Cele șapte sigilii
1 Am văzut când a deschis Mielul unul dintre cele șapte sigilii și am auzit-o pe una dintre cele patru ființe vii zicând cu glas ca de tunet: „Vino!“. 2 M-am uitat și iată că a ieșit un cal alb, iar cel care-l călărea avea un arc. I-a fost dată o coroană și, ca un cuceritor, a ieșit să cucerească.
3 Și când a deschis Mielul al doilea sigiliu, am auzit-o pe cea de-a doua ființă vie zicând: „Vino!“. 4 Și a ieșit un alt cal, unul roșu, iar celui ce-l călărea i s-a dat voie să ia pacea de pe pământ, așa încât oamenii să se înjunghie unii pe alții; și i-a fost dată o sabie mare.
5 Când a deschis Mielul al treilea sigiliu, am auzit-o pe cea de-a treia ființă vie zicând: „Vino!“. M-am uitat și iată că a ieșit un cal negru, iar cel care-l călărea avea în mână o balanță. 6 Am auzit între cele patru ființe vii ceva ca un glas zicând: „O măsură de grâu pentru un denar! Trei măsuri de orz pentru un denar! Dar să nu strici uleiul și vinul!“.
7 Când a deschis Mielul al patrulea sigiliu, am auzit glasul celei de-a patra ființe vii zicând: „Vino!“. 8 M-am uitat și iată că a ieșit un cal verzui, iar numele celui ce-l călărea era Moartea. Împreună cu el, urmându-l, era Locuința Morților. Le-a fost dată autoritate peste a patra parte a pământului, ca să omoare cu sabia, cu foametea, cu molima și cu ajutorul animalelor sălbatice de pe pământ.
9 Când a deschis Mielul al cincilea sigiliu, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră uciși din cauza Cuvântului lui Dumnezeu și din cauza mărturiei pe care o avuseseră. 10 Ei au strigat cu glas tare, zicând: „Până când, Stăpâne, Cel Sfânt și Adevărat, întârzii să judeci și să răzbuni sângele nostru împotriva celor ce locuiesc pe pământ?“. 11 Fiecăruia i s-a dat câte o robă albă și li s-a spus să se mai odihnească încă puțin timp, până când numărul celor care au slujit împreună cu ei și al fraților lor, care urmează să fie uciși ca și ei, se va fi împlinit.
12 Apoi am văzut când a deschis Mielul al șaselea sigiliu; și a avut loc un mare cutremur. Soarele a devenit negru, ca pânza de sac făcută din păr, luna întreagă a devenit ca sângele, 13 iar stelele cerului au căzut pe pământ, așa cum un smochin își aruncă smochinele târzii când este scuturat de un vânt puternic. 14 Cerul a fost strâns ca un sul care este înfășurat, iar fiecare munte și insulă au fost mișcate din locurile lor. 15 Regii pământului, oamenii de seamă, comandanții, cei bogați, cei puternici, orice sclav și orice om liber s-au ascuns în peșteri și printre stâncile munților. 16 Ei ziceau munților și stâncilor: „Cădeți peste noi și ascundeți-ne de fața Celui Ce stă pe tron și de mânia Mielului, 17 pentru că a venit ziua cea mare a mâniei Lor și cine poate sta în picioare?“.
1 Când a rupt Mielul cea dintâi din cele șapte peceți, m-am uitat și am auzit pe una din cele patru făpturi vii zicând cu un glas ca de tunet: „Vino și vezi!” 2 M-am uitat și iată că s-a arătat un cal alb. Cel ce sta pe el avea un arc; i s-a dat o cunună și a pornit biruitor și ca să biruiască. 3 Când a rupt Mielul a doua pecete, am auzit pe a doua făptură vie zicând: „Vino și vezi!” 4 Și s-a arătat un alt cal, un cal roșu. Cel ce sta pe el a primit puterea să ia pacea de pe pământ, pentru ca oamenii să se înjunghie unii pe alții, și i s-a dat o sabie mare. 5 Când a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia făptură vie zicând: „Vino și vezi!” M-am uitat și iată că s-a arătat un cal negru. Cel ce sta pe el avea în mână o cumpănă. 6 Și, în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: „O măsură de grâu pentru un leu ! Trei măsuri de orz pentru un leu! Dar să nu vatămi untdelemnul și vinul!” 7 Când a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra zicând: „Vino și vezi!” 8 M-am uitat și iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el se numea Moartea și împreună cu el venea după el Locuința morților. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă și cu fiarele pământului. 9 Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiați din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și din pricina mărturisirii pe care o ținuseră. 10 Ei strigau cu glas tare și ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu, care ești sfânt și adevărat, zăbovești să judeci și să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” 11 Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă și i s-a spus să se mai odihnească puțină vreme, până se va împlini numărul tovarășilor lor de slujbă și al fraților lor, care aveau să fie omorâți ca și ei. 12 Când a rupt Mielul pecetea a șasea, m-am uitat și iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele 13 și stelele au căzut din cer pe pământ cum cad smochinele verzi din pom când este scuturat de un vânt puternic. 14 Cerul s-a strâns ca o carte de piele pe care o faci sul. Și toți munții și toate ostroavele s-au mutat din locurile lor. 15 Împărații pământului, domnitorii, căpitanii oștilor, cei bogați și cei puternici, toți robii și toți oamenii slobozi s-au ascuns în peșteri și în stâncile munților. 16 Și ziceau munților și stâncilor: „Cădeți peste noi și ascundeți-ne de Fața Celui ce șade pe scaunul de domnie și de mânia Mielului, 17 căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui și cine poate sta în picioare?”