1 Am încheiat un legământ cu ochii mei,
să nu-mi ațintesc privirea asupra unei fecioare.
2 Dar ce parte am de la Dumnezeu, de sus?
Ce moștenire am de la Cel Atotputernic, din înălțimi?
3 Oare nenorocirea nu este pentru cel nedrept
și dezastrul pentru cei ce comit nelegiuiri?
4 Oare nu vede El căile mele
și nu-mi numără El toți pașii?
5 Dacă am umblat cu minciună,
și piciorul meu s-a grăbit spre înșelătorie,
6 să mă cântărească Dumnezeu în talerele dreptății
și atunci îmi va cunoaște integritatea!
7 Dacă pașii mi s-au abătut de pe cale,
dacă inima mi-a urmat ochii
și dacă mi s-au pângărit mâinile,
8 atunci alții să mănânce ce am semănat,
și urmașii mei să fie smulși din rădăcini.
9 Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie
și, dacă am pândit la ușa semenului meu,
10 atunci soția mea să macine pentru altul,
și alții să se culce cu ea.
11 Acesta ar fi fost un desfrâu,
ar fi fost o nelegiuire ce ar fi trebuit judecată.
12 Ar fi fost un foc care ar fi ars până la Locul Nimicirii
și care mi-ar fi dezrădăcinat tot secerișul.
13 Dacă am disprețuit dreptul slujitorului meu sau al slujitoarei mele,
în disputa lor cu mine,
14 ce voi face când Se va ridica Dumnezeu?
Ce voi răspunde când va cerceta El?
15 Cel Ce m-a făcut pe mine în pântec, nu i-a făcut și pe ei?
Oare nu Același ne-a creat în pântecele mamelor noastre?
16 Dacă n-am dat celui sărac ce-mi cerea
sau dacă am făcut să se întristeze ochii văduvei,
17 dacă mi-am mâncat bucata de pâine de unul singur,
iar cel orfan nu a mâncat din ea –
18 eu, care, din tinerețe, l-am crescut ca un tată,
și din pântecul mamei mele am călăuzit-o pe văduvă –
19 dacă am văzut pe cel nenorocit lipsit de haine,
sau pe cel nevoiaș fără îmbrăcăminte,
20 iar inima lui nu m-a binecuvântat
atunci când l-am încălzit cu lâna oilor mele,
21 dacă mi-am ridicat mâna împotriva orfanului,
pentru că aveam sprijinul celor de la poarta cetății,
22 atunci să-mi cadă umărul de la locul lui
și să-mi fie smulsă mâna din încheietură.
23 Căci îmi era groază de nenorocire din partea lui Dumnezeu
și nu puteam să înfrunt măreția Sa.
24 Dacă mi-am pus încrederea în aur
sau dacă am zis aurului pur: «Tu ești încrederea mea!»,
25 dacă m-am bucurat că averea mea este mare
și că mâna mea a adunat mult,
26 dacă am privit soarele când strălucea
sau luna mișcându-se în splendoarea ei
27 și mi s-a amăgit inima în taină,
dacă le-am dat sărutări, ducându-mi mâna la gură,
28 aceasta ar fi fost o nelegiuire de judecat,
pentru că aș fi fost necredincios față de Dumnezeul Cel de sus.
29 Dacă m-am bucurat de nenorocirea celui ce mă ura,
sau dacă mi-a părut bine când a venit necazul peste el,
30 dacă mi-am lăsat gura să păcătuiască,
cerând blestem peste viața lui,
31 dacă oamenii din cortul meu n-au zis niciodată:
«Cine nu s-a săturat din carnea lui?»,
32 – Străinul însă n-a rămas în drum peste noapte,
și ușa mea a fost întotdeauna deschisă călătorului –
33 dacă mi-am acoperit fărădelegile ca Adam,
ascunzându-mi nelegiuirea în sân,
34 pentru că m-aș fi îngrozit de mulțime,
iar disprețul clanurilor m-ar fi înspăimântat,
tăcând și neîndrăznind să ies afară…
35 O, de-aș găsi pe cineva să mă asculte!
Iată, îmi semnez acum apărarea ! Să-mi răspundă Cel Atotputernic!
Să Își scrie plângerea Cel Ce mă acuză.
36 O voi pune pe umăr,
o voi purta ca pe o coroană.
37 Îi voi da socoteală de toți pașii mei,
mă voi apropia de El ca un conducător.
38 Dacă pământul meu a strigat împotriva mea
și dacă brazdele lui au plâns împreună,
39 dacă i-am mâncat roada fără să plătesc,
sau dacă i-am dat la moarte pe proprietarii lui,
40 atunci să crească pe el spini în loc de grâu
și neghină în loc de orz!“.
Cuvintele lui Iov au luat sfârșit.
1 Făcusem un legământ cu ochii mei,
și nu mi-aș fi oprit privirile asupra unei fecioare.
2 Dar ce soartă mi-a păstrat Dumnezeu de sus?
Ce moștenire mi-a trimis Cel Atotputernic din ceruri?
3 Pieirea nu-i oare pentru cel rău
și nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?
4 N-a cunoscut Dumnezeu căile mele?
Nu mi-a numărat El toți pașii mei?
5 Dacă am umblat cu minciuna,
dacă mi-a alergat piciorul după înșelăciune,
6 să mă cântărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană,
și-mi va vedea neprihănirea!
7 De mi s-a abătut pasul de pe calea cea dreaptă,
de mi-a urmat inima ochii,
de s-a lipit vreo întinăciune de mâinile mele,
8 atunci eu să semăn, și altul să secere
și odraslele mele să fie dezrădăcinate!
9 Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie,
dacă am pândit la ușa aproapelui meu,
10 atunci nevastă-mea să macine pentru altul
și s-o necinstească alții!
11 Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire,
o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători,
12 un foc care mistuie până la nimicire
și care mi-ar fi prăpădit toată bogăția.
13 De aș fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele
când se certa cu mine,
14 ce aș putea să fac când Se ridică Dumnezeu?
Ce aș putea răspunde când pedepsește El?
15 Cel ce m-a făcut pe mine în pântecele mamei mele nu l-a făcut și pe el?
Oare nu ne-a întocmit același Dumnezeu în pântecele mamei?
16 Dacă n-am dat săracilor ce-mi cereau,
dacă am făcut să se topească de plâns ochii văduvei,
17 dacă mi-am mâncat singur pâinea,
fără ca orfanul să fi avut și el partea lui din ea,
18 eu, care din tinerețe l-am crescut ca un tată,
eu, care de la naștere am sprijinit pe văduvă;
19 dacă am văzut pe cel nenorocit ducând lipsă de haine,
pe cel lipsit neavând învelitoare,
20 fără ca inima lui să mă fi binecuvântat ,
fără să fi fost încălzit de lâna mieilor mei;
21 dacă am ridicat mâna împotriva orfanului ,
pentru că mă simțeam sprijinit de judecători,
22 atunci să mi se dezlipească umărul de la încheietură,
să-mi cadă brațul și să se sfărâme!
23 Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu
și nu puteam lucra astfel din pricina măreției Lui.
24 Dacă mi-am pus încrederea în aur,
dacă am zis aurului: ‘Tu ești nădejdea mea’,
25 dacă m-am îngâmfat de mărimea averilor mele,
de mulțimea bogățiilor pe care le dobândisem,
26 dacă am privit soarele când strălucea,
luna când înainta măreață
27 și dacă mi s-a lăsat amăgită inima în taină,
dacă le-am aruncat sărutări , ducându-mi mâna la gură –
28 și aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători,
căci m-aș fi lepădat de Dumnezeul cel de sus –,
29 dacă m-am bucurat de nenorocirea vrăjmașului meu,
dacă am sărit de bucurie când l-a atins nenorocirea,
30 eu, care n-am dat voie limbii mele să păcătuiască,
să-i ceară moartea cu blestem,
31 dacă nu ziceau oamenii din cortul meu:
‘Unde este cel ce nu s-a săturat din carnea lui?’,
32 dacă petrecea străinul noaptea afară,
dacă nu mi-aș fi deschis ușa să intre călătorul,
33 dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii ,
și mi-am închis nelegiuirile în sân,
34 pentru că mă temeam de mulțime ,
pentru că mă temeam de disprețul
familiilor, ținându-mă deoparte și necutezând să-mi trec pragul…
35 O, de aș găsi pe cineva să m-asculte!
Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic!
Cine-mi va da plângerea iscălită de potrivnicul meu?
36 Ca să-i port scrisoarea pe umăr,
s-o leg de fruntea mea ca o cunună;
37 să-i dau socoteală de toți pașii mei,
să mă apropii de el ca un domn.
38 Dacă pământul meu strigă împotriva mea
și dacă brazdele lui varsă lacrimi;
39 dacă i-am mâncat rodul fără să-l fi plătit
și dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpâni,
40 atunci să crească spini din el în loc de grâu
și neghină în loc de orz!”
Sfârșitul cuvintelor lui Iov.