1 Mai bine o coajă de pâine uscată, mâncată în liniște,
decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă.
2 Un slujitor înțelept va stăpâni peste un fiu care aduce rușine
și va avea parte de moștenire ca unul dintre frați.
3 Creuzetul este pentru argint, iar cuptorul este pentru aur,
dar Cel Ce testează inimile este Domnul.
4 Cel ce face răul ascultă de buzele nelegiuite
și cel mincinos dă atenție limbii răutăcioase.
5 Cine îl batjocorește pe sărac Îl disprețuiește pe Creatorul lui;
cine se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.
6 Coroana bătrânilor sunt nepoții,
iar gloria copiilor sunt părinții lor.
7 Cuvintele alese nu se potrivesc celui nebun,
cu atât mai puțin buzele mincinoase pentru un nobil.
8 Mita este o piatră prețioasă în ochii stăpânilor ei;
indiferent de direcția în care se întoarce, ea reușește.
9 Cel ce acoperă o greșeală caută dragostea,
dar cel ce o amintește mereu dezbină pe cei mai buni prieteni.
10 O mustrare îl pătrunde mai mult pe cel priceput
decât o sută de lovituri pe cel nesăbuit.
11 Cel rău este înclinat doar spre revoltă;
un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.
12 Mai bine să întâlnești o ursoaică ai cărei pui au fost furați
decât un nesăbuit în nebunia lui.
13 Dacă un om întoarce rău pentru bine,
nu se va îndepărta răul de casa lui.
14 Începutul unui conflict este ca eliberarea unor ape;
părăsește cearta înainte de a se dezlănțui!
15 Cel ce îndreptățește pe cel rău și cel ce condamnă pe cel drept
sunt amândoi o urâciune înaintea Domnului.
16 De ce să aibă cel nesăbuit bani în mână
ca să cumpere înțelepciunea,
de vreme ce nu are minte?
17 Prietenul iubește întotdeauna,
iar fratele s-a născut să fie alături în necaz.
18 Omul fără minte dă garanție
și girează pentru semenul său.
19 Cine iubește cearta iubește fărădelegea;
cine-și face poarta înaltă caută distrugerea.
20 Cel cu inima pervertită nu găsește binele,
iar cel cu limba înșelătoare cade în necaz.
21 Cine naște un nesăbuit va avea întristare,
iar tatăl celui nebun nu va avea bucurie.
22 O inimă veselă este un bun leac,
dar un duh mâhnit usucă oasele.
23 Cel rău acceptă mita pe ascuns,
ca să corupă căile judecății.
24 Înțelepciunea este înaintea omului priceput,
dar ochii nesăbuitului sunt la capătul pământului.
25 Un fiu nesăbuit aduce întristare tatălui său
și amărăciune celei ce l-a născut.
26 Nu este bine să-l pedepsești pe cel drept,
nici să lovești pe cei nobili din cauza dreptății lor.
27 Cel ce-și înfrânează cuvintele are cunoștință
și cel cu duhul calm este un om priceput.
28 Chiar și un nebun este considerat înțelept dacă tace
și priceput dacă își ține gura.
1 Mai bine o bucată de pâine uscată cu pace
decât o casă plină de cărnuri cu ceartă!
2 Un argat cu minte stăpânește peste fiul care face rușine
și va împărți moștenirea cu frații lui.
3 Tigaia lămurește argintul și cuptorul lămurește aurul,
dar Cel ce încearcă inimile este Domnul.
4 Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită
și mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.
5 Cine își bate joc de sărac își bate joc de Cel ce l-a făcut;
cine se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.
6 Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor
și părinții sunt slava copiilor lor.
7 Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun;
cu cât mai puțin cuvintele mincinoase în gura unui om de viță aleasă!
8 Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc:
oriîncotro se întorc, izbândesc.
9 Cine acoperă o greșeală caută dragostea,
dar cine o pomenește mereu în vorbirile lui dezbină pe prieteni.
10 O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput
decât o sută de lovituri pe cel nebun.
11 Cel rău nu caută decât răscoală,
dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.
12 Mai bine să întâlnești o ursoaică jefuită de puii ei
decât un nebun în timpul nebuniei lui.
13 Celui ce întoarce rău pentru bine
nu-i va părăsi răul casa.
14 Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape;
de aceea, curmă cearta înainte de a se înteți.
15 Cel ce iartă pe vinovat și cel ce osândește pe cel nevinovat
sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului.
16 La ce slujește argintul în mâna nebunului?
Să cumpere înțelepciunea?… Dar n-are minte!
17 Prietenul adevărat iubește oricând
și în nenorocire ajunge ca un frate.
18 Omul fără minte dă chezășie,
se pune chezaș pentru aproapele său.
19 Cine iubește certurile iubește păcatul
și cine-și zidește poarta prea înaltă își caută pieirea.
20 Cel cu inimă prefăcută nu găsește fericirea
și cel cu limba stricată cade în nenorocire.
21 Cine dă naștere unui nebun va avea întristare
și tatăl unui nebun nu poate să se bucure.
22 O inimă veselă este un bun leac,
dar un duh mâhnit usucă oasele.
23 Cel rău primește daruri pe ascuns
ca să sucească și căile dreptății.
24 Înțelepciunea este în fața omului priceput,
dar ochii nebunului o caută la capătul pământului.
25 Un fiu nebun aduce necaz tatălui său
și amărăciune celei ce l-a născut.
26 Nu este bine să osândești pe cel neprihănit la o gloabă,
nici să lovești pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor.
27 Cine își înfrânează vorbele cunoaște știința
și cine are duhul potolit este un om priceput.
28 Chiar și un prost ar trece de înțelept dacă ar tăcea
și de priceput dacă și-ar ține gura.