Răspunsul lui Iov
1 Iov a răspuns și a zis:
2 „Până când îmi veți chinui sufletul
și mă veți zdrobi cu vorbe?
3 De zece ori m-ați batjocorit.
Nu v-a fost rușine să mă insultați.
4 Dacă într-adevăr am greșit,
greșeala mea rămâne cu mine peste noapte.
5 Dacă într-adevăr vă înălțați împotriva mea
și folosiți rușinea mea drept dovadă împotriva mea,
6 să știți atunci că Dumnezeu a greșit față de mine
și m-a înconjurat cu lațul Lui.
7 Iată, strig: «Violență!», dar nu mi se răspunde;
strig după ajutor, dar nu este dreptate.
8 El mi-a tăiat calea și nu mai pot trece,
El mi-a învăluit cărările în întuneric.
9 M-a dezbrăcat de gloria mea
și mi-a smuls coroana de pe cap.
10 Mă dărâmă de jur împrejur și pier;
îmi smulge speranța ca pe un copac.
11 S-a mâniat pe mine;
mă consideră unul dintre dușmanii Săi.
12 Armatele Lui pornesc în forță;
au ridicat o rampă de asalt în drumul lor către mine;
și-au așezat tabăra în jurul cortului meu.
13 Mi-a îndepărtat frații de mine,
cunoscuții mei s-au înstrăinat de mine.
14 Rudele mele m-au părăsit,
și prietenii m-au uitat.
15 Sunt un străin pentru oaspeții mei și pentru slujitoarele mele;
în ochii lor sunt un necunoscut.
16 Îmi chem slujitorul, dar el nu-mi răspunde,
deși caut bunăvoința lui cu gura mea.
17 Suflarea mea stârnește repulsie soției mele,
și sunt dezgustător pentru fiii mamei mele.
18 Chiar și copiii mă resping;
când mă ridic, ei vorbesc împotriva mea.
19 Toți prietenii mei apropiați mă disprețuiesc;
cei pe care-i iubesc s-au întors împotriva mea.
20 Mi se lipesc oasele de carne;
n-am rămas decât cu pielea din jurul dinților mei.
21 Arătați bunăvoință față de mine, prietenii mei, arătați bunăvoință față de mine,
pentru că m-a lovit mâna lui Dumnezeu!
22 De ce mă urmăriți ca Dumnezeu
și nu vă săturați de carnea mea?
23 O, aș vrea să-mi fie scrise cuvintele,
să fie scrise pe un sul,
24 să fie săpate în stâncă pentru totdeauna,
cu o daltă de fier și cu plumb!
25 Dar eu știu că Răscumpărătorul meu este viu
și că, la sfârșit, Se va ridica pe pământ.
26 Chiar după ce pielea mi-a fost nimicită,
în trup fiind, Îl voi vedea pe Dumnezeu.
27 Îl voi vedea de partea mea,
Îl voi vedea cu ochii mei și nu-mi va mai fi un străin!
De dorul acesta mă consum înăuntrul meu.
28 Veți spune atunci: «De ce îl urmăream?».
Și, astfel, rădăcina adevărului va fi găsită în mine.
29 Temeți-vă de sabie,
căci mânia aduce pedeapsa sabiei,
ca să știți că există o judecată“.
Răspunsul lui Iov
1 Iov a luat cuvântul și a zis:
2 „Până când îmi veți întrista sufletul
și mă veți zdrobi cu cuvântările voastre?
3 Iată că de zece ori m-ați batjocorit .
Nu vă este rușine să vă purtați așa?
4 Dacă am păcătuit cu adevărat,
numai eu sunt răspunzător de aceasta.
5 Credeți că mă puteți lua de sus?
Credeți că mi-ați dovedit că sunt vinovat?
6 Atunci, să știți că Dumnezeu mă urmărește
și mă învelește cu lațul Lui.
7 Iată, țip de silnicie, și nimeni nu răspunde;
cer dreptate, și dreptate nu este!
8 Mi-a tăiat orice ieșire și nu pot trece;
a răspândit întuneric pe cărările mele.
9 M-a despuiat de slava mea,
mi-a luat cununa de pe cap,
10 m-a zdrobit din toate părțile și pier,
mi-a smuls nădejdea ca pe un copac.
11 S-a aprins de mânie împotriva mea,
S-a purtat cu mine ca și cu un vrăjmaș .
12 Oștile Lui au pornit deodată înainte,
și-au croit drum până la mine
și au tăbărât în jurul cortului meu.
13 A depărtat pe frații mei de la mine,
și prietenii mei s-au înstrăinat de mine.
14 Rudele mele m-au părăsit,
și cei mai de aproape ai mei m-au uitat.
15 Casnicii mei și slugile mele mă privesc ca pe un străin,
în ochii lor sunt un necunoscut.
16 Chem pe robul meu, și nu răspunde;
îl rog cu gura mea, și degeaba.
17 Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele
și duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.
18 Până și copiii mă disprețuiesc:
dacă mă scol, ei mă ocărăsc.
19 Aceia în care mă încredeam mă urăsc,
aceia pe care îi iubeam s-au întors împotriva mea.
20 Oasele mi se țin de piele și de carne;
nu mi-a mai rămas decât pielea de pe dinți.
21 Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei!
Căci mâna lui Dumnezeu m-a lovit.
22 De ce mă urmăriți ca Dumnezeu?
Și nu vă mai săturați de carnea mea?
23 O! Aș vrea ca vorbele mele să fie scrise,
să fie scrise într-o carte;
24 aș vrea să fie săpate cu un priboi de fier
și cu plumb în stâncă pe vecie…
25 Dar știu că Răscumpărătorul meu este viu
și că Se va ridica la urmă pe pământ.
26 Chiar dacă mi se va nimici pielea și chiar dacă nu voi mai avea carne ,
voi vedea totuși pe Dumnezeu.
27 Îl voi vedea și-mi va fi binevoitor;
ochii mei Îl vor vedea, și nu ai altuia.
Sufletul meu tânjește de dorul acesta înăuntrul meu.
28 Atunci veți zice: ‘Pentru ce-l urmăream noi?’
Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.
29 Temeți-vă de sabie,
căci pedepsele date cu sabia sunt grozave!
Și să știți că este o judecată.”