1 Prezbiterul,
către aleasa doamnă și către copiii ei, pe care-i iubesc în adevăr – și nu numai eu, ci toți cei ce cunosc adevărul – 2 datorită adevărului care rămâne în noi și care va fi cu noi pe vecie:
3 Harul, mila și pacea de la Dumnezeu Tatăl și de la Isus Cristos, Fiul Tatălui, să fie cu noi în adevăr și în dragoste!
4 M-am bucurat foarte mult că i-am găsit pe unii dintre copiii tăi trăind în adevăr, așa cum am primit poruncă de la Tatăl.
5 Și acum, te rog, doamnă, nu ca și cum ți-aș scrie o poruncă nouă, ci scriindu-ți una pe care o aveam de la început: să ne iubim unii pe alții! 6 Iar dragostea este aceasta: să trăim potrivit cu poruncile Lui. Aceasta este porunca, așa cum ați auzit de la început. Să trăiți în ascultare de ea! 7 Căci în lume au ieșit mulți înșelători, care nu mărturisesc că Isus Cristos a venit în trup. Acesta este înșelătorul și anticristul. 8 Fiți atenți la voi înșivă, ca să nu pierdeți lucrurile pentru care am lucrat, ci să primiți răsplată deplină. 9 Oricine o ia înainte și nu rămâne în învățătura lui Cristos nu Îl are pe Dumnezeu. Cel ce rămâne în învățătura aceasta Îl are și pe Tatăl, și pe Fiul. 10 Dacă vine la voi cineva și nu aduce cu el învățătura aceasta, să nu-l primiți în casă și să nu-i spuneți „Bun venit!“ . 11 Căci acela care îi spune „Bun venit!“ se face părtaș la lucrările lui rele.
12 Am multe să vă scriu, dar n-aș vrea să vi le scriu pe foaie și cu cerneală, ci sper să vin la voi și să vă vorbesc față în față, pentru ca bucuria noastră să fie deplină.
13 Copiii surorii tale alese te salută.