Semnele sfârșitului
(Mt. 24:1-22Lc. 21:5-24)1 În timp ce ieșea Isus din Templu, unul dintre ucenicii Lui I-a zis:
‒ Învățătorule, iată ce pietre și ce clădiri!
2 Isus i-a zis:
‒ Vezi tu clădirile acestea mari? Nu va fi lăsată aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată.
3 Apoi S-a așezat pe Muntele Măslinilor, de cealaltă parte a Templului, și Petru, Iacov, Ioan și Andrei L-au întrebat deoparte:
4 ‒ Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri și care va fi semnul când urmează să fie împlinite toate acestea?
5 Isus a început să le vorbească astfel:
‒ Aveți grijă să nu vă ducă în rătăcire cineva! 6 Vor veni mulți în Numele Meu, zicând: „Eu sunt Acela !“, și-i vor duce în rătăcire pe mulți. 7 Când veți auzi de războaie și vești de războaie, să nu vă tulburați! Acestea trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârșitul. 8 Căci o națiune se va ridica împotriva altei națiuni, și o împărăție împotriva altei împărății. Vor fi cutremure, în diverse locuri, și vor fi tulburări și foamete. Acestea vor fi începutul durerilor nașterii.
9 Fiți atenți la voi înșivă! Vă vor da pe mâna sinedriilor și veți fi bătuți în sinagogi. Și veți fi puși să stați înaintea guvernatorilor și înaintea regilor din cauza Mea, ca mărturie pentru ei. 10 Mai întâi trebuie ca Evanghelia să fie proclamată tuturor națiunilor. 11 Când vă vor duce să vă dea pe mâna lor, să nu vă îngrijorați dinainte ce veți vorbi, ci spuneți ce vi se va da chiar în ceasul acela! Căci nu voi sunteți cei care veți vorbi, ci Duhul Sfânt. 12 Fratele îl va da la moarte pe fratele său , iar tatăl pe copilul său . Copiii se vor ridica împotriva părinților și-i vor omorî. 13 Veți fi urâți de toți din cauza Numelui Meu, dar cel ce va răbda până la sfârșit va fi mântuit.
14 Când veți vedea „urâciunea pustiirii“ stând acolo unde n-ar trebui (cine citește să înțeleagă!), atunci cei din Iudeea să fugă în munți. 15 Cel ce va fi pe acoperișul casei să nu coboare, nici să nu intre în casă ca să-și ia ceva din ea, 16 iar cel ce va fi la câmp să nu se întoarcă să-și ia haina. 17 Vai de cele ce vor fi însărcinate și de cele ce vor alăpta în zilele acelea! 18 Rugați-vă să nu se întâmple iarna. 19 Căci în zilele acelea va fi un necaz așa de mare, cum n-a mai fost de la începutul creației, pe care a creat-o Dumnezeu, și până acum, și nici nu va mai fi!
20 Iar dacă Domnul n-ar fi scurtat zilele acelea , niciun om n-ar fi fost salvat. Dar, de dragul celor aleși, pe care El i-a ales, Domnul a scurtat zilele acelea .
Isus vorbește despre revenirea Sa
(Mt. 24:23-35Lc. 21:25-33)21 Dacă cineva vă va spune atunci: „Iată, Cristosul este aici!“ sau „Iată, acolo este!“, să nu-l credeți. 22 Căci se vor ridica cristoși falși și profeți falși și vor face semne și minuni, pentru a-i duce în rătăcire, dacă este posibil, pe cei aleși. 23 Fiți atenți la voi înșivă! V-am spus mai dinainte toate lucrurile!
24 Dar în zilele acelea, după necazul acela,
„soarele se va întuneca,
luna nu-și va mai da lumina,
25 stelele vor cădea din cer
și puterile din ceruri vor fi clătinate“ .
26 Și atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu mare putere și glorie. 27 Atunci El va trimite îngerii, iar ei îi vor aduna pe aleșii Lui din cele patru direcții, de la marginea pământului până la marginea cerului.
28 Învățați de la smochin pilda lui : când mlădița lui devine deja fragedă și dă frunze, știți că vara este aproape. 29 Tot așa și voi, când vedeți că se întâmplă aceste lucruri, să știți că El este aproape, este chiar la uși. 30 Adevărat vă spun că nu va trece această generație până când nu se vor întâmpla toate aceste lucruri. 31 Cerul și pământul vor trece, însă cuvintele Mele nicidecum nu vor trece!
Îndemn la veghere
(Mt. 24:36-51Lc. 21:34-36)32 Dar despre ziua sau ora aceea nu știe nimeni, nici îngerii în Cer, nici Fiul, ci numai Tatăl. 33 Fiți atenți! Fiți treji și rugați-vă! Căci nu știți când va sosi vremea.
34 Este ca atunci când un om, plecat într-o călătorie, își lasă casa, le dă sclavilor săi autoritate, fiecăruia slujba lui, și îi poruncește portarului să vegheze.
35 Vegheați, deci, pentru că nu știți când vine stăpânul casei – sau seara, sau la miezul nopții, sau la cântatul cocoșului, sau dimineața – 36 și nu cumva ca, venind pe neașteptate, să vă găsească dormind! 37 Ceea ce vă spun vouă, spun tuturor: vegheați!
Pharaighiol o Ierusalimo vi avel o Șeavo le manușăsco
1 Cana avri inclisteas o Isus anda o Templo, o iech anda Lescă ucenice phendeas: „Sîcade raie, Te dichăs vi savo bar, vi savo zidimo sîn!“ 2 O Isus palpale phenel‐lescă: „Dichăs tu cadala bare ziduri? Ci avela te așel bar pă barăste, savo te ci avel muial dino.“ 3 Pala codea tele bășleas p‐o plai le Măslinengo angla o Templo. Ta o Petro, o Iacovo, o Ioano vi o Andrei pușle‐Lestar mai dur iech țîra: 4 „Te phenes‐amengă sa cadala buchea, vi savo avela o sămno cana cărghiona sa cadala buchea?“ 5 Atunci o Isus astardeas te phenel‐lengă: „Te dichăn mișto te ci tharăl‐tumen varăcon. 6 Sostar avela te aven but jene andă Munro Anav, vi avela te phenen: ‘Me sîm o Hristoso!’ Vi avela te tharăn buten. 7 Cana avela te așunen p‐ăl marimata vi p‐ăl așunimata le marimască, te ci daraivon, sostar cadala buchea sîn te cărghion. Ta ci sas savoră cola cărdine. 8 Iechă themescă manușa avela te vazden‐pe pă col‐averă themescă manușa, sar vi iech împărăția pe col‐aver împărăția; andă varăsave thana avela te chinol‐pe e phuv, bocha sar vi turburimata. Cadala buchea sîn o astarimo le duchai-mango. 9 Te roden te dichăn tumendar corcoro. Avela te den‐tumen p‐o vast le Soboronengo crisînimască, vi avela te aven mardine andă‐l sinagoghe; anda Mande avela te aven îngărdine angla ăl rai le themescă vi angla ăl împărați, te slujîn‐lengă sar mărturie. 10 Ta mai anglal sîn te cărăn phenimo prinjeanimasco pa e Evanghelia savoră themescă manușăngă. 11 Cana avela te îngărăn‐tumen te aven dine andă lengă vasta, te ci daran mai anglal so avela te den duma, ta den duma sa so avela te den tumen andă codo ceaso; sostar ci avela te den duma tume, ta o Duho Sfinto. 12 O phraloro avela te del le merimască pescă phralorăs, o dad pescă șeavorăn; ăl șeavoră avela te vazden‐pe pă pengă phure, avela te mudarăn‐len. 13 Ci avela te daștin te dichăn tumen anda Munro Anav; ta codo savo avela zuralo ji cana avilo te cărghion savoră‐cola, ci avela mîntuime.“
Te așeas sar cana ci sovas
14 „Cana avela te dichăn e ‘urîciu-nea le pustieachi’ că bășăl cai ci sîn te bășăl othe, — con ghinel te hachiarăl — andă codola ghesa save sîn ande Iudeia, te nașăn p‐ăl bare plaie. 15 Codo savo avela pă o titi le chărăsco, te ci del‐pe tele, vi te ci jial andră and‐o chăr, te lel pescă varăso anda leste. 16 Ta vi codo savo avela and‐e mal, te ci asbal palpale te lel peschi thalic. 17 Pharo avela te avel codolengă jiuvleandar save phiraven andă pende șeavorăn, vi codolendar save avela te den ciuci andă codola ghesa! 18 Te rughin‐tumen, cadala buchea te ci cărghion ivende. 19 Sostar andă codola ghesa avela te avel cădăsavo pharimo baro, sar ci sas butăr ji catar astarghileas e lumea, savi cărdeas o Del, ji aghes, sar ci avela butăr varăcana. 20 Ta te ci avilo te cărăl mai țînoră codola ghesa o Rai, chonic ci scăpilas; ta cărdeas‐len mai țînoră anda codola save sîn alome. 21 Te avela te phenel‐tumengă varăcon atunci: ‘Eta, o Hristoso sîn cothe’, voi ‘Eta‐Lo, ocothe’, te ci pachian les. 22 Sostar avela te ușten hohamne Hristosa vi hohamne prooroce. Von avela te cărăn sămnuri vi bare buchea so ci dichle butăr, te tharăn, te daștilas, vi codolen save sîn alome. 23 Te roden te dureaivon; eta că phendem‐le tumengă mai anglal. 24 Ta, andă codola ghesa, pala codo pharimo, o cham avela te tunecil-pe, o șionoto ci avela te mai del vedarie, 25 ăl cerhaie avela te peren anca o ceri, vi ăl zora save sîn and‐o ceri avela te aven clătinime. 26 Atunci avela te diciol o Șeavo le manușăsco că avel p‐ăl nori bare zorasa vi le slavasa. 27 Atunci avela te tradel Pescă anghelen, vi avela te chiden codolen save sîn alome anda‐l ștar balvalea, ji catar ci sîn butăr phuv vi ji catar ci sîn butăr ceri. 28 Te len sîcaimo catar o smochino pa leschi pilda. Cana astarăl leschi crăcuța te paiarăl vi te cărăl patrea, jianen că o milai sîn pașă. 29 Sa cadea, cana avela te dichăn cadala buchea cărdine, te jianen că o Șeavo le manușăsco sîn pașal, sîn sar vi le udarănde. 30 Ceaces phenav‐tumengă, că ci naciola cado neamo ji cana ci cărghiona sa cadala buchea. 31 O ceri vi e phuv naciona, ta Mînră dume ci avela te nacion. 32 Sode pa codo ghes, voi codo ceaso, ci jianel chonic, ci ăl angheli anda o ceri, ci o Șeavo, ta numa o Dad. 33 Te len sama, te aven sar cana ci soven ta vi te rughin‐tume; anda soste ci jianen cana avena codola ghesa. 34 Avela te cărghiol cadea sar cana iech manuș jialtar andă aver them, savo mechăl pesco chăr, del pescă robașen zor, sîcavel savorăscă so sîn te cărăl, vi del porunca le portarăs te ci sovel. 35 Cadea că te aven sar ci soven, sostar ci jianen cana avel o rai codo casco sîn o chăr: sar racheaco, voi pe mașcar le racheachi, voi cana ghilabal o bașno, sar vi detehara. 36 Te daraivon te ci avel bi‐codolaco, te ci sas cărdino prinjeandino te arachăl tumen sutinde. 37 So phenav‐tumengă, phenav savorăngă: Te așen sar cana ci soven!“