Necredința celor din Nazaret
(Mt. 13:54-58Lc. 4:16-30)1 Isus a ieșit de acolo și a venit în patria Lui. Ucenicii Lui L-au urmat. 2 Când a venit ziua Sabatului, a început să-i învețe pe oameni în sinagogă. Mulți, când Îl auzeau, erau uimiți și ziceau:
„De unde Îi vin Acestuia aceste lucruri? Ce fel de înțelepciune este aceasta care I-a fost dată și cum de se fac astfel de minuni prin mâinile Lui? 3 Oare nu este Acesta tâmplarul, fiul Mariei și fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda și al lui Simon? Și surorile Lui nu sunt oare aici, printre noi?“. Și, astfel , ei se îndoiau de El.
4 Isus însă le-a zis: „Un profet nu este lipsit de onoare decât în patria lui, între rudele lui și în casa lui“. 5 Și n-a putut să facă acolo nicio minune, în afară de faptul că Și-a pus mâinile peste câțiva bolnavi și i-a vindecat. 6 Și era uimit de necredința lor.
Trimiterea celor doisprezece
(Mt. 10:1, Mt. 9-14Lc. 9:1-6)Isus străbătea satele de jur-împrejur, învățându-i pe oameni. 7 El i-a chemat pe cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi, dându-le autoritate asupra duhurilor necurate.
8 Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum, decât un toiag; să nu ia nici pâine, nici traistă, nici monede de bronz la brâu, 9 ci să se încalțe cu sandale, dar să nu-și ia două cămăși. 10 El le-a mai zis: „În orice casă intrați, rămâneți acolo până când veți pleca din locul acela. 11 Iar dacă în vreun loc nu vă vor primi și nu vă vor asculta, scuturați-vă praful de pe picioare când ieșiți de acolo, ca mărturie împotriva lor“.
12 Ei au plecat și au predicat că toți trebuie să se pocăiască. 13 Alungau mulți demoni și pe mulți bolnavi îi ungeau cu ulei și îi vindecau.
Ioan Botezătorul este decapitat
(Mt. 14:1-12Lc. 9:7-9)14 Regele Irod a auzit despre Isus , căci numele Lui ajunsese vestit. Unii ziceau: „Ioan Botezătorul a fost înviat dintre cei morți și de aceea lucrează aceste puteri prin El!“. 15 Alții ziceau: „Este Ilie!“, iar alții ziceau: „Este un profet, ca unul dintre profeți!“.
16 Dar Irod, când a auzit, a zis: „Ioan acela, pe care l-am decapitat, a înviat!“. 17 Căci Irod însuși, după ce a trimis să pună mâna pe Ioan, l-a legat în închisoare din cauza Irodiadei, soția lui Filip, fratele său, deoarece Irod se căsătorise cu ea, 18 iar Ioan îi zicea lui Irod: „Nu-ți este permis s-o ai pe soția fratelui tău!“. 19 Irodiada îl dușmănea pe Ioan și voia să-l omoare, dar nu putea, 20 pentru că Irod se temea de Ioan, știindu-l un bărbat drept și sfânt, și îl proteja. Când îl asculta, stătea mult pe gânduri; totuși, îl asculta cu plăcere.
21 A venit însă o zi potrivită, când Irod, la sărbătorirea zilei sale de naștere, a dat un ospăț nobililor săi, ofițerilor și conducătorilor Galileei. 22 Când fata Irodiadei a intrat și a dansat, lui Irod și celor ce ședeau la masă le-a plăcut.
Regele i-a zis atunci fetei:
‒ Cere-mi orice dorești și-ți voi da!
23 Apoi i-a jurat:
‒ Orice-mi vei cere, îți voi da, până la o jumătate din regatul meu!
24 Ea a ieșit și a întrebat-o pe mama ei:
‒ Ce să cer?
Aceasta i-a răspuns:
‒ Capul lui Ioan Botezătorul!
25 Atunci ea a intrat în grabă la rege, adresându-i următoarea cerere:
‒ Doresc să-mi dai chiar acum, pe o tavă, capul lui Ioan Botezătorul!
26 Regele s-a întristat foarte tare, dar, din cauza jurămintelor și a celor ce ședeau la masă, n-a vrut s-o refuze. 27 Și regele a trimis imediat un călău, poruncindu-i să-i aducă pe o tavă capul lui Ioan. Acesta s-a dus, l-a decapitat pe Ioan în închisoare, 28 i-a adus capul pe o tavă și i l-a dat fetei, iar fata i l-a dat mamei sale. 29 Când ucenicii lui Ioan au auzit despre aceasta, au venit, i-au luat trupul și l-au pus într-un mormânt.
Isus hrănește peste cinci mii de oameni
(Mt. 14:13-21Lc. 9:10-17Ioan 6:1-13)30 Apostolii s-au adunat la Isus și I-au istorisit tot ce făcuseră și tot ce-i învățaseră pe oameni . 31 Isus le-a zis: „Veniți cu Mine într-un loc pustiu, doar voi singuri, și odihniți-vă puțin!“. Căci erau mulți care veneau și plecau, iar ei n-aveau timp nici măcar să mănânce.
32 Au plecat deci cu barca, doar ei singuri, spre un loc pustiu. 33 Dar mulți i-au văzut plecând și i-au recunoscut, așa că oameni din toate cetățile au alergat pe jos până acolo și au sosit înaintea lor. 34 Când a coborât din barcă , Isus a văzut o mare mulțime de oameni și I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi care n-au păstor. Și a început să-i învețe multe lucruri.
35 Când ora era deja târzie, ucenicii Lui s-au apropiat de El și I-au zis:
‒ Locul acesta este pustiu și ora este deja târzie. 36 Lasă mulțimile să se ducă prin cătunele și satele dimprejur, ca să-și cumpere ceva de mâncare.
37 Însă Isus , răspunzând, le-a zis:
‒ Dați-le voi să mănânce!
Ei L-au întrebat:
‒ Să ne ducem să cumpărăm pâine de două sute de denari și să le dăm să mănânce?
38 Isus i-a întrebat:
‒ Câte pâini aveți? Duceți-vă și vedeți!
După ce au aflat, I-au răspuns:
‒ Cinci pâini și doi pești.
39 Atunci le-a poruncit să-i așeze pe toți pe iarba verde, în grupuri. 40 Și ei s-au așezat în grupuri de câte o sută și de câte cincizeci. 41 El a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, privind spre cer, a binecuvântat și a frânt pâinile. Apoi le-a dat ucenicilor, ca să le așeze înaintea lor. De asemenea, a împărțit tuturor și cei doi pești. 42 Ei au mâncat cu toții și s-au săturat. 43 Și au ridicat douăsprezece coșnițe pline cu firimituri și cu resturile de la pești. 44 Cei ce mâncaseră pâinile erau cinci mii de bărbați.
Isus umblă pe mare
(Mt. 14:22-33Ioan 6:16-21)45 Imediat după aceea, Isus i-a grăbit pe ucenicii Lui să se urce în barcă și să traverseze marea înaintea Lui spre Betsaida, în timp ce El va trimite mulțimea acasă. 46 După ce Și-a luat rămas bun de la ei, S-a dus pe munte să Se roage.
47 Când s-a lăsat seara, barca era în mijlocul mării, iar El Se afla singur pe țărm. 48 A văzut că ucenicii se chinuiau cu vâslitul, pentru că vântul le era împotrivă și, cam în a patra strajă a nopții, Isus a venit spre ei, umblând pe mare. Voia să ajungă alături de ei. 49 Când L-au văzut umblând pe mare, au crezut că este o stafie și au țipat, 50 pentru că toți s-au speriat când L-au văzut.
Dar Isus le-a vorbit imediat și le-a zis: „Îndrăzniți! Eu sunt! Nu vă temeți!“. 51 După ce S-a urcat la ei în barcă, vântul a încetat. Și tare se mai minunau în ei înșiși, 52 căci nu înțeleseseră ce s-a întâmplat cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită.
Isus vindecă bolnavii în Ghenezaret
(Mt. 14:34-36)53 După ce au trecut marea , au ajuns la țărm, în Ghenezaret, și au ancorat acolo . 54 Imediat ce a coborât din barcă, oamenii L-au recunoscut. 55 Ei au alergat prin toată regiunea aceea și au început să-i aducă pe paturi, pe cei bolnavi, acolo unde auzeau că Se află Isus . 56 Și oriunde mergea El, în sate, în cetăți sau în cătune, îi așezau pe cei bolnavi în piețe și-L rugau să-i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui. Și toți cei care se atingeau de El erau vindecați.
O Isus and‐o Nazareto. O bi‐pachiamo codolengo save bășăn othe
1 O Isus găleatar othar, ta vi găleas andă Pesco them. Lescă ucenice găle pala Leste. 2 Cana arăsleas o ghes le Sabatosco, astardeas te sîcavel le bute manușăn and‐e sinagoga. But jene, cana așunenas, von ci mai așunde cadea varăso vi phenenas: „Cathar sîn‐Les cadala buchea? Savo gogheaverimo sîn cado, savo sas‐Les dino? Vi sar cărghion cădăsave buchea so von ci dichle butăr pa Lescă vast? 3 Ci sîn cado o bucheari le caștesco, o șeavo le Mariaco, o phraloro le Iacovosco, le Iosesco, le Iudasco vi le Simonosco? Vi ci sîn Lescă pheia cothe mașcar amende?“ Ta arachănas andă Leste iech doș. 4 O Isus phendeas‐lengă: „Iech prooroco ci sîn mișto dichlino andă Pesco them, mașcar Pescă phraloră, sar vi andă Pesco chăr!“ 5 Ci daștisardeas te cărăl ci iech buchi so von ci dichle butăr othe, ta numa thodeas Pescă vasta pă varăsode nasvale, vi sastardeas len. 6 Vo mirilas‐pe pa lengo bi‐pachiamo.
Tradel le dășudonen
O Isus phirelas sa ăl gava pașal vi sîcavelas le bute manușăn. 7 Atunci o Isus charăl le dășudonen, vi astardeas te tradel len sa pă dui, vi deas‐len zor pă‐l duhuri bi‐ujome. 8 Deas‐len porunca te ci len pența chanci p‐o drom numa iech rovli; te ci avel len manro, ci gono, ci love harcune and‐o șărpari; 9 te poghin‐pe sandarența, ci te hureaven‐pe done rahamența. 10 Pala codea phendeas‐lengă: „Andă fărsavo chăr jian andră, te bășăn othe ji cana jiantar othar pa codo than. 11 Ta, te avela andă varăsavo than te ci len‐tumen pende, vi te ci așunen‐tumen so phenen, te jiantar othar, sîgo te chinon e pulberia pa tumare pînră, sar mărturie anda lende. Ceaces phenav‐tumengă că, and‐o ghes le crisînimasco, ci avela cadea pharo le Sodomacă vi le Gomoracă phuveacă sar codole foroscă.“ 12 Ăl ucenice găletar, vi cărde prinjeanimo pa o ceacimo. 13 Incalavenas bute bengăn sar vi machănas caștescă uleiosa bute nasvalen, sar vi sastearnas‐len.
O merimo le Ioanosco le Bolimascăresco
14 O împărato Irod așundeas că denas duma pa o Isus, savesco anav arăsleas te avel prinjeandino; vi phendeas: „O Ioano savo bolelas uștileas anda o merimo, anda codea cărăl buchi cadala zorasa pa Leste.“ 15 Aver phenenas: „Sîn o Ilie“. Ta aver phenenas: „Sîn iech prooroco sar o iech anda‐l prooroce.“ 16 Ta o Irod, cana așundeas cadea buchi, phenelas: „Codo Ioano, savesco șăro șindem tele, uștileas anda o merimo.“ 17 Că vi o Irod tradeas te hutilen le Ioanos, vi phangleas‐les and‐o phanglimo, anda e Irodiana, e jiuvli lescă phraleschi le Filiposchi, sostar leas la pescă jiuvleacă. 18 Cadea că o Ioano phenelas le Irodoscă: „Ci daștis te jiuves chire phralescă jiuvleasa!“ 19 E Irodiana ci daștilas te dichăl le Ioanos, vi camelas te mudarăl‐les. Ta ci daștilas, 20 sostar o Irod daralas catar o Ioano, vo jianelas les manuș ceacimasco vi sfinto; sostar fai les lestar, ta, cana așunelas‐les, butivar așelas and‐o jiungalimo, ci jianelas so te cărăl; ta așunelas leste mișto failimasa. 21 Ta sa cadea avileas iech ghes lașio, cana o Irod încărălas pesco ghes cana cărghileas, sar vi deas iech habe pescă bare raien, le baren pa le cătanie vi le baren anda e Galilea. 22 E racli le Irodianachi andră găleas and‐o ospățo, vi chăldeas, cealeas le Irodos sar vi lescă chardinen. O împărato phendeas le racleacă: „Te mangăs mandar fărso, vi avela te dav‐tut.“ 23 Pala codea mai phendeas țolahaimasa: „Fărso avela te mangăs mandar, avela te dav‐tut, te vi avelas dopaș anda mînri împărăție.“ 24 E racli inclisteas avri, vi phenel pesca devoracă: „So te mangav?“ Ta e devorî phenel‐lacă: „O șăro le Ioanosco savo bolel.“ 25 Cadea că voi sîgo camelas te arăsăl c‐o împărato: „Camav te des‐man eto, o șăro le Ioanosco savo bolel, andă iech cearo.“ 26 O împărato hachiarghileas zurales pharimasa; ta, anda pesco țolah sar vi anda‐l chardine, ci camleas te phenel na. 27 Vi tradeas eto iecha cătana savo dichălas lendar, te anel o șăro le Ioanosco savo bolel. E cătana găleas vi șindeas o șăro le Ioanosco and‐o phanglimo, 28 andeas‐les andă iech cearo, deas‐les le racleacă, ta e racli deas‐les pesca devoracă. 29 Ăl ucenice le Ioanoscă, cana așunde cadea buchi, avile vi line lescă stato, vi thode‐les andă iech than murmunto.
Buteaivol o manro
30 Ăl apostoli chidineaile c‐o Isus, vi phende‐Lescă sa so cărde vi sa so sîcade le manușăn. 31 O Isus phendeas‐lengă: „Te aven corcoro mai ocothe, andă iech than cai ci bășăl chonic, te hodinin tumen iech țîra“. Sostar sas but jene save avenas vi save jianastar, cadea zurales sas hutildine că ci daștinas ci te han. 32 Cadea că găleatar le parahodosa, te jian andă iech than cai ci bășăl chonic, mai ocothe. 33 Ăl manușa dichle‐len că găleatar, cadea că vi prinjeande‐len; nașle phuveatar andă savoră foro, sar vi avile angla lende cai sas te aven vi von. 34 Cana avri inclisteas o Isus anda o parahodo, o Isus dichleas bute manușăn; vi cărghileas Lescă mila anda lende, sostar sas sar varăsave bacre saven ci sas bacriari; vi astardeas te sîcavel‐len but buchea. 35 Sostar o ghes pașolas te rachiol, ăl ucenice pașule pașa Leste, sar vi phende‐Lescă: „Cado than si cadea că ci bășăl chonic othe vi anda o ghes ci sîn but. 36 Te muchas‐len te jian andă‐l gavora vi andă‐l gava orde pașal, te chinen‐pengă manro, sostar ci sîn len so te han.“ 37 „Te den‐len tume te han“, phenel‐lengă o Isus. Ta von phende‐Lescă: „Voră te jias te chinas manro pă dui șăla rupune, te das‐len te han?“ 38 Ta Vo pușleas lendar: „Sode manră sîn tumen? Te jian te dichăn.“ Von găle te dichăn sode manră sîn len, vi phende: „Pangi, vi dui mașe.“ 39 Atunci cadea phenel‐lengă te bășaven len savoră tele, sa andă gruponende pe zeleno cear. 40 Vi bășle tele pă gruposte andă iech șăl vi andă pangivardeș. 41 Vo leas ăl pangi manră vi le dui mașe. Vazdeas Pescă iacha le cereste, vi phendeas o mișto lașiarimo. Pala codea, phagleas ăl manră vi deas‐le cai ăl ucenice, cai von te den savorăn anda‐l but manușa, sa cadea anda‐l dui mașe, deas savorăn. 42 Savoră hale sar vi ceailile; 43 vi chide opră dășudui coșuri anda‐l purșuca le manrăscă vi so mai așileas anda‐l mașe. 44 Codola save hale anda‐l manră, sas pangi mii manușa.
O Isus phirel p‐o baro pai
45 Eto, o Isus phenel Pescă ucenicengă te jian and‐o parahodo, te nachăn angla Leste p‐o col‐aver rig, caring e Betsaida. Andă cadea vremea, Vo te muchăl te jian dromeste ăl but manușa. 46 Pala soste leas Pescă ghes lașio catar ăl but manușa, găleas p‐o plai, te rughil‐Pe. 47 Cana rachileas, o parahodo sas and‐o mașcar le bare paiesco, ta o Isus sas corcoro p‐o șuchimo. 48 Dichleas le ucenicen că sîn lengă baio le tradimasa, sostar e balval sas zurali. Ta and‐o ștarto ceaso le racheaco, găleas lende, phirelas p‐o baro pai, ta camelas te nachăl pașa lende. 49 Cana dichle‐Les că phirel p‐o baro pai, fai‐leas len că sîn varăso iech fantoma, vi astarde te den mui; 50 sostar savoră dichle‐Les, ta vi daraile. O Isus sîgo deas duma lența vi phenel‐lengă: „Te troman, Me sîm, te ci daraivon!“ 51 Pala codea opră inclel lende and‐o parahodo, vi torghileas e balval. Von așile sar pahome sar vi morțome, 52 sostar von ci hachiarde e bari buchi le manrăsa, sostar sas lengo ilo baraslo.
Sastearimata and‐o Ghenezareto
53 Pala soste nachleas o baro pai, avileas p‐ăl thana le Ghenezaretosco, vi trade pașa e șuchi phuv o parahodo. 54 Cana avri incliste anda o parahodo, iech manuș eto prinjeandeas le Isusăs, 55 nașleas sa bithanal pașa codola thana vi astarde te anen le nasvalen p‐ăl paturi, sa bithanal cai așundineaileas că sîn Vo. 56 Fărcai jialas Vo andră, andă‐l gava, andă‐l foruri, vi andă‐l gavora, thonas le nasvalen p‐o marșevo, rughinas‐Les te muchăl te arăsăn Lescă rahamende. Ta sode arăsănas Leste savoră, sas sasteardine.