Oprimarea midianită
1 Fiii lui Israel au făcut din nou ce este rău înaintea ochilor Domnului și de aceea Domnul i-a dat pe mâna lui Midian timp de șapte ani. 2 Mâna lui Midian a fost puternică împotriva lui Israel. Din cauza lui Midian, fiii lui Israel și-au făcut grote în munți, peșteri și fortărețe. 3 Ori de câte ori semăna Israel, midianiții împreună cu amalekiții și fiii Estului porneau împotriva lui. 4 Ei îi invadau țara și distrugeau roadele pământului până aproape de Gaza. Nu lăsau în Israel nici hrană, nici oi, nici boi și nici măgari, 5 căci ei veneau cu vitele și corturile lor, năvălind ca o mulțime de lăcuste. Ei și cămilele lor erau fără număr și intrau în țară ca s-o distrugă. 6 Israel decăzuse foarte mult din cauza midianiților. Atunci fiii lui Israel au strigat către Domnul.
7 Când au strigat fiii lui Israel către Domnul din cauza lui Midian, 8 Domnul le-a trimis un profet care le-a zis: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Eu v-am scos din Egipt, v-am smuls din casa sclavilor 9 și v-am eliberat din mâna egiptenilor și din mâna tuturor celor ce vă asupreau. I-am alungat dinaintea voastră și v-am dat vouă țara lor. 10 V-am spus atunci: ‘Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. Să nu vă temeți de dumnezeii amoriților în a căror țară locuiți’. Dar voi n-ați ascultat de glasul Meu»“.
Chemarea lui Ghedeon
11 După aceea a venit Îngerul Domnului și S-a așezat sub terebintul din Ofra, care era al abiezritului Ioaș. Ghedeon, fiul său, bătea grâu în presa de struguri, ca să-l ascundă de midianiți.
12 Îngerul Domnului i S-a arătat și i-a zis:
‒ Domnul este cu tine, viteazule!
13 Ghedeon I-a răspuns:
‒ Ah, Stăpâne, dacă Domnul este cu noi atunci de ce ni s-au întâmplat toate acestea? Și unde sunt toate minunile pe care ni le-au istorisit strămoșii noștri când ziceau: „Nu ne-a scos Domnul din Egipt?“. Dar acum Domnul ne-a părăsit și ne-a dat în mâna midianiților.
14 Domnul S-a întors spre el și i-a zis:
‒ Du-te cu puterea aceasta pe care o ai și eliberează Israelul din mâna midianiților. Oare nu te trimit Eu?
15 El I-a răspuns:
‒ Ah, Stăpâne, dar cum să-l eliberez eu pe Israel? Iată că familia mea este cea mai mică în Manase, iar eu sunt cel mai tânăr în familia tatălui meu.
16 Atunci Domnul i-a zis:
‒ Vei învinge Midianul ca pe un singur om, pentru că Eu voi fi cu tine.
17 El I-a răspuns:
‒ Te rog, dacă am găsit bunăvoință înaintea Ta, atunci înfăptuiește un semn pentru mine ca să știu că într-adevăr Tu ești Cel Ce vorbești cu mine. 18 Te mai rog, nu Te depărta de aici până ce nu mă voi întoarce la Tine ca să-Ți aduc darul meu de mâncare și să Ți-l ofer.
El i-a zis:
‒ Voi rămâne până te vei întoarce.
19 Ghedeon a intrat, a gătit un ied, iar dintr-o efă de făină a făcut azime. Carnea a pus-o într-un coș, iar zeama într-un vas. Apoi s-a dus înspre El, sub terebint, și I le-a oferit.
20 Îngerul lui Dumnezeu i-a zis:
‒ Ia carnea și azimele și pune-le pe stânca aceasta, iar zeama vars-o.
El a făcut așa. 21 Îngerul Domnului a întins vârful toiagului care era în mâna Lui și a atins carnea și azimele. Atunci s-a ridicat foc din stâncă și a ars carnea și azimele. Și Îngerul Domnului a plecat dinaintea ochilor lui.
22 Atunci Ghedeon și-a dat seama că fusese Îngerul Domnului și a zis:
‒ Ah, Stăpâne Doamne! Am văzut pe Îngerul Domnului față în față!
23 Dar Domnul i-a răspuns:
‒ Pace ție! Nu te teme! Nu vei muri!
24 Ghedeon a construit acolo un altar Domnului și l-a numit „Domnul este pace“. Altarul mai este încă și astăzi în Ofra, care aparține abiezriților.
Ghedeon distruge altarul lui Baal
25 În aceeași noapte Domnul i-a zis:
‒ Ia cel de-al doilea taur tânăr al tatălui tău și taurul care are șapte ani! Dărâmă altarul închinat de tatăl tău lui Baal și taie stâlpul Așerei care este lângă el. 26 Să zidești apoi un altar potrivit pentru Domnul, Dumnezeul tău, pe vârful acestei înălțimi, să iei al doilea taur și să aduci o ardere-de-tot, folosind stâlpul Așerei pe care-l vei tăia.
27 Ghedeon a luat zece oameni dintre slujitorii lui și a făcut așa cum îi poruncise Domnul, dar fiindcă se temea de familia lui și de oamenii din cetate, a făcut acest lucru noaptea, nu ziua.
28 Când oamenii din cetate s-au sculat dimineață, iată că altarul lui Baal era dărâmat, stâlpul Așerei, care fusese lângă el, era tăiat, iar al doilea taur fusese adus ca ardere-de-tot pe altarul care fusese construit.
29 Atunci fiecare i-a zis semenului său:
‒ Cine a făcut o asemenea faptă?
După ce au întrebat și au cercetat li s-a răspuns:
‒ Ghedeon, fiul lui Ioaș, a făcut fapta aceasta.
30 Oamenii din cetate i-au zis lui Ioaș:
‒ Scoate-l afară pe fiul tău ca să moară, pentru că a dărâmat altarul lui Baal și a tăiat stâlpul Așerei de lângă el.
31 Ioaș le-a răspuns tuturor acelora care i-au stat împotrivă:
‒ Oare voi trebuie să-i țineți partea? Voi trebuie să-l apărați? Cine îl va răzbuna pe Baal să fie omorât până dimineață! Dacă este dumnezeu, atunci să se apere singur din cauză că i-a fost dărâmat altarul.
32 În ziua aceea i-au pus lui Ghedeon numele Ierub-Baal, zicând:
‒ Să se certe Baal cu el din cauză că i-a dărâmat altarul.
Semnul cu lâna
33 Toți midianiții, amalekiții și fiii Estului s-au aliat, au traversat Iordanul și apoi și-au așezat tabăra în Valea Izreel. 34 Ghedeon a fost îmbrăcat cu Duhul Domnului și a sunat din trâmbiță. Abiezer a fost chemat să meargă după el. 35 A trimis mesageri prin tot Manase, chemându-l și pe acesta după el. A trimis mesageri în Așer, în Zabulon și în Neftali, și aceștia au venit să-l întâlnească.
36 Ghedeon I-a zis lui Dumnezeu: „Dacă într-adevăr vrei să-l eliberezi pe Israel, folosindu-Te de mine precum ai spus, 37 iată, voi pune o învelitoare de lână în arie. Dacă roua va apărea doar pe lână și tot pământul va rămâne uscat, atunci voi înțelege că vrei să eliberezi Israelul prin mine, precum ai spus“. 38 Și așa s-a și întâmplat. Când s-a sculat a doua zi dimineață, a stors învelitoarea și din ea a curs rouă; a umplut cu apă un vas întreg.
39 Ghedeon I-a zis lui Dumnezeu: „Să nu Te mânii pe mine, dar voi mai vorbi doar o singură dată. Te rog, îngăduie-mi să mai încerc o dată semnul cu învelitoarea. Fă în așa fel încât numai învelitoarea să rămână uscată, iar tot pământul să fie acoperit cu rouă“. 40 Și Dumnezeu a făcut așa în noaptea aceea: învelitoarea a rămas uscată, iar tot pământul a fost acoperit cu rouă.