Răspunsul lui Iov
1 Iov a răspuns și a zis:
2 „Am auzit multe lucruri ca acestea!
Sunteți cu toții niște mângâietori jalnici!
3 Oare vor avea sfârșit aceste vorbe în vânt?
Sau ce îți dă imbold când răspunzi?
4 Și eu aș putea vorbi ca voi,
dacă ați fi în locul meu.
Aș ține cuvântări alese împotriva voastră
și aș da din cap înaintea voastră.
5 Dar gura mea v-ar încuraja,
iar mângâierea buzelor mele v-ar alina.
6 Totuși, dacă vorbesc, nu mi se micșorează durerea,
iar dacă tac, cât din ea pleacă de la mine?
7 Dar acum El m-a lăsat fără puteri.
Tu i-ai distrus pe toți apropiații mei.
8 M-ai epuizat, și lucrul acesta stă ca mărturie.
Slăbiciunea mea se ridică împotriva mea
și mă învinuiește.
9 El mă sfâșie și mă asuprește, în mânia Lui,
scrâșnește din dinți împotriva mea.
Dușmanul meu mă străpunge cu privirea lui.
10 Oamenii își deschid gura împotriva mea,
mă bat peste obraji cu dispreț
și se unesc împotriva mea.
11 Dumnezeu mă lasă la bunul plac
al celui nelegiuit
și mă aruncă în brațele celor răi.
12 Eram în pace, dar El m-a scuturat,
m-a apucat de ceafă și m-a zdrobit;
m-a luat drept țintă.
13 Arcașii Lui m-au înconjurat.
El îmi străpunge rinichii fără milă
și-mi varsă fierea pe pământ.
14 Mă frânge bucată cu bucată,
Se năpustește asupra mea ca un viteaz.
15 Mi-am cusut o pânză de sac pe piele
și mi-am plecat capul în țărână.
16 Fața îmi este roșie de plâns,
iar pe pleoapele mele este umbra morții,
17 deși în mâinile mele nu este violență
și rugăciunea mea este curată.
18 Pământule, nu-mi acoperi sângele!
Strigătul meu să nu găsească loc de odihnă !
19 Chiar acum, iată că martorul meu este în ceruri;
apărătorul meu este în înălțimi.
20 Prietenii mei râd de mine,
iar ochii mei varsă lacrimi către Dumnezeu.
21 Mijlocitorul pledează pentru om
înaintea lui Dumnezeu,
ca un fiu al omului pentru prietenul său.
22 Căci în anii care vin
mă voi duce pe o cărare
de unde nu mă voi întoarce.
Răspunsul lui Iov
1 Iov a luat cuvântul și a zis:
2 „Astfel de lucruri am auzit eu des;
voi toți sunteți niște mângâietori supărăcioși.
3 Când se vor sfârși aceste vorbe în vânt?
Și pentru ce atâta supărare în răspunsurile tale?
4 Ca voi aș vorbi eu
de ați fi în locul meu?
V-aș copleși cu vorbe,
aș da din cap la voi?
5 V-aș mângâia cu gura
și aș mișca din buze
ca să vă ușurez durerea.
6 Dacă vorbesc, durerea nu mi s-alină,
iar dacă tac, cu ce se micșorează?
7 Dar acum, vai! El m-a stors de puteri…
Mi-ai pustiit toată casa!
8 M-ai apucat ca pe un vinovat –
dovadă slăbiciunea mea,
care se ridică și mă învinuiește în față.
9 Mă sfâșie și mă urmărește în mânia Lui,
scrâșnește din dinți împotriva mea,
mă lovește și mă străpunge cu privirea Lui.
10 Ei deschid gura să mă mănânce,
mă ocărăsc și mă bat peste obraji,
se înverșunează cu toții după mine.
11 Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiți
și mă aruncă în mâinile celor răi.
12 Eram liniștit și m-a scuturat,
m-a apucat de ceafă și m-a zdrobit,
a tras asupra mea ca într-o țintă.
13 Săgețile Lui mă înconjoară din toate părțile.
El Îmi străpunge rărunchii fără milă,
îmi varsă fierea pe pământ,
14 mă frânge bucăți, bucăți,
Se aruncă asupra mea ca un războinic.
15 Mi-am cusut un sac pe piele
și mi-am prăvălit capul în țărână.
16 Plânsul mi-a înroșit fața
și umbra morții este pe pleoapele mele.
17 Totuși n-am făcut nicio nelegiuire
și rugăciunea mea totdeauna a fost curată.
18 Pământule, nu-mi acoperi sângele,
și vaietele mele să n-aibă margini!
19 Chiar acum martorul meu este în cer,
apărătorul meu este în locurile înalte.
20 Prietenii mei râd de mine,
dar eu mă rog lui Dumnezeu, cu lacrimi,
21 să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu
și fiului omului împotriva prietenilor lui.
22 Căci numărul anilor mei se apropie de sfârșit
și mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.