Rugăciunea poporului
1 Adu-Ți aminte, Doamne,
de ce ni s-a întâmplat!
Uită-Te și vezi disprețul nostru!
2 Moștenirea noastră s-a dus la necunoscuți,
iar casele noastre – la străini.
3 Am ajuns orfani de tată,
iar mamele noastre sunt ca niște văduve.
4 Apa noastră o bem pe bani,
iar lemnele noastre trebuie să le cumpărăm.
5 Cei ce ne urmăresc sunt chiar în spatele nostru.
Suntem obosiți, dar nu suntem lăsați să ne odihnim.
6 Am dat mâna cu Egiptul și cu Asiria,
ca să ne săturăm cu pâine.
7 Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt,
iar noi purtăm pedeapsa pentru nelegiuirea lor.
8 Sclavii stăpânesc peste noi
și nimeni nu ne eliberează din mâna lor.
9 Ne câștigăm pâinea riscându-ne viața
din cauza sabiei din deșert.
10 Ne arde pielea ca un cuptor,
de febra cauzată de foame.
11 Le-au dezonorat pe femei în Sion,
și pe fecioare în cetățile lui Iuda.
12 Prinții au fost spânzurați de mâinile lor,
iar bătrânilor nu li s-a dat cinste.
13 Tinerii trudesc la piatra de moară,
iar copiii cad sub poverile de lemne.
14 Bătrânii nu mai vin la poarta cetății ,
iar tinerii au încetat să mai cânte.
15 A încetat bucuria inimii noastre,
iar dansul nostru s-a transformat în bocet.
16 A căzut coroana de pe capul nostru.
Vai de noi, căci am păcătuit!
17 Iată de ce ne leșină inima,
iată de ce ni s-au întunecat ochii:
18 muntele Sion a ajuns pustiit;
se plimbă șacalii pe el.
19 Doamne, Tu împărățești veșnic.
Tronul Tău dăinuie din generație în generație.
20 De ce să ne uiți pentru totdeauna?
De ce să ne părăsești
pentru atât de multe zile?
21 Întoarce-ne la Tine, Doamne,
ca astfel să ne întoarcem!
Dă-ne iarăși zile
precum cele din trecut!
22 Să ne fi respins Tu oare de tot
și să Te fi mâniat Tu pe noi peste măsură?
Relele de acum și aducerile aminte
1 Adu-Ți aminte, Doamne, de ce ni s-a întâmplat!
Uită-Te și vezi-ne ocara !
2 Moștenirea noastră a trecut la niște străini,
casele noastre, la cei din alte țări!
3 Am rămas orfani, fără tată;
mamele noastre sunt ca niște văduve.
4 Apa noastră o bem pe bani,
și lemnele noastre trebuie să le plătim.
5 Prigonitorii ne urmăresc cu îndârjire
și, când obosim, nu ne dau odihnă.
6 Am întins mâna spre Egipt,
spre Asiria, ca să ne săturăm de pâine.
7 Părinții noștri, care au păcătuit , nu mai sunt,
iar noi le purtăm păcatele.
8 Robii ne stăpânesc,
și nimeni nu ne izbăvește din mâinile lor.
9 Ne căutăm pâinea cu primejdia vieții noastre,
căci ne amenință sabia în pustie.
10 Ne arde pielea ca un cuptor
de frigurile foamei.
11 Au necinstit pe femei în Sion,
pe fecioare în cetățile lui Iuda.
12 Mai-marii noștri au fost spânzurați de mâinile lor.
Bătrânilor nu le-au dat nicio cinste .
13 Tinerii au fost puși să râșnească
și copiii cădeau sub poverile de lemn.
14 Bătrânii nu se mai duc la poartă
și tinerii au încetat să mai cânte.
15 S-a dus bucuria din inimile noastre
și jalea a luat locul jocurilor noastre.
16 A căzut cununa de pe capul nostru!
Vai de noi, căci am păcătuit!
17 Dacă ne doare inima,
dacă ni s-au întunecat ochii,
18 este din pricină că muntele Sionului este pustiit,
din pricină că se plimbă șacalii prin el.
19 Dar Tu, Doamne, împărățești pe vecie;
scaunul Tău de domnie dăinuiește din neam în neam!
20 Pentru ce să ne uiți pe vecie
și să ne părăsești pentru multă vreme?
21 Întoarce-ne la Tine, Doamne, și ne vom întoarce!
Dă-ne iarăși zile ca cele de odinioară!
22 Să ne fi lepădat Tu de tot oare
și să Te fi mâniat Tu pe noi peste măsură de mult?