Pilda semănătorului
(Mt. 13:1-23Lc. 8:4-15)1 Isus a început din nou să-i învețe pe oameni lângă mare. Pentru că în jurul Lui se adunase o mare mulțime de oameni , Isus S-a urcat într-o barcă și S-a așezat acolo , pe mare. Întreaga mulțime se afla lângă mare, pe țărm.
2 El îi învăța multe lucruri în pilde și, în învățătura Lui, le spunea: 3 „Ascultați! Iată, semănătorul a ieșit să semene. 4 În timp ce semăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum, unde au venit păsările și au mâncat-o. 5 Alta a căzut pe loc stâncos, unde nu avea pământ mult. A încolțit repede, din cauză că nu avea pământ adânc, 6 dar, când a răsărit soarele, a fost arsă și, fiindcă nu avea rădăcină, s-a uscat. 7 Alta a căzut între spini, iar spinii au crescut și au sufocat-o, așa că nu a dat rod. 8 Dar altele au căzut într-un pământ bun și au dat rod, înălțându-se și crescând: una a adus treizeci, una șaizeci și una o sută“.
9 Și zicea: „Cine are urechi de auzit să audă!“.
Isus explică pilda semănătorului
(Mt. 13:10-23Lc. 8:9-15)10 Când a fost singur, cei din jurul Lui, împreună cu cei doisprezece, L-au întrebat despre pilde. 11 Isus le-a zis: „Vouă v-a fost dată taina Împărăției lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară toate sunt în pilde, 12 pentru ca,
«Să privească cu ochii, dar să nu vadă,
și să audă cu urechile, dar să nu înțeleagă,
ca nu cumva să se întoarcă și să fie iertați!»“ .
13 Apoi le-a zis: „Nu înțelegeți această pildă? Atunci cum veți înțelege toate celelalte pilde? 14 Semănătorul seamănă Cuvântul. 15 Cei de lângă drum, unde este semănat Cuvântul, sunt aceștia: când aud, vine imediat Satan și ia Cuvântul semănat în ei. 16 Cei semănați pe locuri stâncoase sunt aceștia: când aud Cuvântul, îl primesc imediat cu bucurie, 17 dar nu au rădăcină în ei înșiși, ci sunt temporari. Atunci când are loc un necaz sau o persecuție din cauza Cuvântului, ei cad imediat. 18 Cei semănați între spini sunt alții: aceștia sunt cei care aud Cuvântul, 19 dar îngrijorările veacului, înșelăciunea bogățiilor și poftele pentru alte lucruri intră și sufocă Cuvântul, iar el devine neroditor. 20 Iar cei semănați în pământul cel bun sunt aceia care aud Cuvântul, îl primesc și aduc rod: unul treizeci, unul șaizeci și unul o sută“.
Pilda candelei
(Lc. 8:16-18)21 El le-a mai zis: „Oare se aduce candela ca să fie pusă sub un obroc sau sub un pat? Nu este adusă ea ca să fie așezată pe un sfeșnicar? 22 Căci nu este nimic ascuns, decât ca să fie dezvăluit, și nimic tăinuit, decât ca să iasă la iveală. 23 Dacă are cineva urechi de auzit să audă!
24 Fiți atenți la ceea ce auziți! Cu ce măsură măsurați, vi se va măsura și vi se va adăuga! 25 Căci celui ce are i se va da, însă de la cel ce n-are se va lua chiar și ce are“.
Pilda cu sămânța care crește
26 El a mai zis: „Împărăția lui Dumnezeu este ca un om care aruncă sămânță în pământ. 27 Fie că el doarme, fie că se scoală, zi și noapte, sămânța încolțește și crește fără să știe el cum. 28 Pământul rodește de la sine – mai întâi firul verde , apoi spicul, iar apoi grâu deplin în spic. 29 Când rodul este copt, trece imediat secera prin el , pentru că a sosit secerișul“.
Pilda bobului de muștar
(Mt. 13:31-32Lc. 13:18-19)30 El a mai zis: „Cu ce să asemănăm Împărăția lui Dumnezeu, sau prin ce pildă s-o descriem? 31 Ea este ca un bob de muștar, care, atunci când este semănat în pământ, este mai mic decât toate semințele de pe pământ, 32 dar, după ce este semănat, el crește, ajunge mai mare decât toate legumele și face ramuri mari, astfel că păsările cerului își pot face cuibul la umbra lor“.
33 Și, prin multe astfel de pilde, El le vestea Cuvântul, după cum erau ei în stare să-l înțeleagă. 34 Nu le vorbea fără să folosească pilda. Dar când era doar El cu ucenicii Lui deoparte, le explica toate lucrurile.
Isus liniștește furtuna
(Mt. 8:18, Mt. 23-27Lc. 8:22-25)35 În aceeași zi, când s-a lăsat seara, le-a zis:
‒ Să traversăm în partea cealaltă!
36 Și lăsând mulțimea, L-au luat în barcă așa cum era. Împreună cu El mai erau și alte bărci. 37 Atunci s-a stârnit o furtună puternică și valurile au început să se izbească de barcă, astfel încât barca era deja aproape plină cu apă . 38 Isus era în partea din spate a bărcii , dormind pe o pernă.
Ei L-au trezit și I-au spus:
‒ Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?
39 Atunci El, ridicându-Se, a mustrat vântul și a zis mării:
‒ Taci! Liniștește-te!
Vântul s-a oprit și s-a făcut o liniște mare.
40 Apoi le-a zis:
‒ De ce sunteți fricoși? Tot n-aveți credință?
41 Ei s-au temut foarte tare și-și ziceau unii altora:
‒ Cine este Acesta, de-L ascultă până și vântul și marea?
E pilda pa o cuchiari
1 O Isus pale astardeas te sîcavel le bute manușăn pașa o baro pai. Sostar chidineaile but manușa Leste, opră găle vi othe bășălas and‐o parahodo, p‐o baro pai; ta sa ăl but manușa bășănas p‐o șuchimo pașa o baro pai. 2 Pala codea astardeas te sîcavel‐len but buchea andă pildate; vi and‐o sîcaimo so delas, lengă motholas: 3 „Așunen! Eta, o manuș inclisteas te thol ăl cuchea and‐e phuv. 4 Cana tholas ăl cuchea and‐e phuv, varăsave cuchea pele pașa o drom: avile ăl ciricle vi hale‐le. 5 Aver cuchea pele pă iech than barănța, cai ci sas len but phuv: sîgo incliste, sostar ci dine mai tele phuveatar; 6 ta, cana vazdeas‐pe o cham opră, phabardeas‐len; vi, sostar ci sas‐len vurma, șuchile. 7 Aver pele mașcar ăl canră; ăl canră barile, vi tasarde‐len, cadea că ci dine rodo. 8 Aver pele andă lașe phuvea so dine rodo, savo uciolas vi bariolas; vi andeas: iech trivardeș, aver șovardeș, ta o col‐aver iech șăl.“ 9 Pala codea phendeas: „cas sîn cana, te așunel!“ 10 Cana sas corcoro, codola save sas pala Leste le dășudonența, pușle‐Les pa e pilda. 11 „Tumengă“, phendeas Vo, „sas dino te prinjeanen e taina le Devlescă Raimaschi; ta codolengă save sîn avri anda tumende, savoră buchea sîn sîcadine andă‐l pilde“; 12 anda soste, „ta sa codolasa că von roden, te dichăn, ta te ci dichăn, ta vi sa cade că așunen ta te ci hachiarăn, te ci cuva te asban le Devleste, te ci iertin‐pe lengă bezeha.“ 13 Vo mai phendeas‐lengă: „Ci hachiarăn cadea pilda? Sar avela te hachiarăn sa ăl col‐avera pilde?“ 14 Codo savo șiol ăl cuchea, șiol o Divano. 15 Codola save sîn sîcadine p‐ăl cuchea că pele pașa o drom, sîn codola andă save sîn șiutino o Divano; ta pala soste așunde‐les, sîgo avel o Satano, lel o Divano so sas șiutino andă lende. 16 Sa cadea, codola save sîn sîcadine p‐ăl cuchea că pele p‐o than le barăngo, sîn codola, cana așunen o Divano, sîgo len‐les andă pende mișto failimasa; 17 ta ci sîn vurma andă lende, ta încărăl ji andă iech vreme; ta sar avel iech pharimo sar iech nașaimo anda o Divano, eto durion Lestar. 18 Aver sîn sîcadine p‐ăl cuchea save peren andă‐l canră; cadala sîn codola save așunen o Divano; 19 ta zurales thon‐pe andă lende ăl buchea le lumeacă, le barvalimască vi le tharimata, sar vi o camlimo aver bucheango, save tasaven o Divano, cadea că cărăn‐Les bi-rodosco. 20 Pala codea aver sîn sîcadine p‐ăl cuchea save pele and‐e phuv e lași. Cadala sîn codola save așunen o Divano, len‐Les pengă, save cărăn rodo; iech trivardeș, aver șovardeș, aver iech șăl.
Vedaria
21 Vo mai phendeas‐lengă: „Voră e vedaria sîn andini te avel thodini tela e balai, voi tela o pato? Ci sîn voră te avel thodini cai thon ăl momele? 22 Sostar chanci ci sîn garadino, te ci avel avri ușiardino, chanci savo te avel sîcadino, savo ci sîcaighiol angla e vedaria. 23 Te sîn varăcas cana așunimască, te așunel.“ 24 Vo mai phendeas‐lengă: „Te roden vi te dichăn mișto pala soste așunen. Save măsurasa avela te măsurin, avela te măsurin tumengă: sar vi avela te den tumen mai but. 25 Cadea că codoles cai sîn‐les, avela te mai den‐les; ta codoles saves ci sîn, avela te len‐lestar vi so sîn‐les.“
E pilda p‐ăl cuchea
26 Vo mai phendeas: „Le Devlescă Raimasa cadea sîn sar cana iech manuș șiudel ăl cuchea and‐e phuv; 27 sar vi te sovelas racheaco, sar te avelas sar ghesă: ăl cuchea hutilghion vi barion bi‐codolaco te jianel sar. 28 E phuv anel rodo corcoro: anglal cărghiol ciar zeleno, pala codea o șăro le ghivesco, pala codea o șăro pherdo cuchența: 29 Ta cana sîn phaco o rodo, sîgo thol o luno andă leste, sostar arăsleas o șinimo“.
E pilda pa e cuchin le muștarăschi
30 Vo mai phendeas: „Sosa meazosaras o Raimo le Devlesco, sar vi pa savi pilda avelas te sîcavas‐la? 31 Meazol‐pe iechă muștarăsca cuchinasa, savi, cana sîn șiutini and‐e phuv, anda sa ăl cuchea pa e phuv sîn mai țînorî; 32 ta, pala soste sas șiutini and‐e phuv, bariol vi cărghiol mai bari sar sa ăl legume, vi cărăl crăci bare.“ 33 O Isus cărlas lengă prinjeandino o Divano pa but pilde sar cadala, sar daștin von te hachiarăn‐Les. 34 Ci delas lengă duma bi‐pildengo; ta, cana sas mai ocothe corcoro, cărlas te hachiarăn Lescă ucenice sa ăl buchea.
Torghiarăl e bari balval
35 Sa andă codo ghes, racheaco, o Isus phendeas lengă: „Te nachas p‐o col‐aver rig.“ 36 Pala soste deas o drom le bute manușăngo, ăl ucenice len‐Les and‐o parahodo andă savi sas, vi cadea sar sas. Ta sa Lesa mai sas vi aver parahodo. 37 Astarghileas iech zurales bari balval, savi șiudelas bare uce pai and‐o parahodo, cadea că mai sas te pherghiol o parahodo. 38 Vo sovelas and‐o paluno than. Ăl ucenice ușteade‐Les, vi phendea‐Lescă: „Sîcade Raie, ci fai Tut că hasaivas?“ 39 Vo uștileas, haleas‐Pe le balvalesa, vi phendeas le bare paiescă: „Te ci phenes chanci! Bi mosco!“ E balval torghileas, vi cărghileas iech baro lașiarimo. 40 Pala codea phenel‐lengă: „Sostar san cadea daraimască? Sa ci sîn‐tumen pachiamo?“ 41 Hutildeas‐len iech bari dar, vi phenenas iech avrăscă: „Con sîn codo că așunen Lestar vi e balval sar vi o baro pai?“