala rochiei, descoperă-ți picioarele, treci râurile! 3 Goliciunea ți se va descoperi și ți se va vedea rușinea. Mă voi răzbuna și nu voi cruța pe nimeni.” 4 Răscumpărătorul nostru Se cheamă Domnul oștirilor , Sfântul lui Israel. 5 „Șezi într-un colț și taci , fata haldeenilor, căci nu te vor mai numi împărăteasa împărățiilor. 6 Mă mâniasem pe poporul Meu, Îmi pângărisem moștenirea și-i dădusem în mâinile tale, dar tu n-ai avut milă de ei, ci ți-ai apăsat greu jugul asupra bătrânului. 7 Tu ziceai: ‘În veci voi fi împărăteasă !’ și nu te-ai gândit , nici n-ai visat că lucrul acesta are să se sfârșească. 8 Ascultă însă acum, tu, cea dedată plăcerilor, care stai fără grijă și zici în inima ta: ‘Eu , și numai eu, nu voi fi niciodată văduvă și nu voi fi niciodată lipsită de copii!’ 9 Și totuși aceste două lucruri ți se vor întâmpla deodată , în aceeași zi: și pierderea copiilor, și văduvia; vor cădea asupra ta cu putere mare, în ciuda tuturor vrăjitoriilor tale și multelor tale descântece. 10 Căci te încredeai în răutatea ta și ziceai : ‘Nimeni nu mă vede!’ Înțelepciunea și știința ta te-au amăgit, de ziceai în inima ta: ‘Eu și numai eu.’ 11 De aceea nenorocirea va veni peste tine fără să-i vezi zorile; urgia va cădea peste tine fără s-o poți împăca și deodată va veni peste tine prăpădul , pe neașteptate. 12 Vino dar cu descântecele tale și cu mulțimea vrăjitoriilor tale, cărora ți-ai închinat munca din tinerețe; poate că vei putea să tragi vreun folos din ele, poate că vei izbuti. 13 Te-ai obosit tot întrebând: să se scoale dar și să te scape cei ce împart cerul, care pândesc stelele, care vestesc, după lunile noi, ce are să ți se întâmple! 14 Iată-i, au ajuns ca miriștea pe care o arde focul și nu-și vor scăpa viața din flăcări, căci nu va fi ca un cărbune la care se încălzește cineva, nici ca un foc la care stă. 15 Așa va fi soarta acelora pe care te oboseai să-i întrebi. Și cei cu care ai făcut negoț din tinerețea ta se vor risipi fiecare într-o parte și nu va fi nimeni care să-ți vină în ajutor.