Profeție împotriva Moabului
1 Cu privire la Moab:
Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel:
„Vai de Nebo, căci va fi distrus!
Chiriataim va fi acoperit de rușine și cucerit.
Fortăreața va fi acoperită de rușine și zdrobită.
2 Moab nu va mai fi lăudat;
la Heșbon se plănuiește nimicirea lui:
«Să mergem și să-l distrugem dintre națiuni!».
Și tu, Madmen, vei fi redus la tăcere,
căci sabia te va urmări!
3 Un strigăt se aude din Horonaim:
«Este prăpăd și mare distrugere!».
4 Moab este zdrobit;
se aude strigătul celor mici ai lui.
5 Căci pe suișul spre Luhit
ei merg plângând întruna,
iar pe coborâșul spre Horonaim
se aude strigătul de distrugere al dușmanilor.
6 Fugiți! Scăpați-vă viața
și fiți ca un arbust în deșert.
7 Și voi veți fi capturați,
pentru că vă încredeți în lucrările și în bogățiile voastre.
Chemoș va pleca în exil
împreună cu preoții și conducătorii lui.
8 Pustiitorul va veni împotriva fiecărei cetăți
și niciuna nu va scăpa.
Valea va deveni o ruină
și podișul va fi nimicit,
căci Domnul a vorbit.
9 Presărați sare peste Moab,
căci va fi pustiit!
Cetățile lui vor deveni un deșert
și nimeni nu va mai locui în ele.
10 Blestemat să fie cel ce face cu neglijență lucrarea Domnului!
Blestemat să fie cel ce își oprește sabia de la măcel!
11 Încă din tinerețea lui, Moabul a fost liniștit,
ca vinul lăsat în drojdia lui;
nu a fost vărsat dintr-un vas în altul,
nu a fost dus în exil.
De aceea i s-a păstrat gustul
și nu i s-a schimbat aroma.
12 Dar, iată, vin zile“, zice Domnul,
„când voi trimite oameni să-l verse din vasul lui ,
și ei îl vor vărsa;
îi vor goli vasele
și-i vor sparge ulcioarele.
13 Atunci Moabului îi va fi rușine cu Chemoș,
așa cum și Casei lui Israel i-a fost rușine
de încrederea lor în vițelul de la Betel.
14 Cum puteți să ziceți: «Noi suntem viteji,
bărbați curajoși în luptă!»?
15 Moabul va fi distrus și cetățile lui vor fi invadate.
Tinerii lui aleși se vor duce să fie înjunghiați,
zice Împăratul, al Cărui Nume este Domnul Oștirilor.
16 Pieirea Moabului este aproape,
nenorocirea lui vine în grabă mare.
17 Bociți-l, voi, toți cei din jurul lui,
toți aceia care-i cunoașteți faima!
Ziceți: «Cum a fost sfărâmat sceptrul cel puternic,
toiagul cel glorios!».
18 Coboară-te din gloria ta
și așază-te pe pământ uscat,
locuitor al fiicei Dibonului,
căci pustiitorul Moabului
se va ridica împotriva ta
și-ți va distruge fortărețele.
19 Stai lângă drum și pândește,
locuitoare a Aroerului.
Întreabă pe cel ce fuge
și pe cea care-și scapă viața,
întreabă: «Ce se întâmplă?».
20 Moabul este făcut de rușine, căci este zdrobit.
Gemeți și strigați!
Vestiți de-a lungul Arnonului
că Moabul este distrus.
21 A venit judecata împotriva țării din podiș,
împotriva Holonului, Iahței și Mefaatului,
22 împotriva Dibonului,
Neboului și Bet-Diblataimului,
23 împotriva Chiriataimului,
Bet-Gamului și Bet-Meonului,
24 împotriva Cheriotului, împotriva Boțrei,
împotriva tuturor cetăților din țara Moabului,
de departe sau de aproape.
25 Cornul Moabului este tăiat
și brațul lui este zdrobit“,
zice Domnul.
26 Îmbătați-l,
căci s-a mândrit împotriva Domnului.
Tăvălească-se Moab în vărsătura lui
și să ajungă un motiv de râs!
27 N-a fost Israel un motiv de râs pentru tine?
Se găsește el oare printre hoți
pentru ca ori de câte ori vorbești despre el
să clatini din cap în semn de batjocură ?
28 Părăsiți cetățile și locuiți printre stânci,
locuitori ai Moabului.
Fiți ca un porumbel care-și face cuib
chiar la marginile unui defileu!
29 Noi am auzit de aroganța Moabului;
el este foarte mândru.
Am auzit de impertinența lui, de aroganța lui, de mândria lui
și de inima lui îngâmfată.
30 „Știu“, zice Domnul,
„aroganța lui este neîntemeiată;
lăudăroșeniile lui sunt false.
31 De aceea gem pentru Moab
și strig pentru întregul Moab.
El suspină pentru oamenii din Chir-Hareset.
32 Plâng pentru tine, vie din Sibma,
mai mult decât pentru Iazer.
Ramurile tale se întindeau până dincolo de mare,
ajungând până la marea Iazerului,
dar pustiitorul s-a năpustit
asupra fructelor tale de vară și asupra strugurilor tăi.
33 S-a dus bucuria și veselia
din livezi și din câmpiile Moabului.
Am secat vinul din presa de struguri
și nimeni nu mai zdrobește strugurii în presă
cu strigăte de bucurie.
Se aud strigăte de război,
nu strigăte de bucurie.
34 Vuietul strigătului lor răsună
din Heșbon până la Eleale și Iahaț,
din Țoar până la Horonaim și Eglat-Șelișia,
căci până și apele Nimrimului sunt secate.
35 În Moab voi face ca oamenii să înceteze
să mai aducă jertfe pe înălțimi
și să mai ardă tămâie în cinstea dumnezeilor lor“,
zice Domnul.
36 „De aceea inima mea jelește ca un fluier pentru Moab,
jelește ca un fluier pentru oamenii din Chir-Hareset,
căci averile pe care le-au strâns au pierit.
37 Toate capetele sunt rase
și toate bărbile sunt tăiate.
Toate mâinile au tăieturi
și toate coapsele sunt acoperite cu pânză de sac.
38 Pe toate acoperișurile Moabului
și în piețe este doar jale,
căci am sfărâmat Moabul
ca pe un vas disprețuit“,
zice Domnul.
39 „Cât este de zdrobit!
Ei gem de durere.
Cum își întoarce Moabul spatele, copleșit de rușine!
Moab a devenit un motiv de râs și de groază
pentru toți cei din jur“.
40 Așa vorbește Domnul:
„Iată, un vultur se năpustește
și își întinde aripile peste Moab.
41 Cheriotul va fi cucerit
și fortărețele îi vor fi capturate.
În ziua aceea, inima vitejilor Moabului
va fi ca inima unei femei în durerile nașterii.
42 Moabul va fi nimicit dintre popoare
pentru că s-a mândrit împotriva Domnului.
43 Groaza, groapa și lațul te așteaptă,
locuitor al Moabului“,
zice Domnul.
44 „Cine va fugi de groază
va cădea în groapă,
și cine se va ridica din groapă
va fi prins în laț,
căci Eu aduc asupra Moabului
anul pedepsei lui“,
zice Domnul.
45 „Fugarii stau fără putere
la umbra Heșbonului.
Căci un foc iese din Heșbon,
o flacără iese din mijlocul lui Sihon,
care arde fruntea Moabului
și capetele fiilor tumultului.
46 Vai de tine, Moab!
Poporul lui Chemoș este nimicit!
Fiii tăi sunt luați în captivitate,
iar fetele tale sunt luate în exil.
47 Dar, în zilele de pe urmă,
îi voi aduce înapoi pe captivii Moabului“,
zice Domnul.
Aici se sfârșește profeția despre judecata asupra Moabului.
1 Asupra Moabului . Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Vai de Nebo , căci este pustiit! Chiriataimul este acoperit de rușine, este luat; cetățuia este acoperită de rușine și zdrobită! 2 S-a dus fala Moabului, la Hesbon i se pune la cale pieirea: ‘Haidem să-l nimicim din mijlocul neamurilor!’ Și tu vei fi nimicit, Madmenule, sabia va merge după tine! 3 Se aud strigăte din Horonaim; prăpăd și nimicire! 4 Moabul este zdrobit! Chiar și cei mici ai lui strigă. 5 Căci într-un plâns necurmat suie suișul Luhitului și se aud strigăte de durere la coborâșul Horonaimului din pricina nimicirii! 6 Fugiți , scăpați-vă viața și fiți ca un nevoiaș desțărat în pustie! 7 Căci, pentru că te-ai încrezut în faptele și în vistieriile tale, vei fi luat și tu, și Chemoșul va merge în robie, cu preoții și căpeteniile lui. 8 Pustiitorul va intra în fiecare cetate, și nicio cetate nu va scăpa. Valea va pieri și câmpia va fi nimicită, cum a spus Domnul. 9 Dați aripi Moabului să plece în zbor! Cetățile lui sunt prefăcute în pustie, nu vor mai avea locuitori. 10 Blestemat să fie cel ce face cu nebăgare de seamă lucrarea Domnului, blestemat să fie cel ce își oprește sabia de la măcel! 11 Moabul era netulburat din tinerețea lui și se odihnea fără teamă pe drojdiile lui, nu era turnat dintr-un vas în altul și nu era dus în robie. De aceea i s-a păstrat gustul și nu i s-a schimbat mirosul. 12 De aceea, iată, vin zile”, zice Domnul, „când îi voi trimite oameni care-l vor pritoci; îi vor goli vasele și vor face să-i plesnească burdufurile. 13 Moabul va fi dat de rușine cu Chemoș , cum a fost dată de rușine casa lui Israel cu Betel , în care își punea încrederea. 14 Cum puteți să ziceți: ‘Suntem viteji , ostași gata de luptă?’ 15 Moabul este pustiit, cetățile lui se înalță în fum, floarea tinerimii lui este înjunghiată”, zice Împăratul al cărui Nume este Domnul oștirilor. 16 „Pieirea Moabului este aproape să vină, nenorocirea lui vine în grabă mare. 17 Bociți-l, toți cei ce-l înconjurați, toți care-i cunoașteți numele! Și ziceți: ‘Cum a fost sfărâmat acest puternic toiag de cârmuire, acest toiag măreț!’ 18 Coboară-te din locașul slavei, șezi jos pe pământul uscat, locuitoare , fiica Dibonului ! Căci pustiitorul Moabului se suie împotriva ta și-ți nimicește cetățuile. 19 Stai pe drum și pândește, locuitoarea Aroerului ! Întreabă pe fugar și pe cel scăpat și zi: ‘Ce s-a întâmplat?’ 20 Moabul este acoperit de rușine, căci este zdrobit. Gemeți și strigați! Vestiți în Arnon că Moabul este pustiit! 21 A venit pedeapsa și peste țara câmpiei , peste Holon, peste Iahaț, peste Mefaat, 22 peste Dibon, peste Nebo, peste Bet-Diblataim, 23 peste Chiriataim, peste Bet-Gamul, peste Bet-Meon, 24 peste Cheriiot , peste Boțra, peste toate cetățile din țara Moabului, fie depărtate, fie apropiate. 25 Tăria Moabului este frântă și brațul lui, zdrobit”, zice Domnul. 26 „Îmbătați-l , căci s-a semețit împotriva Domnului! De aceea, prăvălească-se Moabul în vărsătura lui și să ajungă de râs și el! 27 N-a fost Israel de râsul tău? A fost prins el oare printre hoți, de dai din cap ori de câte ori vorbești de el? 28 Părăsiți cetățile și locuiți în stânci , locuitori ai Moabului! Și fiți ca porumbeii care își fac cuibul pe marginea peșterilor! 29 Am auzit de fudulia mândrului Moab, de înfumurarea lui, de trufia lui, de semețirea lui și de inima lui îngâmfată. 30 Cunosc”, zice Domnul, „înfumurarea lui, lăudăroșeniile lui deșarte și faptele lui de nimic. 31 De aceea gem pentru Moab și mă jelesc pentru tot Moabul; oamenii suspină pentru cei din Chir-Heres. 32 Vie din Sibma, te plâng mai mult decât Iaezerul; ramurile tale se întindeau dincolo de mare, se întindeau până la marea Iaezerului, dar pustiitorul s-a aruncat peste strângerea roadelor tale și peste culesul viilor tale. 33 Și astfel, s-au dus bucuria și veselia din câmpiile și din țara roditoare a Moabului. Am secat vinul din teascuri”, zice Domnul; „nimeni nu mai calcă teascul cu strigăte de bucurie; sunt strigăte de război, nu strigăte de bucurie. 34 Strigătele Hesbonului răsună până la Eleale și glasul lor se aude până la Iahaț, de la Țoar până la Horonaim, până la Eglat-Șelișia, căci și apele Nimrimului sunt prefăcute în pustiu. 35 Vreau s-o isprăvesc în Moab”, zice Domnul, „cu cel ce se suie pe înălțimile de jertfă și aduce tămâie dumnezeului său. 36 De aceea îmi jelește inima ca un fluier pentru Moab, îmi jelește inima ca un fluier pentru oamenii din Chir-Heres, pentru că toate avuțiile pe care le-au strâns sunt pierdute. 37 Căci toate capetele sunt rase , toate bărbile sunt tăiate; pe toate mâinile sunt tăieturi de jale și pe coapse , saci. 38 Pe toate acoperișurile Moabului și în piețe sunt numai bocete, pentru că am sfărâmat Moabul ca pe un vas fără preț”, zice Domnul. 39 „Cât este de sfărâmat Moabul! Gemeți! Cât de rușinos întoarce Moabul spatele! Moabul ajunge astfel de râs și de pomină pentru toți cei ce-l înconjoară.” 40 Căci așa vorbește Domnul: „Iată că vrăjmașul zboară ca vulturul și își întinde aripile asupra Moabului! 41 Cheriiotul este luat, cetățuile sunt cucerite și, în ziua aceea, inima vitejilor Moabului este ca inima unei femei în durerile nașterii. 42 Astfel, Moabul va fi nimicit de tot și nu va mai fi un popor, căci s-a semețit împotriva Domnului. 43 Groaza , groapa și lațul sunt peste tine, locuitor al Moabului”, zice Domnul. 44 „Cel ce fuge de groază cade în groapă și cel ce se ridică din groapă se prinde în laț, căci aduc asupra lui, asupra Moabului, anul pedepsei lui”, zice Domnul. 45 „Fugarii se opresc sleiți de puteri la umbra Hesbonului, dar din Hesbon iese un foc, o flacără iese din mijlocul Sihonului și mistuie laturile Moabului și creștetul capului celor ce se fălesc. 46 Vai de tine , Moabule! Poporul din Chemoș este pierdut! Căci fiii tăi sunt luați prinși de război și fiicele tale, prinse de război. 47 Dar, în vremurile de apoi, voi aduce înapoi pe prinșii de război ai Moabului”, zice Domnul.
Aceasta este judecata asupra Moabului.