Psalmul 55
Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu coarde. Un maschil al lui David.
1 Dumnezeule, ascultă rugăciunea mea
și nu Te ascunde de cererea mea!
2 Ascultă-mă și răspunde-mi!
Îmi arăt neliniștea în plângerea mea
și sunt tulburat
3 din cauza strigătului dușmanului,
din cauza opresiunii celui rău.
Căci ei aduc necazul asupra mea
și mi se împotrivesc cu furie.

4 Îmi tremură inima înăuntrul meu
și groaza morții a căzut peste mine.
5 Teamă și tremur au venit peste mine
și m-a acoperit teroarea.
6 Eu zic: „Cine îmi va da aripi ca ale porumbelului?
Aș zbura și aș locui acolo!“.
7 Iată, aș fugi departe de tot,
aș înnopta în deșert. Selah
8 M-aș grăbi să-mi găsesc un loc de scăpare,
de vântul năprasnic și de furtună.

9 Stăpâne, încurcă-le planurile, încâlcește-le limbile,
căci numai violență și ceartă văd în cetate!
10 Zi și noapte dușmanii dau târcoale zidurilor ei;
nelegiuirea și răutatea se află în mijlocul ei.
11 Dezastrul este în mijlocul ei,
iar asuprirea și înșelătoria
nu se îndepărtează din piețele ei.

12 Căci nu un dușman mă batjocorește –
atunci aș îndura!
Nu cel ce mă urăște se ridică cu mândrie împotriva mea –
atunci m-aș ascunde de el!
13 Ci tu, un om deopotrivă cu mine,
prietenul meu, apropiatul meu,
14 cel cu care am avut părtășie dulce
când am mers cu mulțimea la Casa lui Dumnezeu.

15 Moartea să vină în mod înșelător asupra lor!
Să se coboare de vii în Locuința Morților!
Căci răutățile sunt în locuințele lor, în mijlocul lor.

16 Eu însă voi striga către Dumnezeu,
iar Domnul mă va salva.
17 Seara, dimineața și la amiază, oftez și gem,
iar El îmi va auzi glasul.
18 Mă va salva nevătămat
din lupta pornită împotriva mea,
căci mulți sunt împotriva mea.
19 Dumnezeu, Care tronează din veșnicie, Selah
va auzi și-i va smeri.
Sunt niște oameni care nu se întorc de la căile lor
și care nu se tem de Dumnezeu.

20 Prietenul meu își întinde mâna împotriva celor ce trăiesc în pace cu el,
își încalcă legământul.
21 Gura lui este alunecoasă ca smântâna,
dar în inima lui poartă războiul.
Cuvintele lui sunt mai alunecoase decât uleiul,
dar în ascuns sunt niște săbii.

22 Aruncă-ți povara asupra Domnului,
și El te va sprijini!
El nu va lăsa niciodată să se clatine cel drept.
23 Dar Tu, Dumnezeule,
îi vei coborî în adâncul gropii.
Oamenii setoși de sânge și de înșelătorie
nu vor trăi nici măcar jumătate din numărul zilelor lor.

Eu însă mă voi încrede în Tine!
PSALMUL 55
Către mai-marele cântăreților.
De cântat pe instrumente cu coarde.
O cântare a lui David
1 Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea
și nu Te ascunde de cererile mele!
2 Ascultă-mă și răspunde-mi!
Rătăcesc încoace și încolo și mă frământ
3 din pricina zarvei vrăjmașului
și din pricina apăsării celui rău.
Căci ei aruncă nenorocirea peste mine
și mă urmăresc cu mânie.
4 Îmi tremură inima în mine
și mă cuprinde spaima morții,
5 mă apucă frica și groaza
și mă iau fiorii.
6 Eu zic: „O, dacă aș avea aripile porumbelului,
aș zbura și aș găsi undeva odihnă!”
7 Da, aș fugi departe de tot
și m-aș duce să locuiesc în pustie. (Oprire)
8 Aș fugi în grabă la un adăpost
de vântul acesta năprasnic și de furtuna aceasta.
9 Nimicește-i, Doamne, împarte-le limbile,
căci în cetate văd silă și certuri;
10 zi și noapte ei îi dau ocol pe ziduri:
nelegiuirea și răutatea sunt în sânul ei;
11 răutatea este în mijlocul ei
și vicleșugul și înșelătoria nu lipsesc din piețele ei.
12 Nu un vrăjmaș mă batjocorește,
căci aș suferi; nu potrivnicul meu se ridică împotriva mea,
căci m-aș ascunde dinaintea lui.
13 Ci tu, pe care te socoteam una cu mine,
tu, frate de cruce și prieten cu mine!
14 Noi, care trăiam împreună într-o plăcută prietenie
și ne duceam împreună cu mulțimea în Casa lui Dumnezeu!
15 Să vină moartea peste ei
și să se coboare de vii în Locuința morților,
căci răutatea este în locuința lor, în inima lor!
16 Dar eu strig către Dumnezeu,
și Domnul mă va scăpa.
17 Seara , dimineața și la amiază, oftez și gem,
și El va auzi glasul meu.
18 Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea și-mi va aduce pacea,
căci mulți mai sunt împotriva mea!
19 Dumnezeu va auzi și-i va smeri,
El, care din veșnicie stă pe scaunul Lui de domnie. (Oprire)
Căci în ei nu este nicio nădejde de schimbare
și nu se tem de Dumnezeu.
20 Ei pun mâna pe cei ce trăiau în pace cu ei
și își calcă legământul.
21 Gura lor este dulce ca smântâna,
dar în inimă poartă războiul;
cuvintele lor sunt mai alunecoase decât untdelemnul,
dar, când ies ele din gură, sunt niște săbii.
22 Încredințează-ți soarta în mâna Domnului și El te va sprijini!
El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.
23 Și Tu, Dumnezeule, îi vei coborî în fundul gropii.
Oamenii setoși de sânge și de înșelăciune nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor.
Eu însă mă încred în Tine!