Psalmul 10
1 De ce stai departe, Doamne,
și Te ascunzi în vremuri de lipsă?

2 Cel rău îl urmărește cu aroganță pe cel sărac,
însă ei sunt prinși în planurile pe care le-au conceput.
3 Căci cel rău se laudă cu pofta sufletului său,
binecuvântându-l pe cel lacom și disprețuindu-L pe Domnul.
4 Cel rău, în înfumurarea lui, nu-L caută.
Toate gândurile lui sunt: „Nu există Dumnezeu!“.
5 Căile lui sunt prospere întotdeauna;
judecățile Tale sunt departe de el;
el vorbește cu dispreț împotriva tuturor dușmanilor săi.
6 El zice în inima lui: „Nimic nu mă va clătina de-a lungul generațiilor,
pe mine, care nu sunt în nenorocire!“.

7 Gura îi este plină de blestem, înșelătorii și asuprire;
sub limba lui este numai necaz și nelegiuire.
8 El locuiește în ascunzișurile din preajma așezărilor;
îl ucide în ascunzători pe cel nevinovat;
ochii lui stau la pândă după vreun neajutorat.
9 Pândește din ascunziș ca leul din desiș;
pândește să-l prindă pe cel sărac,
să-l prindă pe cel sărac și să-l atragă în lațul lui.
10 Victimele lui sunt zdrobite și se prăbușesc;
cad sub puterea lui.
11 El zice în inima lui: „Dumnezeu a uitat!
Și-a ascuns fața. În veac nu va vedea!“.

12 Ridică-Te, Doamne Dumnezeule! Ridică-Ți mâna!
Nu-i uita pe cei săraci!
13 De ce-L disprețuiește cel rău pe Dumnezeu?
De ce zice în inima lui: „Tu nu ceri socoteală!“?
14 Tu însă vezi necazul și întristarea;
Te uiți, ca să le iei în mâna Ta!
Ție Ți se încredințează cel neajutorat;
Tu ești ajutorul orfanului.
15 Zdrobește deci brațul celui rău și al celui nelegiuit;
cere-le socoteală de răutatea lor, ca să nu mai fie de găsit!

16 Domnul este Împărat în veci de veci!
Națiunile vor pieri din țara Lui!
17 Tu, Doamne, asculți dorința celor nevoiași;
Tu le întărești inima, plecându-Ți urechea spre ei ,
18 ca să faci dreptate orfanului și celui asuprit,
pentru ca omul, care este din țărână, să nu mai insufle groaza.
PSALMUL 10
1 Pentru ce stai așa de departe, Doamne?
Pentru ce Te ascunzi la vreme de necaz?
2 Cel rău, în mândria lui, urmărește pe cei nenorociți
și ei cad jertfă curselor urzite de el.
3 Căci cel rău se fălește cu pofta lui,
iar răpitorul batjocorește și nesocotește pe Domnul.
4 Cel rău zice cu trufie: „Nu pedepsește Domnul!
Nu este Dumnezeu!” Iată toate gândurile lui.
5 Treburile îi merg bine în orice vreme;
judecățile Tale sunt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea,
și suflă cu dispreț împotriva tuturor potrivnicilor lui.
6 El zice în inima lui: „Nu mă clatin,
în veci sunt scutit de nenorocire!”
7 Gura îi este plină de blesteme, de înșelătorii și de vicleșuguri
și sub limbă are răutate și fărădelege .
8 Stă la pândă lângă sate
și ucide pe cel nevinovat în locuri dosnice;
ochii lui pândesc pe cel nenorocit.
9 Stă la pândă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină:
stă la pândă să prindă pe cel nenorocit.
Îl prinde și-l trage în lațul lui;
10 se îndoaie, se pleacă
și-i cad săracii în gheare!
11 El zice în inima lui: „Dumnezeu uită!
Își ascunde Fața și în veac nu va vedea!”
12 Scoală-Te, Doamne Dumnezeule, ridică mâna!
Nu uita pe cei nenorociți!
13 Pentru ce să hulească cel rău pe Dumnezeu?
Pentru ce să zică în inima lui că Tu nu pedepsești?
14 Dar Tu vezi; căci Tu privești necazul și suferința, ca să iei în mână pricina lor.
În nădejdea Ta se lasă cel nenorocit
și Tu vii în ajutor orfanului .
15 Zdrobește brațul celui rău,
pedepsește-i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi!
16 Domnul este Împărat în veci de veci;
neamurile sunt nimicite din țara Lui.
17 Tu auzi rugăciunile celor ce suferă, Doamne!
Le întărești inima, Îți pleci urechea spre ei,
18 ca să faci dreptate orfanului și celui asuprit
și ca să nu mai insufle groaza omul cel luat din pământ.