Învierea lui Isus
(Mt. 28:1-8Lc. 24:1-12Ioan 20:1-18)1 După ce a trecut ziua de Sabat, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salome au cumpărat miresme, ca să se ducă să-L ungă. 2 Și, în prima zi a săptămânii, foarte de dimineață, în timp ce răsărea soarele, au venit la mormânt. 3 Ele își ziceau una către alta: „Cine ne va rostogoli piatra de la intrarea mormântului?“.
4 Însă când s-au uitat, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese rostogolită. 5 Intrând în mormânt, au văzut un tânăr îmbrăcat într-o robă albă, șezând în partea dreaptă, și s-au înspăimântat.
6 Însă el le-a zis: „Nu vă înspăimântați! Voi Îl căutați pe Isus din Nazaret, Cel Care a fost răstignit. A înviat; nu este aici! Iată locul unde-L puseseră! 7 Dar duceți-vă și spuneți-le ucenicilor Lui și lui Petru că El merge înaintea voastră în Galileea. Acolo Îl veți vedea, așa cum v-a spus“.
8 Ele au ieșit și au fugit de la mormânt, căci erau cuprinse de tremur și de uimire. Și n-au spus nimănui nimic, fiindcă se temeau.
Isus li Se arată Mariei Magdalena și ucenicilor
9 După ce a înviat, în dimineața primei zile a săptămânii, Isus i S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena, din care alungase șapte demoni. 10 Ea s-a dus și i-a anunțat pe cei ce fuseseră împreună cu El, care jeleau și plângeau. 11 Dar când au auzit ei că trăiește și că fusese văzut de ea, n-au crezut.
12 După aceea, în timp ce doi dintre ei se duceau pe jos la câmp, li S-a arătat sub o altă înfățișare. 13 Ei s-au dus și i-au anunțat pe ceilalți, dar nici pe ei nu i-au crezut.
14 Mai târziu, li S-a arătat celor unsprezece, în timp ce stăteau la masă. El i-a mustrat pentru necredința și pentru împietrirea inimii lor, fiindcă nu i-au crezut pe cei care L-au văzut înviat.
Marea Trimitere și înălțarea lui Isus la cer
(Mt. 28:18-20Lc. 24:36-53Ioan 20:19-23F.A. 1:7-12)15 Apoi le-a zis: „Duceți-vă în toată lumea și proclamați Evanghelia la orice făptură! 16 Cel ce va crede și se va boteza va fi mântuit, dar cel ce nu va crede va fi condamnat. 17 Semnele care-i vor însoți pe cei care cred sunt următoarele: în Numele Meu vor alunga demoni, vor vorbi în limbi noi, 18 vor lua în mâini șerpi, iar dacă vor bea ceva aducător de moarte, nu le va face rău deloc; își vor pune mâinile peste cei bolnavi, și aceștia se vor face bine“.
19 După ce le-a vorbit, Domnul Isus a fost luat în Cer și S-a așezat la dreapta lui Dumnezeu. 20 Ei s-au dus și au predicat pretutindeni, iar Domnul lucra împreună cu ei și confirma Cuvântul prin semnele care-l însoțeau.
Uștel o Isus anda o merimo
1 Pala soste nachleas o ghes le Sabatosco, e Maria Magdalena, e Maria, e devorî le Iacovoschi, vi e Salome, chinde miresme, te jian te machăn o stato le Isusăsco. 2 And‐o angluno ghes anda o curco, eto detehara găle le mulescă thaneste, cana vazdelas‐pe o cham. 3 Ăl jiuvlea phenenas iech‐avrăscă: „Con avela te lel amengă o bar angla o udar le mulescă thanestar?“ 4 Ta cana vazde pengă iacha, dichle că o bar, savo sas zurales baro, sas lino. 5 Andră găle and‐o than le mulesco, vi dichle iechă tărnorăs savo bășăla pă e ceaci rig, ureado andă parne rahamende, ta von daraile. 6 Vo phendeas lengă: „Te ci daraivon! Roden le Isusăs anda o Nazareto, savo sas carfome: uștileas anda o merimo, ci sîn cothe; eta o than cai sas thodino. 7 Ta te jiantar te phenen Lescă ucenicengă, vi le Petrescă, că jial angla tumende and‐e Galileia: othe avela te dichăn‐Les, sar phendeas‐tumengă.“ 8 Von avri incliste anda o than le mulesco, vi nașletar, sostar sas hutildine izdraimastar vi le daratar. Ta ci phende chanicască chanci, sostar daranas.
O Isus sîcaighiol pala o ușteimo anda o merimo
9 (O Isus pala soste uștileas anda o merimo, and‐o angluno ghes le curcăsco, mai anglal sîcaighileas le Marie Magdalinacă, anda savi încaladeas iefta bengăn. 10 Voi găleas vi cărdeas prinjeandino sa codolengă save sas Lesa, save phare roimasa rovenas. 11 Cana von așunde că sîn traindo că vi sas dichlino latar ci pacheaie‐lacă. 12 Pala codea, sîcaighileas, andă aver chipo, donengă anda lende, p‐o drom, cana jianas and‐o gav. 13 Cadala găle te phenen le col‐averengă, ta ci lengă ci pacheaie. 14 Ta mai pala codea, vi sîcaighiol le dășuiechengă cana bășănas le siniate; ta mustrol‐len anda lengo bi‐pachiamo sar vi anda lengo ilo savo sîn sar o bar, sostar ci pacheaie codolengă save dichle‐Les ușteado anda‐l mule.
O tradimo le dășuiechengo
15 Pala codea phenel‐lengă: „Te jian sa and‐e lumea, te cărăn prinjeandini e Evanghelia savorăngă. 16 Con avela te pachial vi te bolel‐pe avela mîntuime; ta con ci avela te pachial, avela hasardino. 17 Eta ăl sămnuri save avena codolența save pachian: andă Munro Anav avela te încalaven le bengăn avri; avela te den duma andă neve șibende; 18 avela te len and‐o vast sapen; te avela te pen varăso merimasco, ci avela te avel jiungalimasa; vi avela te thon pengă vast p‐ăl nasvale, ăl nasvale cărghion sasteveste.“ 19 O Rai o Isus, pala soste deas duma lența, opră vazdineaileas and‐o ceri, vi bășăl pă o ceacio rig le Devleschi. 20 Ta von găletar vi cărănas prinjeandino sa bithanal. O Rai cărlas buchi lența, sar vi zurarălas o Divano p‐ăl sămnuri, save sas lența. Amin.)