Psalmul 79
Un psalm al lui Asaf.
1 Dumnezeule, au intrat națiunile pe proprietatea Ta,
au întinat Templul Tău cel sfânt
și au transformat Ierusalimul în ruine.
2 Au dat trupurile moarte ale slujitorilor Tăi
ca hrană păsărilor cerului,
și carnea credincioșilor Tăi vietăților pământului.
3 Le-au vărsat sângele
așa cum se varsă apa împrejurul Ierusalimului
și nu s-a găsit nimeni care să-i îngroape.
4 Am fost de disprețul vecinilor noștri,
de batjocura și de râsul celor ce ne înconjoară.
5 Până când vei mai fi mânios, Doamne? Pentru totdeauna?
Până când va mai arde gelozia Ta ca focul?
6 Varsă-Ți mânia peste națiunile care nu Te cunosc
și peste regatele care nu cheamă Numele Tău,
7 căci l-au devorat pe Iacov
și i-au nimicit locuința.
8 Nu-Ți aminti de nelegiuirile înaintașilor noștri!
Grăbește-Te să ne întâmpini cu mila Ta,
căci suntem foarte necăjiți.
9 Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre,
pentru gloria Numelui Tău.
Scapă-ne și fă ispășire pentru păcatele noastre,
datorită Numelui Tău!
10 De ce să zică națiunile:
„Unde este Dumnezeul lor?“.
Să se facă cunoscut printre națiuni, înaintea ochilor noștri,
răzbunarea pentru sângele vărsat al slujitorilor Tăi!
11 Să ajungă strigătul prizonierilor înaintea Ta;
prin puterea brațului Tău, scapă-i pe cei condamnați la moarte!
12 Întoarce-le vecinilor noștri înșeptit, în sânul lor,
insulta cu care Te-au insultat, Stăpâne!
13 Atunci noi, poporul Tău, turma pășunii Tale,
Îți vom mulțumi mereu,
vom vesti laudele Tale din generație în generație!
PSALMUL 79
Un psalm al lui Asaf
1 Dumnezeule, au năvălit neamurile în moștenirea Ta,
au pângărit Templul Tău cel sfânt
și au prefăcut Ierusalimul într-un morman de pietre.
2 Trupurile neînsuflețite ale robilor Tăi le-au dat să le mănânce păsările cerului,
și carnea credincioșilor Tăi au dat-o s-o mănânce fiarele pământului.
3 Ca apa le-au vărsat sângele, de jur împrejurul Ierusalimului,
și n-a fost nimeni să-i îngroape.
4 Am ajuns de ocara vecinilor noștri,
de batjocura și de râsul celor ce ne înconjoară.
5 Până când, Doamne, Te vei mânia fără încetare
și va arde mânia Ta ca focul?
6 Varsă-Ți mânia peste neamurile care nu Te cunosc
și peste împărățiile care nu cheamă Numele Tău!
7 Căci au mâncat pe Iacov
și i-au pustiit locuința.
8 Nu-Ți mai aduce aminte de nelegiuirile strămoșilor noștri,
ci să ne iasă degrabă înainte îndurările Tale,
căci suntem nenorociți de tot!
9 Ajută-ne , Dumnezeul mântuirii noastre, pentru slava Numelui Tău!
Izbăvește-ne și iartă-ne păcatele, pentru Numele Tău!
10 Pentru ce să zică neamurile: „Unde este Dumnezeul lor?”
Să se știe înaintea ochilor noștri, printre neamuri,
că Tu răzbuni sângele vărsat al robilor Tăi!
11 Să ajungă până la Tine gemetele prinșilor de război!
Scapă, prin brațul Tău cel puternic, pe cei ce pier!
12 Întoarce vecinilor noștri de șapte ori în sânul lor
batjocurile care Ți le-au aruncat ei Ție, Doamne!
13 Și noi, poporul Tău, turma pășunii Tale,
Te vom lăuda în veci
și vom vesti din neam în neam laudele Tale.