Răspunsul lui Iov
1 Iov a răspuns și a zis:
2 „Da, știu că așa este,
dar poate un om să fie drept înaintea lui Dumnezeu?
3 Dacă s-ar certa cineva cu El,
din o mie de întrebări , nu I-ar putea răspunde nici măcar la una.
4 El are o inimă înțeleaptă și o putere mare.
Cine I s-a împotrivit și a rămas teafăr?
5 El mută munții fără ca aceștia să știe,
când îi răstoarnă în mânia Sa.
6 El face să se cutremure pământul din locul lui,
și stâlpii lui tremură.
7 El vorbește soarelui, iar acesta nu mai răsare;
El pecetluiește lumina stelelor.
8 El singur întinde cerurile
și calcă pe valurile mării.
9 El a făcut Ursul și Orionul,
Pleiadele și constelațiile sudului.
10 El face lucruri mari și nepătrunse,
minuni fără număr.
11 Iată, El trece pe lângă mine
și nu-L pot vedea,
trece și nu-mi dau seama.
12 Iată, când El smulge ceva ,
cine-L poate opri?
Cine-I poate spune: «Ce faci?».
13 Dumnezeu nu-Și întoarce mânia;
chiar și ajutoarele lui Rahab Îi sunt supuse.
14 Deci, cum pot eu să-I răspund,
cum pot să-mi aleg cuvintele înaintea Lui?
15 Chiar dacă aș fi drept, nu I-aș putea răspunde,
nu pot decât să caut bunăvoință la Judecătorul meu.
16 Dacă L-aș chema la judecată și mi-ar răspunde,
n-aș crede că mi-a ascultat glasul.
17 El mă zdrobește printr-o furtună
și-mi înmulțește rănile fără motiv.
18 Nu mă lasă să-mi trag suflarea,
ci mă satură cu lucruri amare.
19 Dacă este vorba de putere, iată, El este puternic.
Dacă este vorba de judecată, cine mă va convoca?
20 Chiar dacă aș fi drept, gura mea mă va condamna;
oricât de integru aș fi, El mă va dovedi vinovat.
21 Sunt integru. Nu-mi pasă de mine.
Îmi disprețuiesc viața.
22 Mi-e totuna. De aceea zic:
«El îl nimicește și pe cel integru și pe cel rău».
23 Și măcar de-ar aduce biciul imediat moartea…
dar El Își bate joc de durerea celui nevinovat.
24 Când o țară este dată pe mâna celui rău,
El acoperă ochii judecătorilor ei.
Dacă nu El, atunci cine?
25 Zilele mele sunt mai iuți decât alergătorul;
zboară fără să fi văzut binele.
26 Trec ca o luntre de papirus pe apă ,
ca un vultur care se repede asupra prăzii.
27 Dacă zic: «Îmi voi uita plângerea,
îmi voi schimba înfățișarea și voi fi voios»,
28 atunci sunt îngrozit de toate durerile mele,
pentru că știu că nu mă vei găsi nevinovat.
29 Dacă tot voi fi condamnat,
de ce să mă mai trudesc degeaba?
30 Chiar dacă m-aș spăla cu apa zăpezii
și mi-aș curăța mâinile cu leșie,
31 Tu tot m-ai cufunda în mocirlă,
de s-ar scârbi și hainele de mine.
32 Căci El nu este un om ca mine, ca să-I răspund,
ca să mergem împreună la judecată.
33 Și nu se află nici măcar un mijlocitor între noi,
care să-și pună mâinile peste noi amândoi,
34 ca astfel El să-Și dea la o parte nuiaua
și să nu mă mai înspăimânte cu groaza Lui.
35 Atunci aș vorbi fără să mă mai tem de El,
însă nu așa mi se întâmplă.
Răspunsul lui Iov
1 Iov a luat cuvântul și a zis:
2 „Știu bine că este așa.
Și cum ar putea omul să-și scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?
3 Dacă ar voi să se certe cu El,
din o mie de lucruri n-ar putea să răspundă la unul singur.
4 Ale Lui sunt înțelepciunea și atotputernicia:
cine I s-ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?
5 El mută deodată munții
și-i răstoarnă în mânia Sa.
6 Zguduie pământul din temelia lui,
de i se clatină stâlpii.
7 Poruncește soarelui, și soarele nu mai răsare;
și ține stelele sub pecetea Lui.
8 Numai El întinde cerurile
și umblă pe înălțimile mării.
9 El a făcut Ursa-Mare, Luceafărul de seară și Ralițele
și stelele din ținuturile de miazăzi.
10 El face lucruri mari și nepătrunse,
minuni fără număr.
11 Iată , El trece pe lângă mine, și nu-L văd,
Se duce, și nu-L zăresc.
12 Dacă apucă El, cine-L va opri?
Cine-I va zice: ‘Ce faci?’
13 Dumnezeu nu-Și întoarce mânia;
sub El se pleacă toți sprijinitorii mândriei .
14 Și eu cum să-I răspund?
Ce cuvinte să aleg?
15 Chiar dacă aș avea dreptate, nu I-aș răspunde.
Nu pot decât să mă rog judecătorului.
16 Și chiar dacă m-ar asculta când Îl chem,
tot n-aș putea crede că mi-a ascultat glasul –
17 El, care mă izbește ca într-o furtună,
care îmi înmulțește fără pricină rănile,
18 care nu mă lasă să răsuflu,
mă satură de amărăciune.
19 Să alerg la putere? El este atotputernic.
La dreptate? Cine mă va apăra?
20 Oricâtă dreptate aș avea, gura mea mă va osândi
și oricât de nevinovat aș fi, El mă va arăta ca vinovat.
21 Nevinovat! Sunt, dar nu țin la viață, îmi disprețuiesc viața.
22 Ce-mi pasă la urma urmei?
Căci îndrăznesc s-o spun:
El nimicește pe cel nevinovat ca și pe cel vinovat.
23 Și dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea…!
Dar El râde de încercările celui nevinovat.
24 Pământul este dat pe mâinile celui nelegiuit;
El acoperă ochii judecătorilor – de nu El, apoi cine altul?
25 Zilele mele aleargă mai iuți decât un alergător;
fug fără să fi văzut fericirea;
26 trec ca și corăbiile cele iuți,
ca vulturul care se repede asupra prăzii.
27 Dacă zic: ‘Vreau să-mi uit suferințele,
să-mi las întristarea și să fiu voios’,
28 sunt îngrozit de toate durerile mele.
Știu că nu mă vei scoate nevinovat .
29 Și dacă voi fi judecat vinovat,
pentru ce să mă mai trudesc degeaba?
30 Chiar dacă m-aș spăla cu zăpadă,
chiar dacă mi-aș curăți mâinile cu leșie,
31 Tu tot m-ai cufunda în mocirlă,
de s-ar scârbi până și hainele de mine!
32 Căci El nu este un om ca mine, ca să-I pot răspunde
și să mergem împreună la judecată.
33 Nici nu este vreun mijlocitor între noi,
care să-și pună mâna peste noi amândoi.
34 Să-Și tragă însă varga de deasupra mea
și să nu mă mai tulbure spaima Lui.
35 Atunci voi vorbi și nu mă voi teme de El.
Altfel, nu sunt stăpân pe mine.