Psalmul 48
O cântare. Un psalm al fiilor lui Korah.
1 Mare este Domnul și foarte demn de laudă,
în cetatea Dumnezeului nostru, muntele Lui cel sfânt!
2 Frumoasă înălțime,
bucuria întregului pământ,
este muntele Sion,
în părțile îndepărtate ale nordului,
cetatea Marelui Împărat!
3 În palatele ei, Dumnezeu Se revelează
ca fiind locul ei de scăpare.
4 Iată că regii se adunaseră
și înaintaseră cu toții,
5 dar când au văzut cetatea, au înlemnit,
s-au îngrozit și s-au grăbit să fugă.
6 I-a apucat un tremur acolo,
un chin ca al unei femei care naște.
7 Cu vântul de est
ai sfărâmat corăbiile de Tarșiș.
8 Ceea ce am auzit, am și văzut
în cetatea Domnului Oștirilor,
în cetatea Dumnezeului nostru:
Dumnezeu o consolidează pentru totdeauna! Selah
9 Dumnezeule, la îndurarea Ta ne gândim
în mijlocul Templului Tău!
10 Dumnezeule, așa cum este Numele Tău,
tot astfel și lauda Ta ajunge până la marginile lumii.
Dreapta Ta este plină de dreptate.
11 Muntele Sion se bucură
și satele lui Iuda se înveselesc
datorită judecăților Tale.
12 Ocoliți Sionul, înconjurați-l,
numărați-i turnurile!
13 Admirați-i fortificațiile,
străbateți-i citadelele,
ca să istorisiți generației următoare!
14 Acest Dumnezeu este Dumnezeul nostru
pentru veci de veci!
El ne va conduce până la moarte!
PSALMUL 48
O cântare. Un psalm al fiilor lui Core
1 Mare este Domnul și lăudat de toți
în cetatea Dumnezeului nostru, pe muntele Lui cel sfânt.
2 Frumoasă înălțime, bucuria întregului pământ, este muntele Sionului;
în partea de miazănoapte este cetatea Marelui Împărat.
3 Dumnezeu, în casele Lui împărătești, este cunoscut ca un turn de scăpare.
4 Căci iată că împărații se adunaseră:
doar au trecut împreună,
5 au privit-o, au înlemnit,
s-au temut și au luat-o la fugă.
6 I-a apucat un tremur acolo,
ca durerea unei femei la facere.
7 Au fost izgoniți de parcă ar fi fost luați de vântul de răsărit,
care sfărâmă corăbiile din Tarsis.
8 Întocmai cum auziserăm spunându-se, așa am văzut
în cetatea Domnului oștirilor, în cetatea Dumnezeului nostru:
Dumnezeu o va face să dăinuiască pe vecie. (Oprire)
9 Dumnezeule, la bunătatea Ta ne gândim
în mijlocul Templului Tău!
10 Ca și Numele Tău, Dumnezeule,
și lauda Ta răsună până la marginile pământului;
dreapta Ta este plină de îndurare.
11 Se bucură muntele Sionului
și se veselesc fiicele lui Iuda
de judecățile Tale.
12 Străbateți Sionul și ocoliți-l,
numărați-i turnurile,
13 priviți-i întăritura
și cercetați-i palatele,
ca să povestiți celor ce vor veni după ei!
14 Iată, Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru în veci de veci;
El va fi călăuza noastră până la moarte.