Al doilea discurs al lui Elifaz
1 Atunci Elifaz, temanitul, a răspuns și a zis:
2 „Răspunde oare înțeleptul cu o cunoștință deșartă
și își umple pântecul cu vântul de est?
3 Să se apere folosind cuvinte nefolositoare
sau o vorbire fără de folos?
4 Tu dai la o parte chiar și teama de Dumnezeu
și împiedici cugetarea înaintea lui Dumnezeu.
5 Căci nelegiuirea ta îți învață gura,
și ai ales limba celor vicleni.
6 Gura ta te condamnă, nu eu,
buzele tale mărturisesc împotriva ta.
7 Crezi că tu te-ai născut primul între oameni?
Ai fost adus pe lume înaintea dealurilor?
8 Ai fost tu la sfatul lui Dumnezeu?
Tu ești singurul care are înțelepciune?
9 Ce cunoști tu, și noi să nu cunoaștem?
Ce înțelegi tu, iar noi să nu putem?
10 Între noi sunt oameni cu părul cărunt,
oameni mai bătrâni chiar decât tatăl tău.
11 Sunt prea neînsemnate pentru tine mângâierile lui Dumnezeu
sau cuvintele care ți-au fost spuse cu blândețe?
12 De ce îți îndepărtezi inima?
Și ce înseamnă strălucirea ochilor tăi,
13 de îți întărâți duhul împotriva lui Dumnezeu
și lași să-ți iasă din gură astfel de cuvinte?
14 Ce este omul, ca să poată fi curat,
și cel născut din femeie, ca să fie drept?
15 Dacă Dumnezeu nu Se încrede nici în sfinții Săi
și nici chiar cerurile nu sunt curate în ochii Săi,
16 cu atât mai puțin omul dezgustător și corupt,
care bea nedreptatea ca pe apă.
17 Îți voi explica; ascultă-mă
și îți voi istorisi ceea ce am văzut,
18 ceea ce au istorisit oamenii înțelepți,
care nu au ascuns nimic din ce le-au spus strămoșii lor,
19 pentru că doar lor le-a fost dată țara
și niciun străin n-a trecut printre ei.
20 Cel rău se chinuie în durere, în toate zilele vieții sale,
iar cel înspăimântător, în numărul de ani păstrați pentru el.
21 Zgomote îngrozitoare îi umplu urechile;
când toate par bine, tâlharii îl atacă.
22 El nu crede că se va întoarce din întuneric;
este însemnat pentru sabie.
23 Aleargă încoace și încolo după pâine, zicând : «Unde este?».
Știe că ziua întunericului este aproape.
24 Necazul și neliniștea îl înspăimântă,
se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă,
25 căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu
și s-a mândrit înaintea Celui Atotputernic;
26 a alergat cu încăpățânare împotriva Lui,
cu grosimea marginilor scuturilor lui.
27 Pentru că și-a acoperit fața cu grăsime
și a adunat osânză pe coapse,
28 va locui în cetăți distruse,
în case nelocuite,
pregătite să ajungă un morman de pietre.
29 Nu va mai fi bogat, nu-i va mai rămâne averea,
și avuția lui nu va mai împânzi țara.
30 Nu va scăpa de întuneric;
o flacără îi va usca mlădițele
și suflarea gurii lui Dumnezeu îl va îndepărta.
31 Să nu se înșele încrezându-se în deșertăciune,
căci deșertăciunea îi va fi răsplata.
32 Va fi răsplătit înainte de vreme
și mlădițele lui nu vor înverzi.
33 El va fi ca o viță ai cărei struguri necopți au fost scuturați,
și ca un măslin ale cărui flori au căzut.
34 Căci mulțimea celor lipsiți de evlavie va ajunge fără copii
și focul va devora corturile celor ce acceptă mita.
35 Ei creează necaz și dau naștere la nelegiuire;
pântecul lor pregătește înșelătoria“.
A doua cuvântare a lui Elifaz
1 Elifaz din Teman a luat cuvântul și a zis:
2 „Se cade să dea înțeleptul ca răspuns înțelepciune deșartă?
Sau să-și umfle pieptul cu vânt de răsărit?
3 Să se apere prin cuvinte care n-ajută la nimic
și prin cuvântări care nu slujesc la nimic?
4 Tu nimicești chiar și frica de Dumnezeu,
nimicești orice simțire de evlavie față de Dumnezeu.
5 Nelegiuirea ta îți cârmuiește gura
și împrumuți vorbirea oamenilor vicleni.
6 Nu eu, ci gura ta te osândește,
buzele tale mărturisesc împotriva ta.
7 Tu ești omul care s-a născut întâi?
Te-ai născut tu înaintea dealurilor?
8 Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu
și ai sorbit din ele înțelepciune pentru tine?
9 Ce știi tu și să nu știm și noi?
Ce cunoștință ai tu pe care să n-o avem și noi?
10 Între noi sunt peri albi, bătrâni,
oameni mai înziliți decât tatăl tău.
11 Puțin lucru sunt mângâierile lui Dumnezeu pentru tine
și cuvintele care-ți vorbesc atât de blând…?
12 Încotro te trage inima
și ce înseamnă această privire țintă a ochilor tăi?
13 Ce, împotriva lui Dumnezeu îți îndrepți tu mânia
și-ți ies din gură cuvinte ca acestea?
14 Ce este omul, ca să fie curat?
Și poate cel născut din femeie să fie fără prihană?
15 Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în sfinții Săi,
dacă nici cerurile nu sunt curate înaintea Lui,
16 cu cât mai puțin ființa urâcioasă și stricată – omul,
care bea nelegiuirea ca apa!
17 Vreau să te învăț, ascultă-mă!
Voi istorisi ce am văzut,
18 ce au arătat înțelepții,
ce au descoperit ei, auzind de la părinții lor,
19 cărora singuri li se dăduse țara
și printre care niciun străin nu venise încă.
20 Omul cel rău își duce în neliniște toate zilele vieții,
toți anii de care are parte cel nelegiuit.
21 Țipete de spaimă răsună la urechile lui:
În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.
22 El nu trage nădejde să scape de întuneric,
vede sabia care-l amenință;
23 aleargă încoace și încolo să caute pâine,
știe că-l așteaptă ziua întunericului .
24 Necazul și neliniștea îl înspăimântă
și se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.
25 Căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu,
s-a împotrivit Celui Atotputernic
26 și a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui
cu partea cea mai tare a scuturilor lui.
27 Avea fața acoperită cu grăsime,
coapsele încărcate cu osânză
28 și locuia în cetăți nimicite,
în case părăsite,
sortite să fie dărâmate.
29 Nu se va mai îmbogăți,
averea nu-i va crește
și avuția nu se va mai întinde pe pământ.
30 Nu va putea ieși din întuneric,
flacăra îi va arde mlădițele,
și Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui.
31 Dacă se încrede în rău, se înșală,
căci răul îi va fi răsplata.
32 Ea va veni înainte de capătul zilelor lui,
și ramura lui nu va mai înverzi.
33 Va fi ca o viță despuiată de roadele ei încă verzi,
ca un măslin ale cărui flori au căzut.
34 Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă
și cortul omului stricat îl va mânca focul.
35 El zămislește răul și naște răul;
în sânul lui coace roade care-l înșală.”